Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Cei zece copii ai învățătorului Marinescu cutreierau, vara, de dimineață pînă seara, pădurile de foioase ce împresurau satul Heci. Satul trăia în umbra și sub ocrotirea codrilor Moldovei, al căror desiș oprise veacuri la rînd tătarii, chiar dacă la începutul secolului XX, cînd îi bîntuiau frații și surorile Marinescu, se cam răriseră de la hoții de lemne. Între 1900 și 1910, în Heci nu se mînca deloc pe săturate, așa că liota de copii care chiuia prin rugii de zmeură […]

În mai 1894, cînd s-a născut Mihail Naum, Brăila era un oraș cosmopolit și bogat, care trăia regește din exportul de grîu, dar nu se dădea înapoi să guste din dulceața desfrîului universal, cultivat în uriașul port laolaltă cu relațiile comerciale. Tatăl lui Mihail, Traian Naum, aromân fărșerot cu origini în Volos, își ținea familia cu mica negustorie, aducînd oi cu bacul din Dobrogea pentru măcelăriile și grătarele de mici care afumau pe atunci Brăila. Mihail și-a petrecut copilăria bătînd […]

Colonelul Victor Tomoroveanu avea mustața tăiată după moda prusacă și era adeptul artei militare nemțești. Pe aceste constatări s-au făcut și aranjamentele divine în legătură cu persoana lui, așa că, pe toată durata războiului, s-a potrivit să lupte doar cu bulgarii, turcii, ungurii și rușii, fără să fie silit să dea piept cu idolii săi germani. În teritoriile alipite Regatului după 1 decembrie 1918 nu era deloc liniște. În Bucovina și Basarabia acționau grupări bolșevice și batalioane de dezertori. Transilvania […]

În afară de Ahile, care s-a sinucis de bunăvoie ca să-l ținem minte cu toții, ceilalți eroi ai lumii au murit pe nepregătite, fără să accepte moartea pe șleau, privind-o ca pe o posibilitate și atît, luînd-o în calcul doar cu jumătate de gură și sperînd, în secret, că o să-i ocolească. Morții în războaie n-au avut martori dispuși să lase în urmă o Iliadă sau măcar o declarație oficială despre cauza decesului. Cei mai mulți au murit neobservați, în […]

Viața aventuroasă a maiorului Artur Vîrtejanu a încăput, toată, într-un singur strigăt. Ofițerul înalt și pedant, cu mustățile răsucite în sus, cu uniforma călcată la dungă și țigara fumegînd între dinți, a dispărut în adîncul vocii sale, în ziua de 6 august 1916, la Mărășești. Odată cu el, au dispărut petrecerile și amorurile, studiile la Școala Superioară de Război, duelurile și partidele de cărți, cursele de cai și excelentele servicii aduse armatei. O lume întreagă, plină de farmec și pasiune, […]

Comandanților din primul război mondial le-a luat trei ani și milioane de morți ca să înțeleagă ce lipsit de noimă e atacul la baionetă. De ce să te năpustești în bătaia mitralierelor urlînd și alergînd, atrăgînd deci atenția vrăjmașului asupra țintei expuse, cînd ai fi putut, pur și simplu, să înaintezi tîrîș? De ce să îndemni soldații să fugă spre moarte și spre schilodire, cînd mersul încet, tupilat, ar fi dus la aceleași înfrîngeri și victorii fără valoare, doar că […]

1 septembrie 1916. Bulgarii, turcii și nemții atacă la Turtucaia pe toată lungimea frontului. Obuzierele Krupp lovesc tranșeele și smulg din pămînt batalioane întregi pe care apoi le îngroapă sub bulgării care se prăvălesc din cer. Bătaia artileriei ține o jumătate de zi, iar atunci cînd se oprește, un urlet lung de cinci kilometri străpunge aerul. Inamicul atacă în forță, la baionetă, pozițiile române. Asaltul se întinde de la un orizont la altul, liniile soldaților care dau năvală sînt nesfîrșite. […]

