Probabil că vă închipuiţi că băncile şi bancherii, cei 1% împotriva cărora s-au pornit mişcările de tip „occupy“, sînt nişte jepcari ce trag pielea de pe cetăţeanul de rînd. Or fi ei, nu zicem nu, dar ce fac băncile e pistol cu apă pe lîngă modul în care statul tratează situaţia banilor de dat şi de primit de la cetăţean. În timp ce o bancă lucrează cu dobînzi, mai mici cînd le dai bani şi mai mari cînd împrumuţi, statul îţi dă o dobîndă mică pentru banii ce are să ţi-i dea şi te penalizează de te rupe pentru ce ai tu să dai şi dai cu-ntîrziere.
Mai exact, dacă ai plătit aiurea anumite sume de bani, în plus faţă de obligaţia fiscală, ori rezultate din erori de calcul sau datorate unei aplicări eronate a unei prevederi legale, chiar şi dacă ai cîştigat nişte drepturi băneşti în instanţe, statul e obligat să îţi plătească o dobîndă pentru banii ce ţi-i recuperezi cu întîrziere.
Asta dacă tu soliciţi în mod expres, că din proprie iniţiativă statul nu se grăbeşte să îţi dea dobîndă pentru că s-a folosit de banii tăi. Başca, nivelul dobînzii pe care poţi s-o primeşti este de 0,04% pe zi, chestie care nu se mai aplică în cazul invers, în care tu ai întîrziat cu plata anumitor taxe.
În acest caz, statul devine un finanţist serios cu valenţe de cămătar şi te penalizează cu 0,5% pe zi sau chiar 1%. Adică, zice ANAF, în caz că ai de stins o datorie către bugetul de stat, în cazul în care o achiţi cu o întîrziere de maximum 60 de zile, primeşti o penalizare de 5% din suma datorată, iar dacă treci de cele 60 de zile eşti penalizat cu 15%.
Mai mult, „penalitatea de întîrziere nu înlătură obligaţia de plată a dobînzilor“. Spre exemplu, dacă ai plătit taxa auto şi instanţa va zice că statul are să-ţi dea bani, vei primi ce ai dat plus 0,04% pe zi din momentul în care instanţa dă decizia. Chestie ce poate fi la doi ani după ce ai plătit. Dacă însă ai întîrziat cu plata unei taxe, eşti penalizat instantaneu.