Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

La o bătaie de pușcă de liniile germane, cu un ceas înainte să dispară într-un bombardament de artilerie, poetul Constantin T. Stoika, în vîrstă de 24 de ani, îi scrie mamei sale cu calmul pe care îl arată scriitorii înainte să-și ucidă personajele: “Iubită mamă, tu nu fi îngrijorată… Voi rămîne aici, lîngă tunuri și mitraliere și poezia și arta pentru care mi-am sacrificat tinerețea întreagă mă vor învăța să mor mai frumos și mai demn”. Proiectilul care îi întrerupe […]

Un poet melancolic și timid, subțire la corp și palid la față, are bustul turnat în bronz la intrarea în Predeal. Mihai Săulescu a luptat și a căzut într-un avanpost al armatei române, pe 30 septembrie 1916, la prima cotitură a șoselei care vine dinspre Brașov. Un glonț fabricat în Westphalia, în atelierele Krupp din Essen, așezat într-o ladă de lemn de brad, transportat cu camionul pînă la Budapesta și apoi cărat în cartușiera unui soldat austriac din Divizia 51 […]

Un țăran mic de statură, dar vînjos așa cum numai cosașii pot fi, cu chipul sculptat de cromozomii neciopliți ai Cîmpiei Române, nebiruit la muncile agricole și îndîrjit în buchiseala ceaslovului. Portretul de tinerețe al scriitorului Ioan Chiru Nanov, născut în Teleorman, într-un sat despre care nici oile nu-și mai amintesc, înfățișează un fiu al ogorului, destinat vieții brutale de plugar-secerător, epuizîndu-și viața la muncile cîmpului și murind de bătrînețe la 40 de ani. Numai că Ioan Chiru Nanov a […]

Andrei Naum a luptat în primul război mondial cu îndrăzneala unui poet îndrăgostit de patria adoptivă. De origine aromână și, poate, tocmai de aceea patriot exaltat, Naum a ajuns în Regat călare pe visele și pe turmele strămoșilor săi macedoneni, izgoniți de cruzimea turcilor care îi vînau în sudul Dunării. S-a născut în 1875, la București, și s-a remarcat de tînăr în poezia simbolistă proletară, în care și-au făcut ucenicia poeți ca Bacovia, Traian Demetrescu, Alexandru Toma. A tradus cărți, […]

Între titanii mai mari și mai mici ai literaturii române se ițește, cînd și cînd, capul smerit al unui scriitor cuminte, fără ambiții de înălțime, dar cu simțire adîncă. E cazul lui Ion Grămadă, universitar și prozator bucovinean, care a arătat pe cîmpul de luptă un talent și o vitejie care întrec cu mult opera lui scrisă. S-a născut în 1886, într-o familie de țărani liniștiți, ocupați cu strînsul fînului și culesul merelor, dar a arătat o istețime pe care […]

Hortensia Papadat-Bengescu a avut tradiție militară în familie prin tatăl ei, Dumitru Bengescu, ofițer superior al Regimentului 10 Putna. Conu’ Mitică a fost combatant activ încă de la Războiul de Independență, unde s-a distins ca locotenent și apoi căpitan în luptele de la Grivița, Rahova și Plevna. Turcii au ținut morțiș să îl omoare, dar n-au reușit decît să-l rănească și să-l facă să șchioapete ca un erou, întreaga viață. Hortensia n-a apucat să publice înainte de măritiș, dar pasiunea […]

Lui Liviu Rebreanu, Emil Rebreanu i-a fost mai mic și ca frate, și ca scriitor. Mai mult, prin moartea lui, Emil i-a fost și sursa de inspirație pentru al doilea mare roman scris de Liviu, Pădurea spînzuraților. În lumea neliterară, Emil a fost un băiat de treabă, săritor și timid, născut în 1891 și educat în tradiția ardelenească de atunci, adică pus să facă școala la Năsăud și să înceapă facultatea la Cluj. Cu un total de 13 frați, unii […]

S-ar zice că Ioan Slavici a luptat de partea nemților, dacă se iau ca reper sentințele și întemnițările. În realitate, el a luptat de partea ideilor sale, înmuiate în ardelenism și federalism austro-ungar, niciodată modificate sau abandonate. Slavici era, de altfel, un recidivist al pușcăriei politice, el fiind băgat la zdup de unguri, în 1888, la Vacz, pentru “agitațiune” în contra intereselor imperiului. Acolo l-a găsit și vestea morții lui Eminescu, prietenul lui literar și inspiratorul urii poetice la adresa […]

Ion Agârbiceanu a participat la război îmbrăcat în sutană, înarmat cu rugăciuni și binecuvîntări, angajînd regimentele de îngeri și de sfinți în apărarea corpului de voluntari ardeleni și bucovineni, care acționa în zona de nord a Moldovei. În decembrie 1917, cînd s-a alăturat trupelor române, Agârbiceanu era un scriitor de nuvele cunoscut, un poet publicat în periodicele transilvănene și mai era preot unit, absolvent al Facultății de Teologie de la Budapesta. Războiul l-a surprins în timp ce se grăbea să […]

Gib Mihăescu a luptat în primul război mondial înainte ca opera sa literară să se poată lăuda cu un rînd scris. Cu toate că s-a arătat sclipitor de mic, în gimnaziu și în liceu Gib a rămas repetent de mai multe ori și a abandonat facultatea de drept cu aceeași nepăsare cu care își părăsea iubitele. În 1916, la 22 de ani, era un tînăr rebel, exaltat și un pic poet, care simțea că inspirația trebuie căutată mai ales în […]

