E un fenomen binecunoscut în psihiatrie. În vremuri de restriște se înmulțesc nebunii, care ies din ascunzătorile unde răsuceau și desfăceau idei delirante, ascunși de ochii publicului. Brusc, le tîrăsc pe stradă, la lumina zilei, cu smotocei la capăt, numai bune să crape mîțele Internetului jucîndu-se cu dînsele. În contextul în care o mare parte a populației, de bunăvoie și nesilită de nimeni, a sărit în ajutorul refugiaților, persoanele de care vorbeam mai sus și-au găsit de lucru.
Una dintre aceste ciudățenii e petiția online „Românii vor neutralitate!“. Probabil că mulți o văd vînturată pe social media, dar mult mai puțini s-au obosit s-o citească. Eu sînt unul dintre cei care s-au aventurat – și am plecat zdruncinat rău în convingerile mele că omul e o trestie gînditoare.
Și ce se cere în petiție? Păi, un fel de pensie cu de toate.
La punctul doi al „neutralității“ scrie așa: „Anularea deplină, definitivă, imediată și fără echivoc a stării de alertă(și/sau urgență, ce se perpetuează arbitrar de doi ani) în România și a tuturor restricțiilor legate de aceasta (măști, vaccin, certificat verde, formular PLF și amenzi) și restabilirea drepturilor și libertăților constituționale“. Probabil că fără echivoc a sunat foarte frumos, de parcă poți să anulezi echivoc. Mai mult, cînd la granițe e război, e o tîmpenie fără seamăn să rămîi cu deștu-n gură sau în cur.
Punctul 3 (țineți-vă bine!): „Revenirea Basarabiei la România trebuie realizată numai în condiții de pace. În momentul de față, propunerea unor forțe politice din România de a înfăptui acum acest proces firesc și legitim din punct de vedere istoric este un pretext perfect, o provocare servită Rusiei, de a ocupa militar și politic Basarabia, după același scenariu din Ucraina“. Am căutat vreo declarație, vreo bîlbă, vreun document, dar, în afară de Șoșoacă, care cerea împărțirea Ucrainei, nu am găsit nimic.
„4. Recunoașterea automată a cetățeniei române pentru toți etnicii români și urmașii acestora aflați în Republica Moldova și Ucraina. Este o reparație istorică față de aceste familii private forțat de cetățenia română în urma anexării Basarabiei în 1940 de către Uniunea Sovietică (entitate statală inexistentă astăzi).“ Aici e partea oarecum hazlie, pentru că petiționarii habar n-au că orice cetățean al Rep. Moldova își poate lua cetățenie, numai să vrea.
În fine, credeam că petiția (semnată deja de 11.000 de aiuriți) e opera unora și mai aiuriți, dar, na, surpriză: acolo am găsit și ceva care seamănă a juriști. „Comitete Cetățenești Locale
Convoiul pentru Libertate / StopPlandemia / Asociația Sfinții Mărturisitori din Închisorile Comuniste / Grupul Civic Iași / Asociația Europa Veche / Asociația Juriștilor pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților / Bucovina Profundă / Obștea Mănăstirii Paltin Petru Vodă (110 maici, 34 de bunicuțe din azilul mănăstirii și 14 persoane din schitul/satul apropiate – mulțumim Maicei Teodosia pentru jertfa întocmirii listelor).“
Singura mea consolare e că trăim într-o țară liberă, unde țicneala are, și ea, dreptul să facă petiții.