Mă duc să văd noul film din franciza Alien. E genul ăla de film la care tot mai ai speranțe. Îți dorești să-ți placă. Și mereu ți-o iei. E ca la un meci cu tricolorii: știi că n-au băieții cum să bată, dar tot ții cu ei. Și da, nici ăsta nu se dezminte. Filmu-i prost de doare. N-are nici un pic de logică. Mă uit și nu-mi vine să cred.
În fine, e o scenă, la un moment dat, când merg ei pe planetă. Și trec printr-un lan de grâu. Și se întreabă, în film, cine dracu’ a plantat grâu pe o planetă așa îndepărtată de Pământ. E ca în faza aia cu „al cui era porumbul”. Dar femeia de lângă mine, care tot filmul avusese câte ceva de completat la mai tot ce se întâmpla pe ecran, zice:
– Eh, cine să-l planteze? Niște alieni. Băi, da’ proști mai sunteți!
Mai că-mi vine să mă-ntorc la ea și s-o întreb de ce s-ar apuca niște predatori mâncători de oameni să facă, din senin, agricultură. Da’, na, cu așa public, de ce dracu’ s-ar mai chinui cineva să facă filme OK?