Zilele trecute mi-au refulat WC-ul, cada şi scurgerea de sub chiuvetă. Meniul era cu de toate şi nu mai pridideam cărîndu-l cu găleţile la o vecină, a cărei toaletă funcţiona. Preşedintele blocului era pe final de mandat şi, în loc să cheme urgent o echipă specializată în desfundări cu şarpele cu presiune, se certa cu fosta administratoră pe nişte bani de a căror dispariţie o acuza.
Nervoasă, femeia i-a replicat preşedintelui: „Mănînci căcat!“. A fost momentul în care am cedat nervos şi i-am invitat la cină. I-am asigurat că am o cadă plină şi încă mai vine, deci ajunge pentru tot blocul. Am ieşit din sala de şedinţe în aplauzele vecinilor.