Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Lăsînd la o parte curajul, priceperea militară și medaliile, care l-au făcut nemuritor în sens eroic, Ioan Dejoianu a fost și nemuritor de-adevăratelea, nemuritor în sensul cel mai fizic cu putință, fiindcă, atîta vreme cît nu i s-a găsit corpul și nici o dovadă a morții sale pămîntești, nu se poate spune, cîtuși de puțin, că a murit. Dacă nemurirea lui corporală ar fi susținută de fapte, adică dacă el s-ar arăta dintr-o dată celor care nu știu unde și […]

Dimitrie Lambru s-a născut în 1858, într-o familie de negustori care alimenta prăvăliile Bucureștiului cu pastramă de oaie, cotlete de berbecuț, măruntaie de miel, fudulii de berbec, ghiudem și babic. Bunicul era un aromân înalt ca bradul, din stirpea marilor oieri din sudul Dunării, care plimba turmele de la munte la șes, însoțit de zeci de ciobani. Averea familiei Lambru a crescut cu sprijinul ghioagelor mocănești, care țineau la respect tîlharii ce atacau stînele, fie ei urși, lupi sau țărani […]

Așa cum o dovedește moartea lui eroică și fulgerătoare, David Praporgescu s-a născut și a trăit ca să conducă o secvență de bătălie, pe 13 octombrie 1916, pe Valea Oltului. Armata română era bombardată, hărțuită, depășită, secerată, alungată și aproape înfrîntă de înaintarea trupelor germano-austro-ungare, soldații rămași în viață erau demoralizați, răniți sau înfometați, iar comandanții, cu rare excepții, aveau ca plan de luptă retragerea. Nu însă și generalul de brigadă David Praporgescu. S-a născut în 1866 la Turnu Măgurele, […]

Croitorul care a cusut pelerina, fracul și căciula albă ale Ordinului “Mihai Viteazul” trebuie să fi avut în minte chipul și statura căpitanului Pârvu Boerescu, pe care combinația cădea perfect. Arătos și impunător, cu privire de erou ostenit, Pârvu Boerescu era în stare să pună în umbră regi și regine, dacă-l lăsai să poarte ținuta de paradă. S-a născut în casa căpitanului Constantin Boerescu, tatăl său, veteran în Războiul de Independență, care s-a întors de la Plevna cu un glonț […]

Generalului Ludovic Mircescu îi plăceau femeile. Ca să străbată prin zidul lor de indiferență și prefăcătorie, își lucra frizura și mustața cu o virtuozitate de pianist. Își croia uniforme flamboaiante, se încărca de decorații, umbla mereu cu mîna pe sabie și cu cizmele lustruite ca oglinda. Generalul Mircescu era cel mai galanton general din armata română, știa să facă plecăciuni elegante, să pupe mîna damelor suflecîndu-le grațios mănușa, să țintuiască cu privirea orice căprioară de provincie, adusă de părinți la […]

În noaptea de 3 spre 4 aprilie 1870, într-un conac de lîngă Rucăr, vedea lumina zilei al doilea băiat al familiei Scărișoreanu. Rucărul era pe atunci un tărîm aflat la patruzeci de ani distanță de electricitate, cutreierat de jderi și cerbi carpatini, presărat cu sate de lemn, locuite de oameni aprigi, gata să se ia la trîntă cu ursul sau cu vecinul pentru turmele lor. Scărișorenii erau mici boieri de țară, proprietari de păduri, pășuni și livezi, ocupați în principal […]

Într-o dimineață de august a anului 1917, în liziera pădurii de foioase care încadra pîrîul Oituz, pe direcția de înaintare a infanteriștilor germani din Grupul Seydel, aștepta Brigada 3 Roșiori. Caii fornăiau neliniștiți, tropăiau cu întreg harnașamentul de luptă în spinare, îngrijorați că și rezultatul acestei apropiate bătălii atîrnă de ei și de viteza cu care își pot pune la adăpost călăreții cînd or începe nemții să tragă. Vechile puști cu fitil și încărcare pe țeavă ieșiseră din dotarea cavaleriștilor […]

