Chris Kyle a murit împușcat în 2013, la patru ani după întoarcerea din Irak, atunci când un alt veteran, pe care încerca să-l ajute să se reintegreze și să scape de stresul post-traumatic, a deschis focul asupra lui într-un poligon de trageri. Îl vedem pe Eddie Ray Routh, ucigașul lui Kyle, timp de câteva secunde, la finalul filmului. Despre moartea lui Kyle suntem anunțați abia după ce ecranul se face negru, iar epilogul începe să ruleze inexpresiv, doar în cuvinte, fără imagini care să surprindă scena violentă de la poligonul de trageri.
American Sniper e bazat pe autobiografia cu același titlu a lui Chris Kyle. Ca gen, se înscrie în seria stridentelor exerciții hagiografice. Kyle e un tip generos și protector care luptă de partea binelui. Își abadonează viața confortabilă de cowboy după ce vede la televizor nedreptatea din lume și, odată ajuns în trupele de elită americane, face fix ce se aștepta să facă, fără să trăiască nici o dezamăgire, cum ar fi fost, probabil, mai uman.
Nu trebuie pierdut din vedere că eroul filmului a fost, atât pe ecran, cât și în realitate, cel mai redutabil lunetist american din istorie. A avut 160 de ucideri confirmate din 255 probabile. Întins pe burtă, urmărea de pe acoperișuri vânzoleala umană din piețe și trăgea asupra irakienilor suspecți, care umblau cu bomba pe sub haine. Salva, în felul ăsta, multe vieți, dar nu i s-a părut că luptă suficient de eroic. Și-a părăsit repede postul confortabil de pe acoperiș și a trecut la luptele din stradă. Bineînțeles că aici a făcut o treabă și mai bună, câștigând aproape de unul singur războiul împotriva insurgenților. Până la un punct, American Sniper e un fel de Rambo despre care se spune, pe tonul cel mai serios, că e bazat pe fapte reale și că nimic din ce vezi pe ecran nu-i o înfloritură exagerată.
Pe scurt, avem de-a face cu un film pentru patrioți. Pe mine nu m-a impresionat, dar dacă aș fi un texan cu cizme de cowboy care doarme cu steagul sub pernă, sigur i-aș da nota 10 pe IMDB. Ca film de acțiune, American Sniper e mediocru, dar Sergiu Nicolaescu ar fi admirat tușele patriotice și generozitatea bombastică a personajului principal. L-aș vedea pe Nicolaescu tânăr, cu o bandană tricoloră pe cap, ochind insurgenți pe genericul de început al superproducției Lunetistul român. Ar fi fost, ce-i drept, mai ridicol decât Bradley Cooper, cu vocea lui pițigăiată și cu rictusul de actor diletant. Dar măcar am fi râs. Și am fi înțeles de unde provin toate patriotismele alea grețoase, toată prezentarea aia idealizatoare a trupelor de ocupație, care n-ar omorî nici măcar o muscă dacă n-ar fi sigure că musca aia torturează copii cu bormașina.
E ciudat obiceiul ăsta al americanilor de a folosi obsedant cuvântul american în titluri: American Beauty, American Pie, American Psycho. Poate că ați văzut lunetiști la viața voastră, dar nu l-ați cunoscut încă pe lunetistul american. Ăla lunetist! Zici că cinefilii au consumat până la refuz filme despre lunetiști francezi și sovietici, iar acum a venit vremea lunetistului american, care îți va schimba complet imaginea despre lume.
De aceea, e o curiozitate că American Cola e o băutură carbogazoasă produsă la noi. Te-ai aștepta să fie nu o răcoritare, ci un film american care glorifică ideea de Cola. Sau, mă rog, ca să rămânem în zona Orientului Mijlociu, un film despre cariera de succes a lui Ali cel Chimic, apropiatul lui Saddam care a pornit un adevărat război chimic împotriva kurzilor, livrând în zonele locuite de aceștia mii de baxuri de American Cola.
American Sniper, Statele Unite, 2014, 132 de minute. Regia: Clint Eastwood. Cu: Bradley Cooper, Sienna Miller.