Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Ca să pună capăt crizei economice, Carol I i-a adus la putere pe liberali în 1901. Noul guvern îl avea în frunte pe Dimitrie Sturdza, care încă nu înnebunise și nu ajunsese să-și distreze miniștrii lătrînd și umblînd în patru labe prin sala de consiliu. Sturdza a luat măsuri dure, a dat afară bugetari, a tăiat salarii, a tăiat pensii, a oprit lucrări de infrastructură. Pe scurt, a strîns cureaua la ultima gaură, așa încît, la sfîrșitul anului 1902, România […]

Teribila criză economică izbucnită în 1899 a prins la cîrma țării un guvern conservator. Prim-ministrul Gheorghe Grigore Cantacuzino, zis Nababul, a încercat să vîndă din activele statului, dar n-a reușit decît pe jumătate. A înstrăinat participațiile de la Banca Națională și de la monopolul hîrtiei de țigarete, în timp ce Societatea Română de Navigație Maritimă și terenurile petroliere de la Ploiești au rămas ale țării. Banii erau însă prea puțini. Așa că Nababul a introdus impozite noi pe consumul de […]

Din toamna anului 1898 și pînă în toamna anului 1899, în România n-a mai plouat. Seceta a pîrjolit holdele și, odată cu ele, și edificiul fragil al finanțelor statului. Criza a lovit economia românească cu forța unui asteroid. Bugetul național s-a prăbușit, iar falimentul de stat a încolăcit întreaga țară, ca un șarpe monetar internațional, căci creditorii externi și-au sporit strînsoarea. De la Războiul de Independență, România trăia pe datorie. Împrumutase bani la greu pentru a finanța marile lucrări de […]

Mihail Pherekyde, amorezat la 75 de ani de o tînără cabaretistă, avea în sînge fierbințeala strămoșilor săi macedoneni. Viața lui, adăpostită sub paravanul carierei politice, a fost romantică și agitată. Amante și dueluri secrete, afaceri periculoase, jocuri de cărți și petreceri, poezie și nesăbuință. Toate astea alcătuiau materia secretă a omului cu aparență sobră, stîlp al Partidului Național Liberal, ministru de Interne și de Externe, ministru al Justiției și al Lucrărilor Publice, ambasador în Franța, deputat, senator, președinte al Senatului […]

În 1917, pe cînd palpitul amoros făcuse din vajnicul Take Ionescu un cotei tăvălit la picioarele insațiabilei Adina Cordescu, a apărut o situație. Unitățile rusești dezertaseră în masă și colindau Moldova după bunul plac, punînd ba de-un incendiu, ba de-un jaf, ba de-un viol. Populația trăia sub teroare, iar guvernul refugiat la Iași a pus la cale o operațiune a armatei române care viza lichidarea acelor bande. Dar Take, care era viceprim-ministru, s-a opus. Avea 60 de ani și dragostea […]

În primăvara anului 1917, cînd armata română împreună cu regele și cu Guvernul se refugiase în Moldova, Take Ionescu era vicepremier în Guvernul Brătianu de coaliție liberal-conservatoare. Minte strălucită și voce convingătoare, Take Ionescu avea, în schimb, o slăbiciune la inimă. O iubea nebunește pe tînăra, cu nume predestinat, Adina Cordeanu. Brunetă cu ochi verzi și ten ca zăpada, Adina rupea gîturile bărbaților prin saloane unul după altul. Corpul ei șerpuitor întorcea capetele cu o viteză mortală, iar duelurile care […]

Chiar dacă aura politică a evenimentelor din 1914-1918 iradia scopuri nobile, patriotice și unioniste, la firul ierbii lucrurile stăteau exact pe dos. Clasa politică și, mai ales, guvernul liberal condus de Brătianu jefuiseră la propriu țara, profitînd de restricții, de contractele de stat și de legislația de război. Se făcea speculă cu alimente și cu furnituri de campanie, trafic cu bunuri ale statului, se dădeau legi cu dedicație pentru furnizorii armatei. Se incendiau depozite de hrană și muniții pentru a […]