Henri Cihoski s-a născut în 1872, în Moldova, într-o familie de polonezi îndrăgostită, inexplicabil, de împrejurimile Tecuciului. Oameni cu carte, părinții lui i-au oferit o educație aleasă, dar Henri a ales instrucția militară și s-a făcut soldat. A ieșit sublocotenent în 1894 și a avansat repede, sprijinit de înclinarea sa naturală spre armată. Războiul l-a găsit colonel, comandant de divizie, și ăsta a fost un mare noroc pentru trupele române care luptau în retragere pe Valea Oltului. Colonelul Cihoski a […]

Bogată, cosmopolită și desfrînată, Brăila anului 1887 era paradisul negoțului cu grîne și cu amor. Căpitanii de vas, negustorii de cereale, ofițerii și arendașii își risipeau dragostea pe frumusețile locale, disponibile în toate formele și pentru toate gusturile: diafane, slute, voluptuoase, mustăcioase, pitice, deșirate, grase sau trase prin inel. Foșnetul banilor și al hormonilor atrăgea armata prințeselor danubiene la ritualul împerecherii înfrigurate, în sunetul dopurilor de șampanie și în ceața fumului de scrumbie și mititei. Într-un cartier liniștit al orașului, […]

La începutul lunii noiembrie 1916, Detașamentul Tăutu înainta, prin lapoviță, spre Baia de Aramă. În frunte călărea legendarul colonel Tăutu, ale cărui mustăți răsucite în sus indicau moralul ridicat al soldaților săi. Trupa arătase în bătăliile din septembrie o vitejie ieșită din comun, care nu era bazată în nici un caz pe muniția puțină și pe armamentul învechit, ci pe încrederea oarbă pe care o avea în comandant. Acum, detașamentul încerca să ajungă în ajutorul Grupului de la Cerna, dar […]

Familia lui Teodor Tăutu a dat Moldovei, vreme de cinci veacuri, arcași, sulițași, săbieri, archebuzieri, pîndari, pedestrași, călăreți, căpitani și măciucari, primind în schimb cuvinte de laudă și moșii întinse. Strămoșii lui Teodor au avut, mai toți, gulere de jder, căciuli de lup, paloșe, buzdugane, pistoale încărcate și căutătura încruntată a boierului pornit să spintece tătari. Leșii, turcii, cazacii, nogaii și calmucii n-au pîrjolit niciodată Moldova fără ca, la plecare, să poarte în spinare săgețile neamului Tăutu și amintirea cadavrelor […]

După eroicele fapte din primul război, maiorul Nicolae Rădescu a fost avansat colonel și a primit comenzi din ce în ce mai importante. Fiindcă luptele de front se potoliseră, dar luptele politice interne abia izbucneau, Nicolae Rădescu și-a oferit serviciile regelui Ferdinand și a fost numit adjutant regal în slujba reginei. Între 1926 și 1928 a fost trimis atașat militar la Londra, iar la întoarcere a fost avansat general de brigadă și a primit comanda Brigăzii 4 Roșiori, aflată sub […]

Pe 7 octombrie 1916, trupe speciale germane și austriece au început ofensiva pe Valea Topologului, un mic afluent al Oltului, a cărui vale, mult mai largă, găzduia ofensiva generală a Puterilor Centrale. Topologul avea, pe vremea aia, și păstrăv, și clean, și lipan, ba chiar și lostriță, iar muntenii care știau să lege o muscă în cîrlig afișau acel zîmbet mulțumit ce răzbate din ciorba de pește. Vidra, nevăstuica, jderul și, uneori, ursul brun, pescuiau cot la cot cu ciobanii […]

Pelerina Ordinului “Mihai Viteazul” atîrnă pe un cuier, ca o fantomă cu fireturi, în timp ce sublocotenentul Gheorghe Ante, cel care a purtat-o pe umeri, e oale și ulcele. Uitat cu totul, dus ca vîntul, eroul cu ochi albaștri a lăsat o simplă adiere în arhivele militare, așa cum ar lăsa, în sacul cu făină, strănutul unui șoricel. Soldații români au continuat să moară și după ce primul război mondial s-a încheiat. Trupele maghiare aveau alte planuri cu Transilvania, așa […]

Între cele două războaie mondiale, Radu Korne și-a dus vocația de cavalerist pe culmi nevisate. Știa totul despre cai, călărie, șarje, escadroane, trap și galop, putea călări în picioare, cu spatele, cu capul în jos, fără mîini, ba chiar fără cal, dacă o cereau împrejurările. Stăpînea la perfecție manevrele de cîmp, știa să-și rotească formația, să-și culce escadronul la pămînt ca să-l ferească de rafale, să traverseze cu el rîuri, munți, păduri și batalioane invizibile de infanterie inamică, pe care […]

