Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Vasile Voiculescu a fost medic, poet, prozator și dramaturg, dar cel mai bine l-a prins rolul de sfînt, jucat sub fiecare din acoperirile lumești. S-a născut în 1884 lîngă Buzău, în familia unui gospodar înstărit, care-i atribuia lui Dumnezeu, pentru belșugul rustic în care i se zbenguia familia, doar jumătate din merite. Copilul Vasile s-a trezit înzestrat nu numai cu o viață lină și lipsită de griji, ci și cu o frumusețe naturală ieșită din tiparele țărănești, pe care sătenii […]

Înainte să ajungă erou de război, Victor Atanasiu a zburat cu un aparat mai greu decît aerul. În 1886, cînd s-a născut, oamenii reușeau să se înalțe la cer doar cu balonul sau cu religia. Localitatea Huși nu oferea cine știe ce perspective de ascensiune, așa că Victor a făcut liceul la Iași și Institutul Medico-Militar la București. Urcușul în carieră a început odată cu dorința de zbor, pe care tînărul medic a împrumutat-o de la graurii și pupezele copilăriei. […]

Un cavalerist bulgar s-a năpustit cu sabia scoasă asupra coloanei de prizonieri români care înainta spre Stara Zagora. L-a ales pe cel mai înalt și, din goana calului, a lovit cu tăișul, de sus. Prizonierul s-a ferit, iar lovitura s-a irosit în aer. Bulgarul s-a dezechilibrat, cît pe ce să cadă de pe cal, dar s-a repliat și a reluat atacul. Prizonierul l-a întîmpinat cu seninătate. De sub zdrențele pline de noroi uscat răzbătea o stăpînire de sine pe care […]

Între preoții care au purtat petlițe la sutană pe vremea războiului s-a numărat și scriitorul Ion Agîrbiceanu, tatăl literar al tragicei Fefeleaga și al costelivului Bator. S-a născut în 1882 la Cenade, pe teritorul a ceea ce atunci se numea Austro-Ungaria, într-o comunitate de săteni devotați porcului și țuicii de prune, dominată de funcționari maghiari și reguli nemțești. Hărnicia ardelenească și molcoma degustare a șuncii, la care se deda comunitatea, au pus în obrajii micului Ion o roșeață care, adăugată […]

În tihna sfîrșitului de secol XIX care a cuprins nordul Moldovei, orăcăitul pruncului Ștefan Ciopron, născut la 30 septembrie 1896, nu s-a auzit aproape deloc. Zgomotele naturii erau așa de răspîndite pe atunci, încît corul broaștelor din pîrîul Volovăț și orchestra privighetorilor din satul Păltiniș au înghițit de tot vocea noului venit. Faptele lui, însă, au ieșit repede în evidență, fiindcă, în primii zece ani ai vieții, Ștefan a fugărit fără odihnă orătăniile satului și lighioanele din împrejurimi. Cotcodăcitul, guițatul, […]

La 1883, undeva în Bărăgan, într-un sat destinat zădărniciei agrare, bătut de secetă vara și vizitat de lupi iarna, a văzut lumina zilei copilul Nicolae, într-o zi obișnuită de primăvară, între două evenimente cîmpenești: al doilea îngheț al grîului și a treia venire a graurilor. Sărăcia năștea pe atunci nu numai foame, ci, iată, și dragoste, fiindcă, în lipsa recoltei, oamenii obișnuiau să se sature unul cu celălalt. De mic, Nicolae Furnică a arătat o neobișnuită patimă a trudei. Muncile […]

La 1859, pe drumurile neumblate din Olt, puțini reușeau să nimerească vatra cătunului Buta, mai ales dacă lotrii le țineau calea. Cele cîteva case risipite la umbra plopilor de cîmpie adăposteau o mînă de gospodari uitați de lume, care-și duceau traiul în tihna aspră a agriculturii de subzistență. Satul părea să stea cu totul la mila Domnului, milă care se lăsa de obicei așteptată și ajungea după ce molima, seceta și inundațiile erau deja acolo. În aceste condiții de vitregie […]

În fotografiile care-l înfățișează pe Gheorghe Naumescu vedem un bărbat arătos, costumat în uniforma coloneilor cu dare de mînă, plin de fireturi și de eghileți, cu mustăți de cavalerist răsucite în sus și cu o “muscă” sub buza de jos, sprijinit într-o sabie pe care nu pare s-o poarte degeaba și ținînd pe cap, ca pe o coroană, o căciulă militară cu pană de struț. Nimic din ceea ce ar fi putut constitui motiv de duel în epocă nu-i lipsește […]

