„Nu votez, domnule primar! Nu votez! Ce, mama mea, care are 85 de ani, nu merita şi ea un kil de zahăr, măcar? Aţi dat tot la ăia care au, care n-au nevoie, da’ pe noi ne-aţi uitat şi acum vreţi să votez?“ Zdrang – se închide uşa celei mai amărâte secţii de votare în care am călcat vreodată în 23 de ani, iar zdrangul acoperă răspunsul dat de cei din jur la întrebarea primarului „A cui e asta, mă?“.
Sunt în Beidaud, o comună pe care până duminică o ştiam doar de pe hartă, şi ca să ajung acolo am trecut prin alte comune şi sate pe care le ştiam doar de pe hartă. Cum, de asemeni, pentru a ajunge de unde am plecat duminică dimineaţă la 9,30, urma să trec prin alte comune şi sate prin care nu mai călcase picior de ziarist de la Caţavencii. Peste drum de Primărie şi de Lancruiser-ul nou-nouţ al primarului începe realitatea acestor alegeri parlamentare, o realitate pe care, candidând în studiouri de televiziune, pe Facebook sau în colegii orăşeneşti, nu prea ai cum s-o cunoşti.
Când am plecat din Tulcea erau 11 grade Celsius, cerul era destul de senin şi părea că vom avea parte de o vreme excelentă pentru alegeri, mai ales dacă ţinem cont că acestea aveau loc pe 9 decembrie. Terenul, până la Babadag şi, apoi, la Baia, a părut, de asemeni, propice turismului electoral. Nu că s-ar fi întâmplat, dar condiţiile erau bune. Era devreme, urnele se deschiseseră de-abia de două-trei ore, iar oamenii partidelor aveau un feeling bun, sunându-şi prietenii şi rudele şi părând încrezători că „ăştia nu mişcă aici“. Unde „ăştia“ erau, în funcţie de candidat, mereu, ceilalţi.
Nici nu ştiu unde a început să plouă. În mod cert, nu înainte de Stejaru. Comună bogată, de armâni care îşi permit asfalt nou, de circuit de F1, oi şi, până nu demult, îşi permiteau şi fotbalişti aproape în Liga 1. Da’ fotbaliştii deveniseră costisitori, le cam mâncau din piesele de Mercedes-uri, aşa că au renunţat la ei. Au rămas cu oile, asfaltul şi Mercedes-urile, şi cu un primar PDL care a promis că-i mobilizează la vot împotriva USL. Da’ şi el s-a gândit că s-ar putea să-l coste fidelitatea faţă de partidul căruia îi aparţine, aşa că, pe la 11 şi ceva, în Stejaru nu votaseră decât 30 de oameni.
Din Stejaru ne rupem destul de brusc de civilizaţie. În Beidaud, în secţia de votare cu lut pe jos şi cu o uşă a cărei clanţă se învârte ca o elice de eoliană, singura legătură cu alegerile secolului XXI o reprezintă telefonul de la STS, păzit de şeful de post. Ploaia se înteţeşte, iar previziunile mele că Tulcea s-ar putea apropia de Teleorman ca prezenţă la vot se duc dracu’. Casimcea e o gură de aer proaspăt, cu Primărie nouă şi supermarket central, după care vin Corugea, Haidar, Rahman. Aruncaţi repede un ochi pe FB la pozele din Africa ce vă înduioşează atât de mult încât le băloşiţi cu like-uri. Ei bine, în Corugea e mult mai rău. Şi nu-i mai bine nici în Dăeni, decât prin centru, unde secţia de votare e-n Căminul Cultural şi are termopane. În Ostrov, aproape de Dunăre, inundaţiile au lăsat ruine dezolante. Care votează, totuşi, şi ele. Votează şi Peceneaga, Turcoaia, Greci, Carcaliu. Iar dacă vezi cum arată, înţelegi de ce o pungă de făină sau o sticlă de ulei date pentru a celebra anul victoriei pot face diferenţa.
Deja plouă de prea multă vreme. Prezenţa la vot, la ora 16, nu sare de 20%. E trist. Primarii PDL se ascund prin case mai ceva decât alegătorii. E de înţeles. Şeful CJ Tulcea i-a ameninţat că vor avea patru ani fără finanţări. Măcin, Jijila, Văcăreni, Luncaviţa, Isaccea, Niculiţel, Poşta, Frecăţei, Cataloi, Nalbant. Ploaie, tristeţe, noroi şi beţivi victorioşi. Până şi ARD-iştii din secţiile de votare au tăiat-o la cârciumă. A început numărătoarea inversă. Din 9 decembrie mai sunt doar 22 de zile până la sfârşitul lui „2012 – anul victoriei!“. După aia, în toate satele prin care am trecut duminică reîncepe eternitatea sărăciei.
Publicat în Cațavencii, nr. 49, 12-18 decembrie 2012