Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Gheorghe Cristescu a fost primul secretar general al PCR și unul din cei doi ilegaliști comuniști ai anilor ’20 care au reușit să scape cu viață din îmbrățișarea ideologică a tovarășilor. S-a născut în 1882 într-un fel de sat din județul Giurgiu, atît de sărac încît turcii care veneau de la Stambul la București să ia birul sau să schimbe domnul s-au oprit acolo, secole la rînd, doar să-și facă nevoile. Ghiță a absolvit în total patru clase, dar acele […]

„Pot să dau plăcuta asigurare că s-a terminat cu comunismul în România“, a zis Constantin Argetoianu în mai 1921, după ce Poliția a arestat 51 din cei 77 de delegați comuniști veniți la congresul de înființare a Partidului Comunist. Argetoianu era ministru de Interne și de Finanțe în al doilea guvern Averescu și fusese deja, în 1920, ținta unui atentat cu bombă pus la cale de brațul înarmat al stîngii revoluționare, anarhistul Max Goldstein. Din fericire pentru el, bomba de […]

Panait Mușoiu a fost singurul anarhist de pe Pămînt care nu s-a ascuns o singură zi, singurul instigator la acțiune contra legii a cărui adresă o cunoșteau Poliția, jandarmii și Siguranța statului. S-a născut la Roman în 1864, în familia unui sergent de stradă. A făcut gimnaziul în localitate și cu asta s-a încheiat activitatea lui școlară. Un pic mai tîrziu, cînd hoinărea prin orașele europene care adăposteau anarhiștii, nihiliștii, socialiștii și teroriștii noii lumi în formare, a răsfoit cursurile […]

Saul Osias a murit în 1984 de bătrînețe, fiindcă nici bombele sale rudimentare, nici pușcăria, nici agenții Siguranței, nici războiul și nici regimul comunist n-au reușit să-l omoare mai devreme. S-a strecurat printre aceste primejdii, create toate cu mîna lui, ca un schior al revoluției mondiale. El a fost, de fapt, creierul tehnic al primei explozii cu victime, declanșată în 1920, la Senatul României. Născut în 1900, la București, Saul a îndrăgit de mic lăcătușeria și mecanismele cu arc și […]

La 19 ani, Leon Lichtblau a legat firele bombei pe care Max Goldstein a plasat-o în Senatul României, în noiembrie 1920. Era o bombă artizanală, cu dinamită și ceas deșteptător, care, odată armată, nu mai putea fi oprită. Așa că, după ce presupusa victimă a lipsit de la fața locului, atentorii s-au văzut nevoiți să se mulțumească cu alți morți. Leon nu era atît terorist și anarhist, cît comunist. Un elev de zece la Liceul „Lazăr“, pasionat de violență și […]

Max Goldstein a fost primul anarhist român pus pe fapte, omul care a rupt tradiția de șovăială și amînare a extremiștilor de factură mioritică. Evreu de origine, născut la Bîrlad în 1898, într-o familie de comercianți cu murături, Max era scund și îndesat, total nepotrivit, ca statură, pentru fuga de la locul faptei, dar cu o ambiție nemăsurată de a arunca în aer lucruri. Fără să piardă prea mult timp cu școala, bizuindu-se pe istețimea naturală a poporului cărții, Max […]

Între 1922 și 1926, locuitorii acestor meleaguri au avut parte de marea guvernare liberală, cea mai bună guvernare din toate timpurile, întrecînd în urmări și modernitate marea guvernare antică a lui Burebista și marea guvernare medievală a lui Mihai Viteazul. La 19 ianuarie 1922, Ion I.C. Brătianu primește mandatul de premier de la regele Ferdinand și se pune pe treabă. Brătianu fusese cît pe ce să ducă de rîpă statul român cu ocazia Marelui Război, dar scăpase ca prin urechile […]

În guvernul de criză al lui Gheorghe Grigore Cantacuzino, nepotismele mergeau ca unse. Pe lîngă Iacob Lahovary, numit la Ministerul de Război, Nababul l-a adăugat pe Ion Lahovary la Ministerul de Externe. Ar fi putut să-l adauge și pe Alexandru Lahovary, fratele celor doi, dacă acesta n-ar fi decedat cu cîțiva ani înainte. Familia Lahovary era plină de energie. Din tată în fiu și din fiu în nepoată, această stirpe grecească a făcut valuri respectabile în politică, literatură, publicistică și […]