La 1871, în împrejurimile Brăilei se arătau rar oameni. Cîmpul, mlaștinile, crîngurile, stufărișul și pădurile erau bîntuite de bursuci și ciocîrlii, de gîrlițe și vulpi, de dropii, lupi, mistreți și codobaturi, fără ca vreunul dintre acești locuitori cu păr și pene să se sinchisească de lipsa tovărășiei omenești. Faima bandiților care cotrobăiau acele coclauri era așa de mare, încît sătenii umblau furișați, în pasul piticului, tupilați după buruieni, sau își vedeau de ale lor în perimetrul ogrăzii. Doar pescarii se […]

În 1896, mahalaua Tîrgoviștei era bîntuită de o sărăcie voioasă. Casele de paiantă și bordeiele erau întretăiate, ici-colo, de acareturile unui negustor de vite, care dădeau întregului maidan un aer suportabil. Găinile umblau libere pe uliță, pîndite de cîini și de vecini, gîștele înotau în băltoacele de noroi, laolaltă cu țîncii, iar curțile fără gard, cu rufe întinse la uscat și cu ceaune fierbînd la focuri de coceni, întregeau tabloul unui început de lume tihnit, fără spaime și fără așteptări. […]

Alexandru Filitti s-a născut în 1883. Părinții lui, Constantin și Elena, l-au îndreptat spre o carieră militară, fiindcă epoca încuraja zornăitul pintenilor și răsucitul mustății de ofițer. Armata însemna pe atunci privilegii și viață de salon, uniforme impunătoare, decorații, venituri respectabile și succes în amor. De la Războiul de Independență din 1877 și pînă la rușinoasa incursiune în Bulgaria din 1913, nimeni din armata română n-a mai tras un foc de armă asupra altcuiva, incluzînd aici și rarele dueluri de […]

Tifosul exantematic a omorît, în 1917, mai mulți soldați decît bătăliile de la Mărășești, Mărăști și Oituz. Cu 300.000 de morți în 1916, față de cei 100.000 de militari căzuți pe front, tifosul a fost cel mai crud adversar al armatei române în primul război mondial. În 1874 se năștea, la Aldești, județul Buzău, viitorul medic Haralambie Botescu, unul dintre cei care au încercat să-i vină de hac acestei epidemii. Copilăria lui Haralambie a fost senină și ferită de bolile […]

În 1878, Munții Călimani fremătau de voioșie. Satele risipite la poalele lor, curate și viu colorate, respirau aerul proaspăt al pădurii înfrățite cu agricultura de pășune, cu vînătoarea și, acolo unde nu era voie, cu braconajul, cu pescuitul păstrăvului-curcubeu, care, pînă să apară electricitatea, prospera în toate pîraiele iuți de munte. Livezile de meri, peri și pruni sfîrșeau pe de-a-ntregul în damigenele pîntecoase ale muntenilor, înviorîndu-le viața și, mai ales, serile înverșunate de iarnă cînd se punea la cale, după […]

Gabriel Pruncu s-a născut în Focșani, în 1896, într-o familie de comercianți armeni, oameni liniștiți și așezați, ducînd o viață monotonă, în tihna profitului rezultat din afaceri modeste, dar sigure, legănați de blîndețea provinciei și ocrotiți de lipsa oricărui orizont agitat. Gabriel și cei doi frați ai lui, Cristian și Mihai, alături de tatăl Grigore și de mama Susana, locuiau într-o casă negustorească decentă, înzestrată cu opt camere și acoperită cu tablă, înconjurată de o curte spațioasă și de un […]

Căzut-a aci boierul moldovean Gheorghe Donici năvălind vitejește asupra tunurilor dușmane. Mormîntul unui erou bătrîn, săpat în locul prăbușirii lui de pe cal, poartă acest omagiu prescurtat. Sergentul Gheorghe Donici a murit la 68 de ani, doborît de mitralierele germane în timp ce galopa, cu sabia într-o mînă și cu pistolul în cealaltă, spre un zid de plumb. Donici a fost nobil moldovean, din vechea stirpe a boierilor care lăcrimează cînd aud de patrie, născut între podgoriile vesele din zona […]