Nici un neamț dintre cei asupra cărora au tras ostașii români în toamna anului 1916 și în vara anului 1917 n-a știut că multe gloanțe au pornit din pușca pictorului Ion Theodorescu-Sion. Înalt, pletos, inteligent și talentat, Theodorescu-Sion n-a stat cu mîinile în sîn cînd obuzele au început să șuiere peste peisajele lui rurale, ci s-a înrolat în armată și a plecat pe front. Înainte de Marele Război, a cunoscut îndeaproape un război mai mic, ultimul război balcanic. În 1913, […]

În 1916, Marele Cartier General al Armatei Române se pregătea pentru un război scurt, pe care-l dorea întipărit pe pînză și sculptat în piatră. Încleștările victorioase ale ostașilor noștri urmau, în viziunea generalilor cu burtă, să fie zugrăvite într-o operă plastică masivă, colorată și modelată de cei mai buni artiști ai vremii. Așa se face că 30 de pictori și sculptori au fost trimiși pe front ca să-și înmoaie penelul și dalta direct în bătălii. Firește, Cartierul General a pierdut […]

Octavian Goga a cochetat și el cu armele. Înainte să ajungă în fruntea guvernului fascist din 1938, poetul pătimirii noastre a tras cu pușca în dușmanii țării. Intrarea Europei în război și a României în neutralitate, în 1914, îl surprinde în plin elan publicistic. Numele lui strălucește în presa vremii, iar talentul de poet se împletește ca vrejul de fasole pe adevărata sa vocație, patriotismul exaltat. Fuge din Transilvania și se refugiază dincoace de Carpați ca să poată înjura în […]

Dumitru Panaitescu, deja poet, prozator, publicist și eseist, viitor critic literar, a fost mobilizat pe front în iulie 1916. Era un tînăr vînjos, născut în epoca prosperă a Brăilei, absolvent de Litere și profesor de liceu, fragilizat de lecturile idealiste, dar capabil să facă față unei bătăi de cartier. Mitică își iubea țara cu acea sinceritate care te duce la moarte, așa că, atunci cînd a fost chemat la oaste, a lăsat baltă gloria literară și s-a prezentat la regiment. […]

Mihail Sadoveanu, tatăl Fraților Jderi, a cunoscut îndeaproape milităria și frontul. Cu un an înainte de ofensiva sa literară din 1904, cînd cele patru volume, publicate în rafală, au culcat la pămînt critica și au nimerit inima publicului, Sadoveanu a fost chemat la oaste. A făcut o armată grea, așa cum se făcea pe vremea aceea, cînd erai la cheremul căprarului și al rației de mămăligă, dar lungile răgazuri petrecute ca santinelă l-au ajutat, se zice, la șlefuirea operei. Poate […]

În 1914, Camil Petrescu se înscrie la o școală militară de subofițeri. Europa trecea de la șampanie la nevroză, iar într-un război care se anunța lung era bine să ai la îndemînă o pușcă și instrucțiunile de folosire. Chiar dacă romanele și celebritatea sînt așteptate mai tîrziu, tînărul profesor de limba română se arată nerăbdător să dea piept cu experiența și cu inspirația. Așa că, imediat ce România trece de partea Antantei, în 1916, Camil Petrescu se înrolează în Regimentul […]

În corola de înfrîngeri militare care au condus la Marea Unire, bătălia de la Turtucaia strălucește ca o nestemată a tacticii și strategiei automutilante. Între 1 și 6 septembrie 1916, în Cadrilater, țăranii români, lipsiți de instrucție și armament, au fost puși să înfrunte o armată bulgărească pregătită și înarmată de nemți și, mai ales, hrănită cu dorința de răzbunare din 1913. Cu trei ani mai devreme, Cadrilaterul le fusese smuls vecinilor noștri legumicultori aproape mișelește, armata română intrînd în […]

La 1919, serviciile secrete românești erau un fel de imitație a modei pariziene, care făcea mai mult vîlvă în saloane decît pe teren. Armata avea cîțiva ofițeri detașați în ceea ce se numea Secția a II-a, o mică unitate care se străduia să urmărească mișcările inamicului pe timp de război. Mai existau Direcția Poliției și Siguranței Generale, care se ocupa cu cotonogirea adversarilor politici și incendierea tipografiilor comuniste, Prefectura Poliției Capitalei, care avea în sarcină intimidarea presei de scandal, și […]

Traian Vuia nu s-a limitat la zborul științific. El a zburat și pe cerul Marii Uniri, activînd, la Paris, în fruntea Comitetului Național al Românilor din Transilvania. Vuia a pus umărul, atunci cînd a fost nevoie, la tratativele de pace de după război, a înființat o revistă în limba franceză în care a susținut interesele teritoriale ale României Mari și s-a lăsat atras în aventura masonică pe care Vaida-Voevod a organizat-o în scopul ușurării tratativelor cu englezii și francezii. Înainte […]

Cu toate că s-a unit cu România, cu toate că s-au semnat tratate care întăreau acest lucru, Basarabia a rămas mai departe țara nimănui, fiindcă actele ei n-au fost niciodată în ordine. La 28 octombrie 1920 s-a semnat tratatul prin care Basarabia se alipea României, dar ratificarea lui s-a făcut cu pași de melc. Marea Britanie l-a ratificat în 1922, Franța în 1924, iar Italia în 1927. SUA n-au dorit să recunoască modificări teritoriale ale fostului imperiu țarist pînă cînd […]

romania100
Editoriale