Nicolae Bălcescu n-a avut mereu cearcăne, chelie și obrajii supți. Aura lui de tuberculos, dobîndită prin tabloul lui Tattarescu din 1851, a mutat legenda acestui bărbat vînjos pe o pistă falsă. Bălcescu cel real a fost înalt, pletos și lat în spate, un zdrahon pus mai degrabă pe harță decît pe visare, un om dintr-o bucată, cu umor și cu o bună cunoaștere a luptei corp la corp.
S-a născut în 1819, într-o lume violentă de la periferia Bucureștiului, lume pe care tatăl său, pitarul Barbu zis Petre Căpitanul, obișnuia s-o pună pe fugă cu focuri de pistol. În contact cu mahalaua, micul Bălcescu a învățat importanța pumnului, a trîntei și a ciomagului în impunerea unei idei. A mai învățat în paralel, cu dascălul Vaillant, franceza și greaca, fără să obțină însă, de pe urma lor, aceleași rezultate.
Începînd cu 1831 urmează Colegiul “Sfîntul Sava”, unde îl are profesor de limbă și literatură pe Heliade Rădulescu și unde el însuși predă în recreații piedica, răsucirea mîinii și dosul de palmă. În 1834, la cincisprezece ani, Bălcescu ia premiul doi la matematică, dar ocupă primul loc la aruncarea cu elevii mici. În 1835 iese al patrulea la trigonometrie, dar e primul la skanderbeg. În 1837, după ce ia parte la lecțiile de filosofie ale lui Eftimie Murgu, se hotărăște să îmbrățișeze cariera armelor.
Revoluționarul care avea să devină mai tîrziu și-a tras energia din acest băiat obișnuit cu acțiunea. Bine făcut, sigur pe el, gata să se împingă cu oricine, Bălcescu a fost un lider de contact, a cărui autoritate s-a născut din puterea fizică. Cu inteligența lui ieșită din comun ar fi reușit să ajungă unul din marii haiduci, dar anturajul l-a împins către revoluție.
În 1838, Nicolae Bălcescu se înrolează într-un escadron de cavalerie și nimerește la întrunirile subversive ale lui Ion Cîmpineanu. De aici pînă la complotul lui Mitică Filipescu e doar un pas, iar Bălcescu și complicii săi progresiști sînt umflați de Poliție, cu vătămări corporale grave de ambele părți. E aruncat în arestul oștirii, în temnița Agiei, apoi degradat și închis la Mărgineni. Acolo o cunoaște pe fiica doctorului Koch, Tuberculoza, de care nu se va mai despărți pînă la moarte.