Pe 31 iulie 1917, pe la ora prînzului, a doua bătălie de la Oituz arăta ca o fotografie a iadului. Patru batalioane germane înaintau în lanț de trăgători după ce tirul de artilerie grea îngropase tranșeele române sub un strat de pămînt și disperare. Nemții își căutau victoria bîjbîind prin propriul fum și printre propriile gloanțe, în timp ce rezistența trupelor române cădea acum în sarcina morților. Totuși, pe micul deal Tarapan, care bloca înaintarea infanteriei germane, în spatele perdelei […]

În 1940, cînd războiul mondial recidivase, Corneliu Dragalina a fost înaintat la gradul de general. Era un bărbat înalt, cu o mică înclinație spre îngrășare, bine ascunsă de uniforma ajustată pe efectele hranei de la popotă. Obișnuit să comande în situații de luptă, militar pînă în vîrful unghiilor, cu un trecut care putea fi încadrat la capitolul eroism, Dragalina era respectat de soldați și temut de superiori, uneori mai mult decît de inamici. I s-a dat, așadar, comanda Corpului 6 […]

Într-o după-amiază de octombrie a anului 1916, în timp ce obuzierele grele germane săpau cratere în Regimentul 51 Infanterie, un șuierat asurzitor a pornit din spatele liniilor românești. Tunetul canonadei s-a auzit la cîteva secunde și, imediat, în liniile inamice, au putut fi zărite erupțiile de pămînt amestecat cu schije de lemn, furgoane de intendență, artileriști bulgari, afete de tun, cai și motocicliști nemți. Prima baterie de artilerie grea a armatei române a fost deplasată pe frontul din Dobrogea, iar […]

În august 1917, pe frontul de la Mărășești, sub ploaia de obuze de fabricație germană, gloriosul Regiment 72 Infanterie a reușit să mențină pozițiile, adică să păstreze cele două fînețe, movila de pămînt și mica pădure de brusturi fără valoare agricolă, rămase în istorie prin faima bătăliei de la Răzoare. Miriștile pentru care soldații români și-au dat viața s-au deschis apoi și s-au închis asupra trupurilor sfîrtecate de șrapnele, dar importanța strategică a rezistenței și a sacrificiului a fost, ca […]

În 1916, sublocotenentul Ion Mihalache din Regimentul 72 Infanterie a luat parte la luptele pentru apărarea Dobrogei și a trecătorilor de pe valea Dîmboviței. Au fost lupte pierdute, care au început cu apărarea terenului și au sfîrșit cu apărarea retragerii. Armata română era înarmată, în principal, cu îndemnuri patriotice și discursuri meșterite în Parlament. Soldații călcau pe legenda vitejiei strămoșești în loc de pingele, cărau după ei amintirile de la Plevna în locul puștilor de asalt, purtau în raniță, în […]

Editoriale
  • Recviem pentru mustața lui Dragnea

    19 noiembrie 2019

    Prieten la toartă cu bărbierul austriac al Munților Carpați, Klaus Iohannis a reușit și el performanța de a-i ușui vrabia de sub nări lui Liviu Dragnea, lăsîndu-l orfan de mustață […]

  • Ciuma Roșie biruitoare

    19 noiembrie 2019

    Națiunile se ridică atunci cînd norocul le suflă în pînze. România a prins furtuna norocoasă de acum un secol – cînd, după ce a pierdut un război, și-a dublat teritoriul. […]

  • Fenomenalul domn Cîțu

    19 noiembrie 2019

    Când a încercat, la inițiativa prietenului lui mai inteligent, Lucian Isar, să atace speculativ leul, în 2009, Florin Vasile Cîțu a primit de la Mugur Isărescu un dos de palmă […]

  • Cinci ani de singurătate

    12 noiembrie 2019

    “Politicienii sînt ca scutecele. Trebuie schimbați des și din același motiv.” Vechiul aforism, atribuit lui Mark Twain, n-are trecere la români. Președintele României se schimbă doar o dată la zece […]

  • Barna, puntea suspinelor

    12 noiembrie 2019

    USR, alături de PLUS, părea să se poată transforma într-un partid important. Nu atât de important încât să conducă, prea curând, singur, dar suficient de important încât să înceapă să […]

Cele mai citite