„Am intrat într-o unitate SIE prima dată în februarie ’90 și eram minoritari, eram cîțiva cei noi veniți.“ Așa se prezenta Silviu Predoiu în 2019, într-un interviu la Europa Liberă. Pe atunci umbla învăluit în aburii și misterul spionajului superior de la SIE, interpreta un rol de eminență cu ștaif. Doar că mințea de înghețau apele, căci el în ’90 era securist sadea, locotenent-major de Securitate din 1987, și avea și nume conspirativ, ceea ce deschide o perspectivă și către calitatea anterioară de turnător.
Silviu Predoiu a fost prim-adjunct la SIE 13 ani și director interimar vreo șase. A fost, deci, pe partea externă, un fel de Coldea înmulțit cu doi. Dar, spre deosebire de Coldea, care s-a făcut securist după ’90, cînd n-a reușit să depășească repetenția la o facultate civilă, Preedoiu s-a făcut securist înainte de ’90.
A ascuns lucrul ăsta vreme de 35 de ani, pînă cînd CNSAS n-a mai avut încotro și a trebuit să-l verifice pentru candidatura la președinție. CNSAS știa, firește, că ceea ce scrie presa de ani buni despre Predoiu e adevărat, numai că nu primise încă dezlegare. De altfel, în toamna anului 2024, cînd mai mulți candidați la președinție riscau să fie dezvăluiți ca turnători, acoperiți sau ofițeri, CNSAS a vrut să schimbe pe furiș procedura de verificare a colaboratorilor Securității. Manevra n-a reușit, așa că CNSAS, a făcut pe dracu-n patru să dreagă busuiocul din redactare.
Documentul CNSAS zice, așadar, că Silviu Predoiu a fost ofițer de Securitate, cu gradul de locotenent-major și cu numele de serviciu Silviu Pumnea, care, cum ziceam, indică posibilitatea unui eventual stagiu de informator. Cu toate astea, zice CNSAS, „nu i se poate atribui calitatea de lucrător/colaborator al Securității“.
Deci Predoiu a fost ofițer de Securitate, încadrat cu acte și prezent pe ștate de plată, dar nu a lucrat/colaborat cu Securitatea. Dar atunci ce a făcut? A chiulit? Nu s-a prezentat trei ani la serviciu? A luat leafa de pomană? A sustras, practic, bani din avutul obștesc? A sabotat Securitatea din interior?
Mizeria asta la care se face complice CNSAS, în frunte cu alde Constantin Buchet, Cătălin Boris Precul, Germina Nagâţ și Ladislau Antoniu Csendes, împroașcă în față întreaga societate. Cu asistența nerușinată a CNSAS, securiștii vechi și noi rînjesc nestingheriți din vîrful instituțiilor vitale ale statului român și din vîrful mediului de afaceri. Avem cel puțin doi președinți din patru care au colaborat cu vechea Securitate (unul certificat ca turnător), cel puțin 14 premieri care au fost ori turnători ai Securității, ori acoperiți, ori agenți de influență ai SRI și SIE, un nemuritor guvernator al BNR, Manole, care a dat note informative, și un număr înfricoșător de miniștri, deputați, senatori, primari, consilieri, prefecți și președinți de consilii județene care sînt la cheremul Serviciilor. Cît despre mediul de afaceri, merită amintită doar ultima știre: Dan Șucu, nume conspirativ Mircea Crișan, turnător de volum, plătit ani la rînd, a primit verdict de necolaborare cu Securitatea.