Poliţiei Române i s-a spus în multe feluri de-a lungul timpul, dar niciodată Speedy Gonzales. Nu oficial, chit că oficialii ei se mîndresc de ani buni cu asemenea faimă, şoptită drăgăstos de neveste după o lungă noapte pasională de 2 secunde şi 15 sutimi. Acum însă gata: titlul stă glorios la pieptul lor, graţie unor anchetatori mai şireţi decît Sherlock Holmes, Hercule Poirot şi Scooby-Doo la un loc. Cei trei chinuie un mister cel puţin 20 de minute, plus reclame; poliţiştii suceveni numără frumos pe degete şi indică mîndri: şase. Şase ani.
Povestea noastră începe în 2006, cînd Nicuşor Cârdei se întorcea acasă beat şi supărat. De înţeles: urma să plece în Italia şi auzise că pe-acolo oamenii sînt obligaţi să-şi taie unghiile. „Chestie foarte nasoală“, gîndea el, „pentru că aşa te îmbolnăveşti de homosexualiltate. Şi popa a zis ca homosexualitatea e incurabilă, nu i-ar fi ruşine, ţap bătrîn, să zică aşa măscări! Om fi noi ţărani, da’ măcar zicem popou!“ Din fericire, s-a întîlnit pe drum cu Maria Galan şi gîndurile i-au luat-o în altă direcţie. Aşa, cam înspre pîrîu, unde nu putea deranja pe nimeni un mic viol comunal. Cînd şi-a revenit din pasiune, omul a observat că partenera murise. De plăcere, bănuia el, chestie care l-a convins complet: nu poate lipsi Italia de asemenea har. La drum, deci!
Cazul a rămas nerezolvat ani de-a rîndul, pînă cînd Nicuşor s-a milostivit să revină în ţară şi să exclame, în timp ce depăna amintiri cu poliţiştii: „Bă, da’ pe aia cînd am fost io Petre Petre din Răscoala v-am zis-o?“.