S-a întors. După studii în Marea Britanie. Acum are Harp&Loom și un nou început: galerie artă, lansare de carte, grafică a tinerilor.
Reporter: Ce-ai învățat la Leeds?
Andrei Drăgoiu: Cel mai important lucru pe care l-am învățat a fost să încerc. Mi-a luat ceva timp să-mi dau seama că o mare parte din problemele mele din Leeds se datorau faptului că nu încercasem pe bune să dau vieții de acolo o șansă. Am pierdut mult timp pentru că nu m-am bucurat de ce aveam în jur, dar am învățat totuși această lecție și îmi folosește în tot ce fac astăzi. Cred că prea des există tendința, în România, să nu te ambiționezi prea tare pentru că “oricum nu merge”. Lucru cu care nu sînt deloc de acord.
Rep.: De ce te-ai întors în România? Prin ce te simți folositor?
A.D.: Am știut că acel capitol s-a încheiat imediat după proiectul final pe care l-am avut, un performance făcut cu o colegă pentru festivalul de la sfîrșitul facultății. Cînd m-am întors la Leeds, cîteva luni mai tîrziu, pentru absolvire, am simțit că nu mai am ce căuta acolo. Multă vreme, încă din facultate, m-am gîndit la ce o să-mi folosească ce învăț acolo. Se punea foarte mult accentul pe doborîrea barierelor impuse de societate sau de sine și pe formarea legăturilor. Nici nu conta ce legai cîtă vreme găseai ceva nou sau aruncai lumina din alt unghi asupra problemei. Cu puțin ajutor, mi-am dat seama că nu exista nici un mediu care să ofere artiștilor romîni sprijinul și mijloacele de care au nevoie pentru a crea. Mai mult, publicul nu este educat pentru a ști ce să ceară de la artă. Așa a luat naștere Harp&Loom, din dorința de a fi intermediarul în artă, de a sprijini artiștii talentați (mai ales pe cei tineri) și de a organiza evenimente care să educe publicul despre adevărata valoare, despre importanța talentului și a emoției pe care o transmite arta.
Rep.: Ce imagini-colaj, muzici îți umblă prin minte?
A.D.: Am mici flash-uri de imagini în care toată lumea din jur își aruncă mîinile în sus și zîmbește larg. Muzica variază în funcție de starea mea, poate fi ceva extrem de ritmat și asurzitor sau ceva lent, senin. Ora 11 noaptea, o scenă mare, un soare orbitor în spatele ei și Massive Attack cîntînd, vara trecută, în Islanda. Plimbările la 4-5 dimineața pe străzile din Leeds într-o pustietate foarte liniștitoare. Începutul Festivalului Internațional “George Enescu”. Toate sînt momente unice, de mare intensitate, care nu se vor consuma niciodată în mintea mea.