La fel ca generalul Gheorghe Manu, pe care Nababul l-a numit la Ministerul de Finanțe, Generalul Iacob Lahovary, numit la Ministerul de Război, avea un mare respect pentru petreceri. Considera că șampania, valsul, caviarul și cabaretul reprezintă răsplata militarului, pe care acesta e îndreptățit s-o primească nu numai după război, ci și înaintea lui, ca să se asigure că se alege cu ceva. Generalului îi plăcea să dispună de ofițeri tineri în jur și de tinere înveșmîntate în pene de […]

În martie 1899, pe cînd criza economică se pregătea să muște din grîul românesc cu colții unei secete monstruoase, boierimea conservatoare o ținea în petreceri cu nisetru, șampanie și țigănci la palatul Nababului. Gheorghe Grigore Cantacuzino primise de la rege firmanul de premier și urma să-și aleagă colaboratorii. Asta și avea de gînd să facă, dar după criteriile împămîntenite ale ținerii la băutură, trasului la țintă cu revolverul și pierderii la jocul de cărți. Între cei mai buni viitori miniștri […]

Ca să pună capăt crizei economice, Carol I i-a adus la putere pe liberali în 1901. Noul guvern îl avea în frunte pe Dimitrie Sturdza, care încă nu înnebunise și nu ajunsese să-și distreze miniștrii lătrînd și umblînd în patru labe prin sala de consiliu. Sturdza a luat măsuri dure, a dat afară bugetari, a tăiat salarii, a tăiat pensii, a oprit lucrări de infrastructură. Pe scurt, a strîns cureaua la ultima gaură, așa încît, la sfîrșitul anului 1902, România […]

Teribila criză economică izbucnită în 1899 a prins la cîrma țării un guvern conservator. Prim-ministrul Gheorghe Grigore Cantacuzino, zis Nababul, a încercat să vîndă din activele statului, dar n-a reușit decît pe jumătate. A înstrăinat participațiile de la Banca Națională și de la monopolul hîrtiei de țigarete, în timp ce Societatea Română de Navigație Maritimă și terenurile petroliere de la Ploiești au rămas ale țării. Banii erau însă prea puțini. Așa că Nababul a introdus impozite noi pe consumul de […]

Din toamna anului 1898 și pînă în toamna anului 1899, în România n-a mai plouat. Seceta a pîrjolit holdele și, odată cu ele, și edificiul fragil al finanțelor statului. Criza a lovit economia românească cu forța unui asteroid. Bugetul național s-a prăbușit, iar falimentul de stat a încolăcit întreaga țară, ca un șarpe monetar internațional, căci creditorii externi și-au sporit strînsoarea. De la Războiul de Independență, România trăia pe datorie. Împrumutase bani la greu pentru a finanța marile lucrări de […]

Mihail Pherekyde, amorezat la 75 de ani de o tînără cabaretistă, avea în sînge fierbințeala strămoșilor săi macedoneni. Viața lui, adăpostită sub paravanul carierei politice, a fost romantică și agitată. Amante și dueluri secrete, afaceri periculoase, jocuri de cărți și petreceri, poezie și nesăbuință. Toate astea alcătuiau materia secretă a omului cu aparență sobră, stîlp al Partidului Național Liberal, ministru de Interne și de Externe, ministru al Justiției și al Lucrărilor Publice, ambasador în Franța, deputat, senator, președinte al Senatului […]

În 1917, pe cînd palpitul amoros făcuse din vajnicul Take Ionescu un cotei tăvălit la picioarele insațiabilei Adina Cordescu, a apărut o situație. Unitățile rusești dezertaseră în masă și colindau Moldova după bunul plac, punînd ba de-un incendiu, ba de-un jaf, ba de-un viol. Populația trăia sub teroare, iar guvernul refugiat la Iași a pus la cale o operațiune a armatei române care viza lichidarea acelor bande. Dar Take, care era viceprim-ministru, s-a opus. Avea 60 de ani și dragostea […]

