Articole din categoria: Istorie

În pelicula care a înregistrat execuția lui Ion Antonescu și a celor trei colaboratori ai săi, al doilea din stînga, cum privești dinspre plutonul de execuție, e Gheorghe Alexianu. De la el pînă la mareșal mai e Mihai Antonescu, iar în stînga lui stă sprijinit de stîlp, cu fularul pe umeri, Constantin Vasiliu, fost ministru de Interne. Înainte să ajungă în cătarea milițienilor, Gheorghe Alexianu a fost guvernator al Transnistriei, unde, din ordinul său, au fost împușcați, spînzurați, înecați sau […]

În umbra expandată a mareșalului Ion Antonescu a trăit un șoarece politic veninos, un animal oportunist, slugarnic și criminal, care în anumite spețe sîngeroase și-a depășit protectorul. Este vorba despre Mihai Antonescu, adjunctul dictatorului, care a ocupat între 1941 și 1944 funcții grele în Guvern. Mihai a fost vicepremier, ministru de Externe, ministru al Propagandei, ministru al Justiției, specialist nu doar în îngroparea cadavrelor, ci și în producerea lor. A ajuns în politica mare pe căi neașteptate, printr-o întîmplare care […]

Ceaușescu chiar a avut lingăi de elită: poeți, actori, scriitori, pictori, savanți și academicieni, ca să nu mai punem la socoteală slugile de partid și de stat, securiștii și lacheii din anturajul oficial. Dar nici unul dintre ei n-a reușit să se ridice mai sus de glezna campionului absolut la pupincurism, Camil Roguski, zis și „Arhitectul lui Ceaușescu“. Roguski s-a născut în 1925 la București, într-o familie înstărită. Tatăl său era arhitect și se lupta cu edificii clădite din chirpici […]

Pe lîngă arta crimei, a terorii, a întunericului și a sărăciei, comunismul a încurajat și artele frumoase. Le-a încurajat cu parul ideologic și cu pulanul secției de Miliție, e adevărat, le-a mînat ca pe vite în grajdul propagandei, dar le-a lăsat cumva în viață și le-a muls în folosul său. Talentul, atît cît a fost el, a trăit cu fața acoperită de vălul roșu stalinist, înmuiat în sîngele capodoperelor nenăscute și lăsat să se usuce la soarele cooperativizării forțate. Cu […]

Sabin Bălașa a făcut parte din protipendada artistică a comunismului, alături de scriitori, scenariști, actori și regizori pe care Comitetul Central îi selecta ca să coloreze întunericul, frigul și foamea. Începînd cu anii ’50. dictatura proletariatului a stîlcit arta în asemenea hal, încît doar partidul putea decide ce moare și ce trăiește în cultură. Filmele aveau în loc de scenariu propagandă, proza devenise rechizitoriu, poezia suna ca o lozincă, iar plastica nu putea ieși din salopeta muncitorului la forjă. Pe […]

Ca și cum o singură groapă ar fi fost prea puțin pentru el, Sile Dinicu a fost înmormîntat de două ori. Întîi, într-un mormînt obișnuit, apoi într-un mausoleu. A fost, se pare, o negociere cu veșnicia pe deplin meritată. S-a născut în 1919 la Bacău, într-o familie numeroasă de artiști lăutari, unul mai talentat ca altul, dar săraci lipiți pămîntului. Sile a fost adoptat de marele violonist Grigoraș Dinicu, unchiul său, și astfel și-a putut antrena zilnic urechea la cele […]

În prima parte a secolului XX, militarii de carieră ai României au putut avansa așa cum ar trebui să avanseze militarii, pe cîmpul de luptă. Istoria le-a oferit trei ocazii mari. Prima a fost războiul mișelesc dus împotriva Bulgariei în 1913. Practic, armata română a invadat Bulgaria pe la nord în momentul în care Bulgaria avea toată armata în sud și, în afară de holeră, nu avea nici un alt mijloc de apărare. Ofițerii și generalii români s-au umplut de […]

Petru Groza n-a fost doctor de oameni, așa cum au lăsat comuniștii să se înțeleagă, ca să adune voturile săracilor și suferinzilor, ci doctor în drept. A fost un avocat inteligent și descurcăreț. Cu toate astea, talentul său de bază a fost teatrul. Iată cum povestește reprezentația pe care a dat-o în 1946 în fața lui Stalin:   „M-am apropiat de el. Acesta stătea pe un soi de cotineață, ceva mai înaltă ca podeaua. M-am aruncat în genunchi, i-am sărutat […]

Comisarii Miclovan și Moldovan, interpretați de nemuritorul Sergiu Nicolaescu, sînt umbra unui comisar real, care a împușcat de zece ori mai mulți oameni decît toți trei la un loc. Eugen Alimănescu a fost un nebun cu talent criminal înnăscut, nimerit într-o epocă a împușcăturilor. A văzut lumina zilei în 1916, la Slatina, într-o familie de funcționari. Chiar dacă absolvit o școală de contabilitate, educația sa elementară s-a realizat pe maidane și în depouri, unde bandele de infractori minori își făceau […]

Secretul lui Bachus e un film-satiră scris de Titus Popovici și regizat de Geo Saizescu în 1984. În rolurile principale au jucat titanii hazului românesc, Ștefan Mihăilescu-Brăila, Gheorghe Dinică, Dem. Rădulescu, Jean Constantin și Sebastian Papaiani, așa că milioane de oameni ai muncii au rîs pe vremuri la cinematograf și milioane încă rîd azi, cînd revăd pelicula la televizor. Din comedie lipsește, însă, finalul, care în realitate a fost sîngeros. Căci eroul poveștii adevărate, Gheorghe Ștefănescu, a fost executat cu […]