Înainte să i se facă statui, lui Ion. I.C. Brătianu i s-au făcut dosare. În vara anului 1918, cînd România Mare era un proiect în care abia mai încăpea o jumătate din Moldova, guvernul filogerman condus de Alexandru Marghiloman căuta vinovați. Fusese semnată rușinoasa Pace de la Buftea cu Germania, prin care România se recunoștea învinsă și se punea la dispoziția lui Mackensen cu fabrici, rafinării, grîne și puțuri de petrol. Rușii abandonaseră frontul și plecaseră la revoluție, armata română […]

Pe 21 iulie 1914, la Consiliul de Coroană de la Peleș, unde urma să se hotărască în ce condiții vor muri aproape un milion de români, au fost anunțați doi absenți. Primul și cel mai însemnat era Titu Maiorescu, fost prim-ministru și fost președinte al Partidului Conservator, critic literar, publicist și misogin cu păreri nemiloase despre creierul femeii. Maiorescu era retras din viața politică din 4 iunie fiindcă, la adăpostul scrierii operei, se dedicase unui amor de bătrînețe ce avea […]

Ca să poată străluci oameni ca Ion I.C. Brătianu sau Take Ionescu, a fost nevoie de o întreagă armată de figuri șterse care să-i înconjoare. Clasa politică a începutului de secol XX era plină de fii de boieri și de negustori, de arendași, de avocați și de industriași, tineri din familii cu dare de mînă, trimiși la Paris fiindcă așa cerea moda și întorși de acolo doctori în Drept cu diplome valabile doar pe Valea Prahovei și în Cîmpia Moldovei. […]

Greu de găsit un mai mare sforar politic, un intrigant mai capabil și mai bogat ca Alexandru C. Constantinescu, poreclit de contemporani Porcu. Faima lui de uneltitor a fost egalată abia de averea dobîndită la capătul manevrelor politice, iar lipsa lui de scrupule a fost întrecută doar de o lăcomie fără tratament. De altfel, toate aceste virtuți i se puteau citi cu ușurință pe chip, pe fruntea îngustă și pe fălcile late, pe nasul gros și în ochii cu gene […]

Cînd Ion I.C. Brătianu a fost împușcat de două ori, în piept și umăr, soarta României a stat în mîinile a doi oameni. Unul a fost Gheorghe Stoianovici Jelea, atentatorul căruia i-a tremurat mîna, iar celălalt a fost doctorul Constantin I. Angelescu, care a extras rapid, cu mîna lui, gloanțele din prim-ministru. Revolverul cu care a tras Jelea s-a dovedit o vechitură, iar praful de pușcă era umezit bine, așa că destinul României Mari a fost ajutat de slaba penetrare […]

Ca atîția alți partizani ai Antantei, Constantin Olănescu lîncezea și el la Consiliul de Coroană din 27 august 1916. Discuția se împotmolise în zăpușeala amiezii. Se lămurise treaba cu războiul: urma să intrăm de partea Franței. Cele două muște care bîzîiau desupra hărții desfășurate pe masă se auzeau mai tare decît vocile stinse ale fruntașilor politici. Una din ele a aterizat pe Carpați, a înaintat dinspre vest prin trecători, apoi și-a reluat zborul și, după cîteva rotiri deasupra Moldovei, s-a […]

Pînă să ajungă socialist, dar mai ales după aceea, Vasile Morțun a fost strașnic de bogat. Fiu al unei familii bogate, cu trei generații de bogătași în arborele genealogic, Vasile a deținut pînă la moarte moșii, imobile și bani a căror risipire a depășit puterile moștenitorilor săi. Socialismul l-a contractat cu prilejul unor studii neterminate la Bruxelles și la Paris, unde a înființat reviste și s-a lăsat tîrît în cercuri de idei revoluționare. Inteligent, poliglot și cu un remarcabil simț […]

Pe 21 iulie 1914, soarele pîrjolea tăriile. Deasupra munților Bucegi nu mai zbura nimic: nici pasăre, nici gîză, nici aeroplan. Un corb a îndrăznit să iasă din umbra pădurii și să dea o tură prin văzduh, dar s-a prăbușit cu penele în flăcări. Urșii transpirau în bîrloguri, lupii sufereau de zăduf în vizuini, mistreții zăceau în hățiș, veverițele aiurau în scorburi. Singurele vietăți din zona Sinaia care arătau ceva mai multă vioiciune erau adunate în sala mare a Castelului Peleș. […]