În septembrie 1884, Dobrogea era un teritoriu proaspăt dobîndit de Regatul României. Fusese sub ocupație otomană secole la rînd, dar turcii nu s-au dat de ceasul morții s-o colonizeze, așa încît, la sfîrșitul secolului al XIX-lea, acest pămînt bătut de copitele cailor persani și sarmați, răscolit de sandalele romane, arat de geți, ars de mongoli, de goți, de slavi și de avari, locuit de pescari și păscut de oile  transhumanței daco-romane trăia sub stăpînirea stufului și a scaieților, a cucilor […]

Marile bătălii de la Mărăști, Mărășești și Oituz au fost cîștigate atît cu forța armelor, cît și cu iscusința spionajului țărănesc. Nemții luptau într-un teritoriu ostil și necunoscut, aveau de înfruntat dușmănia rîului, a ramului și, mai ales, a țăranului român, furios, viclean, viteaz și inconștient, care furniza informații armatei române, fiind adesea prins de inamic și executat. Vasile Chilian era pădurar în satul Tichiriș, județul Vrancea, și fusese lăsat la vatră fiindcă avea deja trei băieți trimiși pe front. […]

Constantin Fotache, absolvent de Drept și locotenent în rezervă, era pasionat de nașterea Universului. De unde venim? Unde ne ducem? Care e originea timpului? Cui datorăm rămînerea în viață? Ce e materia? Dar Infinitul? În fine, cum se face că există tot ceea ce există? Practic, toate întrebările fără răspuns ale omenirii i se încolăceau în minte ca șerpii lui Laocoon, iar Costică se lupta cu ele cu aceeași lipsă de șanse ca bătrînul preot troian. S-a născut la Tecuci […]

Colonelul Nicolae Piperescu avea un trup îndesat și vînjos, făcut parcă să ridice căruțe din șanț și să despotmolească afete de tun. Forța lui neobișnuită putea fi citită mai ales pe figura-i aspră, mereu încruntată, împodobită cu o mustață trapezoidală, tăiată cu briciul în fiecare dimineață, într-un ritual de șlefuire a personalității. Nicolae s-a născut într-un sat sărac din județul Galați în 1861. Nu erau multe de făcut în satele sărace din județul Galați în 1861, în afara aratului și […]

Într-un sat asuprit de foame din sudul Moldovei, unde ciripitul păsărelelor n-a putut fi auzit ani la rînd din pricina ghiorăitului de mațe, s-au născut mai mulți flăcăi costelivi pe care războiul i-a adus sub arme și a căror carne puțină a fost făcută carne de tun. Gloria lor s-a stins înainte să se aprindă, iar ei au rămas prizonieri pe vecie în mormîntul rece și nerușinat al uitării. Ilie Trăistaru, unul dintre ei, a fost luat cu arcanul și […]

Mihai Foișoreanu era un sublocotenent slăbuț și palid, cu o mustăcioară care se lupta din greu să se facă văzută. Era greu de crezut, dar sub vestonul și pantalonii care fluturau pe el se adăpostea un corp nervos, de nevăstuică, plin de energie și iute în mișcări. Pînă să ajungă în groapa de obuz de pe Valea Prahovei, acoperit de pămîntul exploziilor și de noroc, a avut viața unui tînăr studios dintr-o familie săracă, bîntuit de poezie și de lipsurile […]

Pe 16 aprilie 1919, la mai puțin de o lună după ce Bela Kun a proclamat Republica Sovietică Ungară, generalul Prezan, care aștepta, cu armata pregătită, o invitație de orice fel, a dat ordin de declanșare a ofensivei. Era Săptămîna Mare. Pe Valea Crișului Alb, pe unde urma să înainteze infanteria și unde artileria trebuia să sape cratere și să smulgă copaci, înfloriseră merii. Colonelul Constantin Paulian, comandantul Brigăzii 3 Vînători, își privea gînditor soldații. Erau veterani care făcuseră războiul […]

Frații Vulturescu au așteptat marile încleștări de la Oituz călare. Călăreau de cîțiva ani în Regimentul 4 Roșiori, patronat de principesa Maria, pregătindu-se pentru glorie și galop. Dar ocaziile de acțiune întîrziau să se arate. În 1913 au participat la campania din Bulgaria, dar acolo n-au avut de înfruntat decît absența totală a adversarului, care lupta în sud cu sîrbii și cu grecii. Apoi, în prima parte a Războiului de Întregire, cînd armata română s-a retras continuu din august pînă […]