Gogu a rezolvat probleme de mic. La început de matematică, apoi de fizică și de chimie. Pe măsură ce a crescut, a rezolvat probleme de infrastructură, de tehnologie, de inginerie, de securitate națională, de arhitectură, de progres general și probleme în care lumea rămăsese înțepenită de secole. Un panou al presei britanice din 1926 îl pune între primii 17 savanți și inventatori ai lumii de la începutul secolului XX, alături de Einstein, Kelvin, Bell, Edison, Marconi, Thompson, Rutherford și Marie […]

Să te naști în 1925 la Bacău, în familia unui croitor evreu, nu era o bucurie. Chiar dacă afacerile cu stofe mergeau binișor, adia un vînticel antisemit care amenința de la an la an să se transforme în furtună. Așa că primele învățături ale micului Solomon, înainte de matematici, lingvistică, antropologie, semiotică, filozofie sau biologie, au fost fuga și umilința. Multă vreme, copilul în care mocneau talentul și inteligența a fost nevoit să-și cultive iscusința de a scăpa din ghearele […]

În anii ’50-’60, cînd prostia plutea peste societatea românească asemeni duhului sfînt peste ape, Grigore Moisil descoperea primele semne de gîndire autonomă ale materiei neînsuflețite. Informatica nu exista pe atunci, dar începea să existe, ivită din pasiunea pentru matematică a cîtorva minți prodigioase din America și Europa, între care și a genialului Grigore. Sigur că la Tulcea, în 1906 – anul în care se năștea primul copil al familiei Moisil, Grigore –, nu erau speranțe legate de informatică. Erau doar […]

N-a fost, așa cum ați crede, tovarășul Nicolae Ceaușescu. Nici tovarășul Dej, nici tovarășa Ana Pauker. N-a fost nici cizmar, nici ceferist, nici spion sovietic. Nu. Primul președinte care a condus România a fost doctor, altul decît tovarășul doctor Petru Groza. Vorbim aici despre Constantin Ion Parhon. Azi e un institut de endocrinologie care-i poartă numele, dar acum 70 de ani comuniștii îi purtau portretul la defilări. C.I. Parhon a condus statul român din funcția de președinte al unui consiliu […]

O armeancă frumoasă și inabordabilă scotocea în anii ’40-’50 prin poșeta cu secrete a morții. Și, printre rujuri și rimel, printre boli și otrăvuri, în adîncurile celulei umane, a descoperit, adăpostită sub citoplasmă, formula începutului de nemurire. Așa a venit pe lume procaina, o vitamină cu efect de întîrziere a îmbătrînirii. Din ea s-a născut produsul ameliorat H3, botezat Gerovital, care a aprins fantezia unei vieți mai lungi decît destinul. În anii aceia, Ana Aslan era o doamnă la vîrsta […]

Matusalemicul Bălăceanu-Stolnici, boierul făcut de Academia Română nemuritor, a împlinit veacul înainte să moară. Un veac lung și încăpător, în care neurologul, gerontologul, ciberneticianul și boierul care l-au alcătuit au reușit să toarne, neobosiți, fapte și, mai ales, oameni. Constantin Bălăceanu-Stolnici s-a tras dintr-un neam vechi, așa cum se trag toți ceilalți oameni de pe pămînt, care însă n-au făcut din asta un motiv de laudă. Primul strămoș pe care îl consemnează arborele familiei ar fi cneazul Balaci, la 1283, […]

Trofeul „Cel mai reușit țăran în roluri de comunist“ nu s-a putut acorda niciodată, deși, vreme de patruzeci de ani, pe platourile din Buftea, s-a dat o luptă strînsă pentru el. Au participat mulți actori fabricați în zorii evului comunist, dar numai doi au reușit să pună în discuție marele premiu. Căci, la înălțimea lui Ernest Maftei, care părea născut pentru a interpreta țărani colectivizați, nu s-a putut ridica decît Mihai Mereuță, care, dacă voia să joace țărani, n-avea altceva […]

Cel mai cunoscut interpret al clasei muncitoare și al țărănimii din filmele de propagandă comunistă a fost la viața lui căpetenie legionară și a făcut pușcărie politică sub regimul liberal, în 1938, la Jilava, Văcărești și Galați. Ernest Maftei s-a născut la Bacău în 1920 și a fost artist cu acte, absolvent de Academiei de Artă Dramatică din Iași, unde, pe lîngă actorie, a studiat vioara. Dar politica l-a luat pe sus din fragedă studenție, căci la sfîrșitul anilor ’30 […]

Grigore Vasiliu Birlic s-a născut la Fălticeni în 1905, pe vremea cînd arta dramatică înflorea mai cu seamă în bîlciuri, iar cinematografia era considerată cea mai caraghioasă dintre vrăjitorii. Fălticeniul era un oraș cu aproape 15.000 de locuitori, așa că primea de două ori pe an caravana circului. De cum a văzut primul pitic mergînd pe sîrmă, micul Grigore a înțeles că meseria de artist îi vine ca o mănușă și a început să urmărească meșteșugul dresorului de purici, al […]

Lica Gheorghiu, fata cea mare a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, a visat să fie actriță, iar comunismul i-a îndeplinit acest vis. Din 1948, de cînd tac-su a preluat puterea pe persoană fizică, și pînă în 1965, cînd lu’ Tovarășu’ Ghiță i s-a dat „Radu“ la Moscova și a avut funeralii naționale, Lica a avut la dispoziție întregul aparat al cinematografiei socialiste pentru a-și face din talent bici. Dej mai avea o fiică, Tanți, și o nevastă de care divorțase. Așa că […]