Energia unionistă a lui Nicolae Filipescu aștepta primul război mondial așa cum așteaptă lotrul la drumul mare ivirea unei calești. Era ocazia care putea aduce totul, adică dobîndireateritoriilor românești din afara Regatului, cu ajutorul Marilor Puteri și al armatei române. Nicolae Filipescu ratase Consiliul de Coroană din iulie 1914, cînd Carol I era gata-gata să bage România în război de partea Triplei Alianțe (Germania, Austro-Ungaria și Italia). Era pe atunci fruntaș al Partidului Conservator, dar nu atît de fruntaș încît […]

Din 1883 și pînă în 1885, primar la București a fost Nicolae Filipescu. Capitala țării era pe atunci precum țara: plină de noroaie, gîște, argați și case de chirpici. Ici-colo răsărea cîte o clădire boierească din cărămidă, dar nu destul cît să șteargă impresia colibelor de paie și bălegar. Trotuare pietruite se găseau doar în fața hotelurilor din centru, dar între ele, dacă nu aveai trăsură, înotai prin glod. Cele cîteva clădiri oficiale, singurele construite din piatră, erau înconjurate de […]

La sfîrșitul secolului al XIX-lea, în epoca de aur a pamfletului și a duelului de formă, violența se consuma prin gazete. Politicienii, ziariștii și militarii se împungeau cu mare tragere de inimă, se tăvăleau unii pe alții în zoile satirei și se presărau cu fulgi, pentru ca apoi să-și trimită martori pentru duel. Duelul nu ajungea pe teren aproape niciodată, fiindcă martorii și combatanții erau, dacă nu rude, măcar colegi de interese, iar jignirea se spăla – după darea de […]

De planul colonelului Sturdza s-a ales praful. Niciun ofițer nu l-a urmat, niciun soldat român n-a trecut la inamic, iar el însuși a trebuit să ridice din umeri în fața generalilor Mackensen, Hindenburg și Ludendorf, cărora le-a promis că formează un corp de armată din dezertori. Ordonanța lui, împușcată în noaptea fugii, a fost găsită zăcînd între tașca cu bani și valiza cu documente, așa că planul trădării, scris de mînă, sub forma unui jurnal, a ajuns pe masa Marelui […]

În noaptea de 5 februarie 1917, pe un ger considerat pînă și de corbi ca fiind exagerat, colonelul Alexandru D. Sturdza, însoțit de locotenentul Wachmann și de o ordonanță, începe traversarea liniei frontului. Era o beznă propice, iar cei trei fugari înaintau pe dibuite, dînd în gropi, izbindu-se de cioturi, fluierînd ca mierlele pentru a nu se rătăci unul de altul. Numai că santinelele Batalionului 2 Grăniceri erau crescute și trăite la țară, flăcăi care-și petrecuseră întreaga viață prin lunci […]

Editoriale
  • O moarte simbolică

    23 februarie 2021

    Înainte de a se fi măritat cu aprigul bărbătuș Vijulie, femeia cu barbă Stelian Tănase nu părea a ști să dea în bobi și a citi în zațul cafelei, ca […]

  • A venit și vremea arătării diplomelor

    23 februarie 2021

    În toate campaniile, PNL și USR-PLUS s-au dat mai școliți ca proștii de la PSD. Au lăsat mereu să se înțeleagă că ei sînt legitimați de cunoștințe dobîndite în universități […]

  • Munca la arat

    23 februarie 2021

    Este una dintre cele mai mari ironii ale guvernelor liberale din 2019 încoace faptul că ministru al Muncii este o doamnă care nu a muncit nici măcar o singură zi […]

  • Krepkaia

    16 februarie 2021

    La prima sa vizită în „străinătate“, adică la Chișinău, Nichita Stănescu a coborît din vagonul-restaurant aidoma zeilor care pogorau cu hîrzobul din cer, în aplauzele scriitorilor basarabeni buluciți pe peron, […]

  • Sărăcie pe bani grei

    16 februarie 2021

    Nu există nici un strop de inteligență în bugetul prezentat de guvernul PNL-USR-PLUS. Același tip de prostie înfricoșată și obedientă, arătată de Băsescu în 2010, cînd a tăiat salarii și […]