Pe 27 august 1916, pe la ora 9 seara, ungurii de la pichetul grăniceresc din Vama Giuvala priveau visători bolta. Abia trecuseră Perseidele. Cînd și cînd, un meteorit rămas în urma ploii de stele sclipea pe cer, făcîndu-i pe soldați ba să cîștige un pariu cu camarazii, ba să-și piardă o speranță de amor. Slănina prăjită cu mămăligă, presărată cu paprika, le picase bine și acum așteptau tolăniți ivirea licuricilor, ascultînd țîrîitul greierilor și foșnetul pădurii. Licuricii, însă, s-au dovedit […]

La sfîrșitul secolului al XIX-lea, frumoasa Bucovină se afla sub ocupație austro-ungară. Codrii și poienile, din care dispăruseră bourii și tătarii, mai aveau încă zimbri și braconieri. Braconierii se fereau de pădurarii veniți la furat, care, la rîndul lor, se fereau din calea patrulelor austriece. Țăranii erau împinși, cu baioneta la armă, pe drumul curățeniei și al gospodăriei, orașele descopereau cadastrul, apoteca și primele străzi pietruite. Ordinea și disciplina începeau să se înstăpînească încet-încet, în timp ce libertatea și drepturile […]

Între 1916 și 1920, deasupra teritoriului României Mici care devenea, încet-încet, teritoriul României Mari s-au dat lupte uitate. Pe lîngă războiul dus pe pămînt de batalioane și divizii, a existat și un război dus în aer. Se cunosc numele aviatorilor, modelele de aeroplan și isprăvile aviației române, dar au fost dați uitării cu totul luptătorii din Secția Aerostație. Cine erau ei? Erau soldați antrenați să lupte cu balonul, adică să stea liniștiți în nacelă, să țină ochii închiși pe durata […]

Grăsuț, jovial, cu mustață de pădurar cumsecade, ochi lăcrimoși de viticultor și aer de negustor de cereale, Haralambie Giossanu putea fi luat drept orice, numai drept as al aerului, nu. Statura sa impozantă, definită nu doar de înălțime, ci și de rază, avea darul să dea fiori aeronauticii. Ca să ridici de la sol de trei ori greutatea unui pilot obișnuit era nevoie de aripi mai late și motoare mai puternice, numai că, atunci cînd a ajuns pilot, Haralambie Giossanu […]

Avea voce de popă și îndemînare de ceasornicar. Vasile Niculescu a urcat în cer direct de pe băncile școlii de teologie și a măsurat timpul în avioane doborîte. A ajuns pilot militar după ce a evadat de la seminar și s-a înscris voluntar în armată. Atras de ingenioasa mecanică a zborului, dar, poate, și împins de curiozitatea de a vedea unde se adăpostesc arhanghelii, Vasile a urmat școala de pilotaj de la Băneasa, unde, în 1915, învățai, în principal, cum […]

tn
Editoriale
  • Cioclii

    4 august 2020

    Viziunea convalescentului privind în oglindă Fiți gata la harpoane că îngeru-i la copcă în țara cea vestită și rece de sub votcă cu turlele înfipte în nori pînă-n prăsea, momiți-l […]

  • N-a mai mers la pușcărie, hai, măcar, la Primărie!

    4 august 2020

    Așa cum bețivii adevărați își revin spre dimineață dacă simt pe gîtlej un nou pîrîiaș de vodcă, Traian Băsescu dă semne de dezmeticire. Lunga mahmureală politică nu i-a priit. Abstinența, […]

  • România din ce în ce mai puțin educată

    4 august 2020

    Klaus Iohannis este profesor. Nu și-a mai exercitat meseria din 1997, e drept, acela fiind anul în care a părăsit definitiv catedra pentru un post în administrație. Mai întâi inspector […]

  • Martirii carantinei

    28 iulie 2020

    Printr-o ironie a sorții, săptămîna trecută Marea Neagră și-a luat și ea rația de libertate, fiindcă din două sute de mii de samavolnici care s-au scăldat în lipsa de respect […]

  • Cel mai scump dulap din istorie

    28 iulie 2020

    „Am obținut pentru România o sumă impresionantă, 79,9 miliarde de euro“, a zis președintele Iohannis, și s-au găsit destui să se repeadă să-i pupe mîinile ca unui binefăcător. Banii ăștia, […]