În primăvara anului 1917, cînd armata română împreună cu regele și cu Guvernul se refugiase în Moldova, Take Ionescu era vicepremier în Guvernul Brătianu de coaliție liberal-conservatoare. Minte strălucită și voce convingătoare, Take Ionescu avea, în schimb, o slăbiciune la inimă. O iubea nebunește pe tînăra, cu nume predestinat, Adina Cordeanu. Brunetă cu ochi verzi și ten ca zăpada, Adina rupea gîturile bărbaților prin saloane unul după altul. Corpul ei șerpuitor întorcea capetele cu o viteză mortală, iar duelurile care […]

Chiar dacă aura politică a evenimentelor din 1914-1918 iradia scopuri nobile, patriotice și unioniste, la firul ierbii lucrurile stăteau exact pe dos. Clasa politică și, mai ales, guvernul liberal condus de Brătianu jefuiseră la propriu țara, profitînd de restricții, de contractele de stat și de legislația de război. Se făcea speculă cu alimente și cu furnituri de campanie, trafic cu bunuri ale statului, se dădeau legi cu dedicație pentru furnizorii armatei. Se incendiau depozite de hrană și muniții pentru a […]

Înainte să i se facă statui, lui Ion. I.C. Brătianu i s-au făcut dosare. În vara anului 1918, cînd România Mare era un proiect în care abia mai încăpea o jumătate din Moldova, guvernul filogerman condus de Alexandru Marghiloman căuta vinovați. Fusese semnată rușinoasa Pace de la Buftea cu Germania, prin care România se recunoștea învinsă și se punea la dispoziția lui Mackensen cu fabrici, rafinării, grîne și puțuri de petrol. Rușii abandonaseră frontul și plecaseră la revoluție, armata română […]

Pe 21 iulie 1914, la Consiliul de Coroană de la Peleș, unde urma să se hotărască în ce condiții vor muri aproape un milion de români, au fost anunțați doi absenți. Primul și cel mai însemnat era Titu Maiorescu, fost prim-ministru și fost președinte al Partidului Conservator, critic literar, publicist și misogin cu păreri nemiloase despre creierul femeii. Maiorescu era retras din viața politică din 4 iunie fiindcă, la adăpostul scrierii operei, se dedicase unui amor de bătrînețe ce avea […]

Ca să poată străluci oameni ca Ion I.C. Brătianu sau Take Ionescu, a fost nevoie de o întreagă armată de figuri șterse care să-i înconjoare. Clasa politică a începutului de secol XX era plină de fii de boieri și de negustori, de arendași, de avocați și de industriași, tineri din familii cu dare de mînă, trimiși la Paris fiindcă așa cerea moda și întorși de acolo doctori în Drept cu diplome valabile doar pe Valea Prahovei și în Cîmpia Moldovei. […]

Editoriale
  • Cel mai primejdios drum

    11 mai 2021

    Marele explorator care a călcat pe spinarea aligatorilor din mlaștini, dansînd pe buza prăpăstiilor cu rucsacul în spinare, înfășurat în voalul de zăpadă al miresei din Kilimanjaro, după ce a […]

  • Baroni, aruncați armele!

    11 mai 2021

    La parastasul ursului Arthur nu s-a auzit nici un bocet pesedist. Nici liberalii și nici ungurii nu s-au grăbit să-și tragă mucii la căpătîiul splendidei fiare. Toți iubitorii de natură […]

  • Vaccinații über alles

    11 mai 2021

    Bâjbâim neputincioși încă de la începutul lui 2020, în încercarea de a găsi un dușman cât de cât decent. Să fie măcar vizibil, să-l putem fotografia, filma și expune public, […]

  • De ce e mai coruptă stînga decît dreapta

    4 mai 2021

    Cine a furat mai mult: PDSR-ul lui Ion Iliescu în lungul și înverșunatul lui jaf din anii ’90 sau CDR-ul lui Constantinescu în haotica guvernare din anii 1996-1999? Cine s-a […]

  • Emasculata concepție

    4 mai 2021

    De ce se ratează complet partidele și politicienii așa-zis noi atunci când ajung la putere sau în apropierea ei? E o întrebare pe care uneori nici măcar nu vrem să […]