Victor Rebengiuc spunea, în Balanța, „Ăl mai prost om e americanu’!“ pentru că personajul său nu cunoscuse încă suveranistul. Această supraființă, apărută din tată dac și mamă mereu gravidă, i-ar fi zgduit lumea în profunzime.
Suveranistul este campion al credinței pentru că tot ce spune și tot ce face împotriva propriului interes e o dovadă clară că Darwin s-a înșelat și că evoluția nu există. Bine, nici Dumnezeu nu iese nemaipomenit din povestea asta, pentru că „după chipul și asemănarea Sa“ ar implică un Creator cu suflet bocciu și o moacă schimonosită de ură și frustrare împotriva tuturor care, dacă nu-s cu El, atunci sunt sigur împotriva Sa. Mă rog, ar explica foarte bine Potopul.
Suveranistul este un etalon al curajului dacă acesta s-ar măsura în lipsa lui. El este gata oricând să dea piept cu dictatura de la Briusel, cu oculta mondială și, de ce nu, cu Baba Cloanța și Muma Pădurii, pentru că astea sunt adevăratele probleme, nu ce face jumătate de neom călare pe jumătate de iepure șchiop într-o țară care, se știe, nici măcar nu există.
Suveranistul este atât de patriot încât și-ar da și țara pentru viața lui. Chiar dacă, acum, viața lui nu este în primejdie, el tot și-ar da țara, preventiv. „Capul ce se pleacă, sabia nu-l taie“, va recita el mândru, pentru că el a făcut școală pe vremea lui Ceaușescu și a învățat cum trebuie despre Eminescu.
Suveranistul este atât de însetat de libertate că soarbe cu nesaț întreg jetul de lozinci despre cum independență înseamnă separatism și izolare de orice ar putea reprezenta un aliat sau o sursă de progres. Occidentul e rău, Rusia e bună, dovadă legiunile de români care au fost deportați la muncă în Occident și nu s-au mai întors niciodată. Spre deosebire de ăia care și-au căutat o soartă mai bună în Siberia, unde e plin de oportunități ca gulagul de gropi commune.
Suveranistul cunoaște gândirea critică. În sensul biblic, pentru că, nu uitați, suveranistul e un campion al credinței. Pentru că altfel nu se explică insistența cu care ignoră date, fapte și concluzii evidente și pentru cel care a repetat de mai multe ori cursul de căzut în cap.
Suveranistul nu trebuie confundat cu politrucul care îl mână înainte ca văcarul cireada. Politrucul știe foarte bine ce face și o face din ticăloșie. Suveranistul o face pentru că simte că așa își va împlini destinul. Din păcate, nu va realiza decât prea târziu că destinul său e propria victimizare.
George Soroș