Iosif Netzler, tînărul despre care G. Călinescu a spus că ar fi schimbat fața criticii literare, a murit eroic la modul riguros. Între moartea lui și ceea ce s-a spus despre moartea lui nu există nici cea mai mică deosebire. Relatarea gesturilor în detaliu provine de la martori oculari, de la soldații săi care l-au părăsit cu groaza în suflet, dar care l-au privit cum se ridică și moare singur în fața inamicului. Moartea lui Netzler nu a fost îmbunătățită […]

La o bătaie de pușcă de liniile germane, cu un ceas înainte să dispară într-un bombardament de artilerie, poetul Constantin T. Stoika, în vîrstă de 24 de ani, îi scrie mamei sale cu calmul pe care îl arată scriitorii înainte să-și ucidă personajele: “Iubită mamă, tu nu fi îngrijorată… Voi rămîne aici, lîngă tunuri și mitraliere și poezia și arta pentru care mi-am sacrificat tinerețea întreagă mă vor învăța să mor mai frumos și mai demn”. Proiectilul care îi întrerupe […]

Un poet melancolic și timid, subțire la corp și palid la față, are bustul turnat în bronz la intrarea în Predeal. Mihai Săulescu a luptat și a căzut într-un avanpost al armatei române, pe 30 septembrie 1916, la prima cotitură a șoselei care vine dinspre Brașov. Un glonț fabricat în Westphalia, în atelierele Krupp din Essen, așezat într-o ladă de lemn de brad, transportat cu camionul pînă la Budapesta și apoi cărat în cartușiera unui soldat austriac din Divizia 51 […]

Un țăran mic de statură, dar vînjos așa cum numai cosașii pot fi, cu chipul sculptat de cromozomii neciopliți ai Cîmpiei Române, nebiruit la muncile agricole și îndîrjit în buchiseala ceaslovului. Portretul de tinerețe al scriitorului Ioan Chiru Nanov, născut în Teleorman, într-un sat despre care nici oile nu-și mai amintesc, înfățișează un fiu al ogorului, destinat vieții brutale de plugar-secerător, epuizîndu-și viața la muncile cîmpului și murind de bătrînețe la 40 de ani. Numai că Ioan Chiru Nanov a […]

Andrei Naum a luptat în primul război mondial cu îndrăzneala unui poet îndrăgostit de patria adoptivă. De origine aromână și, poate, tocmai de aceea patriot exaltat, Naum a ajuns în Regat călare pe visele și pe turmele strămoșilor săi macedoneni, izgoniți de cruzimea turcilor care îi vînau în sudul Dunării. S-a născut în 1875, la București, și s-a remarcat de tînăr în poezia simbolistă proletară, în care și-au făcut ucenicia poeți ca Bacovia, Traian Demetrescu, Alexandru Toma. A tradus cărți, […]

Editoriale
  • Piesă neterminată pentru o Europă mecanică

    15 ianuarie 2019

    La Ateneul Român, floarea politichiei bruxeleze s-a ridicat condescendentă la suprafața borșului de tărîțe dîmbovițean intrat oficial în fermentația iluzoriei președinții rotative a UE. În realitate, singurul român care chiar […]

  • Tusk și vocea României

    15 ianuarie 2019

    Discursul lui Donald Tusk de la Ateneu n-a fost doar un episod de marketing personal, ci și o concluzie amară pentru clasa noastră politică, mică de statură, mută și surdă, […]

  • Oastea femeilor pesediste

    15 ianuarie 2019

    Lavinia Șandru n-a stat mult cu limba pe bară. Are de muncă la TVR. Dar acum patru ani de zile, pe-atunci doamna Vâlcov, Lavinia a pus, în ipostaza sa de […]

  • Dragnea ca felul întîi, felul doi și desert

    8 ianuarie 2019

    Necrofagii care au devenit dependenți de cadavrul politic al lui Liviu Dragnea au nevoie urgentă de nutriționiști care să le diversifice meniul, cu atît mai mult cu cît, anunțîndu-și cadidatura […]

  • Anul violenței

    8 ianuarie 2019

    La fiecare pas pe care-l face, Klaus Iohannis pare să întindă sfoara nebuniei. Amînă, respinge, refuză. Două ministere n-au miniștri, opt ambasade n-au ambasadori, zeci de procurori stau pe bară […]

romania100