Încă nu se știe, om mai vedea. Este deviza ce încheie, apoteotic și definitoriu, ediția 2014-2015 a competiției interne. A fost încă o ediție care a debutat neclar, s-a derulat confuz și, iată, se încheie cu multe incertitudini. Aproape că ne-am obișnuit, teamă ni-i: e al optulea sezon consecutiv de cînd clasamentul final se decide la Tribunal, în Elveția, orașul Lausanne. Noi aici, la Românica, ne apărăm sărăcia, nevoile și neamul prost. Preocupările noastre nu-s legate de performanța pe termen lung, ci de grijile imediate: insolvența, pîrnaia, intrigăraia de zi cu zi. Ne simțim și penibil, zău, de cînd tot repetăm banalitatea că fotbalul nostru iubit e la fel ca patria noastră, și mai mult iubită, România. Cu atîtea orgolii și interese particulare, e greu să pui în practică niște idei de bun-simț, deja mituri fetișizate: Proiectul de Țară, Masterplanul, Moratoriul ăla care ar însemna urmărirea unui plan pe un termen ceva mai lung de un sezon. Băi, uite că tot nu ne iese, momentan!
Ca, vorba aia, cetățeni ai UEFA, uitați-vă și voi cu cine mergem în Cupe. Steaua – cu Rădoi, un antrenor fără licență, și fără șapte-opt jucători din lotul de bază al sezonului trecut (încă o dată, felicitări, Costel Gîlcă, mult respect, ești tare!). Mureșul – cu trei sferturi din bătrîneii săi la final de contract. Astra – cu același flamboaiant Șumudică, dar cu patronul la mititica. Botoșanii… cine a auzit de Botoșani, chiar există? Avem perspective, avem niște proiecte definite clar, e limpede.
Vom avea, din toamnă, și un nou sistem divizionar, vizionar, în Liga 1. Ăsta cu 14 echipe, pe sistem play-off și play-out. Pe cît pariați că se va dovedi o aiureală? Dacă nu vreți să pariați acum, atunci pariați atunci cînd insolventele din play-off se vor lupta la sînge cu solvabilele care trag la titlu. De exemplu.
“La fotbal nu este cu părutul rău, la fotbal este cu contract” – declara Gheorghe Becali, încă o dată antologic, după alungarea lui Gîlcă la finalul finalei Cupei României, al treilea trofeu din acest an. Corect! Așa zicem și noi. Nu ne pare rău de nimic. Contractul nostru de cronicari sportivi merge mai departe. Ne uităm la oamenii ăștia de fotbal și doar constatăm, conform fișei postului, cum ziceam: băi, iarăși se termină ca pe vremea lui Socrates. E sigur că nu e sigur nimic. Om mai vedea.