A fost așa zisul „meci de adio“ al așa-zișilor „mari fotbaliști“ din așa-zisa „Generație de Aur“. Pa-pa, duceți-vă acasă, boșorogilor! Cu un lot atît de îmbătrînit și uzat, oameni buni, nu avem nici o șansă să cîștigăm Campionatul European, darmite să jucăm un sfert de finală la Mondiale ca pe vremuri!… Așa-zisul selecționer Tata Puiu, antrenorul român al secolului trecut, și-a mai demonstrat încă o dată limitele. S-a mai văzut, iarăși, că suferim grav în compartimentul ofensiv, în lipsa unui veritabil număr 9, care să facă ravagii în careul adversarilor. Florin Răducioiu, Vio Moldovan, Ilie Dumitrescu, ce să-ți zic, mai mult vorba de ei! Se cunoaște că-și pierd nopțile prin studiourile TV! Să nu ziceți cumva de Panduru, altul de teapa lor. A dat și el un gol din afara careului, mare șmecherie, n-am ce spune… Bă, dacă te dai fotbalist adevărat driblezi cel puțin trei-patru-cinci adversari, driblezi și portarul ca să intri cu mingea-n poartă. Nu e ca Hagi, care a mai mișcat ceva în teren, a înscris dintr-un penalty discutabil, acordat de controversatul arbitru Ion Crăciunescu. Crăciunescu ăsta a mai arbitrat și o finală de Cupa Campionilor, dar numai pen’ că a tras el niște sfori pentru pile la UEFA… Dincolo de arbitrajul părtinitor (bine că măcar de data asta nu ne-au mai furat arbitrii, ci dimpotrivă), merită insistat tot asupra gravelor carențe din ofensivă. Lăcătuș a fost, practic, inexistent, la fel ca Balint, care chiar merita să frece banca de rezerve. Vlădoiu s-a remarcat doar prin faptul că n-a mai luat cartonaș roșu ca-n meciul cu Elveția, din 1997. Păi, cu ce atac ne prezentăm noi la Euro 2024, unde-i musai să dăm goluri ca să ieșim din grupe? O să zică unii că stăm bine măcar în apărare. Cu cine? Cu Belodedici sau cu Popescu? Care arată ca acum 30 de ani? Fotbalul din ziua de azi e cu totul altul, tăticule! Și să nu aud că la mijloc s-au remarcat Gîlcă (a și înscris) și Sabău. Normal că s-au remarcat, erau bara-bara, că trebuiau să fie antrenori adverși și a doua zi, în barajul „universitar“, sanchi, dintre Craiova și Cluj. Ăștia chiar ne iau de proști, cred că nu prindem noi ce le coace mintea… Trecem peste aspectele de ordin financiar (cu ce bani și de unde s-a organizat această șușanea faraonică de pe Arena Națională, construită din banii poporului), dar vrem să tragem un serios semnal de alarmă. Cu echipa asta de moși, cu un Dan Petrescu supraponderal și cu un Prunea care ia goluri, fraților, n-avem nici o șansă să ieșim din grupa cu Ucraina, Belgia și Slovacia. Nu facem nici trei puncte!!!
V-a plăcut? Hai că iar am glumit cu voi, hahalerelor! Discursul urii e la modă în ziua de azi, la fel cum s-a întemeiat și o ceată de urîtori, diverși flăcăi deștepți. Ce țin morțiș să găsească pete în sorii Generației de Aur… Din fericire, dragostea e mai puternică decît ura. Au dovedit-o acei ’jdemii de oameni, ăia care, mînați doar de iubirea pentru „băieții noștri“, au umplut pînă la refuz tribunele fostului stadion „23 August“. Prin urmare, întrucît dragostea rămîne eternă, ținem încă o dată să-i criticăm pe marii fotbaliști din generația lui Hagi et co. Băi, puștilor, ia mai lăsați fițele! Nu există „meci de adio“! Pentru noi și pentru voi urmează doar meciul de la revedere. Vreți, nu vreți, asta e, s-a văzut, țara are nevoie de voi. Hai România!