Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

De planul colonelului Sturdza s-a ales praful. Niciun ofițer nu l-a urmat, niciun soldat român n-a trecut la inamic, iar el însuși a trebuit să ridice din umeri în fața generalilor Mackensen, Hindenburg și Ludendorf, cărora le-a promis că formează un corp de armată din dezertori. Ordonanța lui, împușcată în noaptea fugii, a fost găsită zăcînd între tașca cu bani și valiza cu documente, așa că planul trădării, scris de mînă, sub forma unui jurnal, a ajuns pe masa Marelui […]

În noaptea de 5 februarie 1917, pe un ger considerat pînă și de corbi ca fiind exagerat, colonelul Alexandru D. Sturdza, însoțit de locotenentul Wachmann și de o ordonanță, începe traversarea liniei frontului. Era o beznă propice, iar cei trei fugari înaintau pe dibuite, dînd în gropi, izbindu-se de cioturi, fluierînd ca mierlele pentru a nu se rătăci unul de altul. Numai că santinelele Batalionului 2 Grăniceri erau crescute și trăite la țară, flăcăi care-și petrecuseră întreaga viață prin lunci […]

Ascuțirea săbiilor drepte în prăvălia negustorului Paulon din Craiova s-a lungit. Duelul s-a reluat pe 9 iulie 1908, în zori. Așa cum se convenise, combatanții s-au prezentat în cămașă albă, dar martorii căpitanului Cătuneanu au avut iar obiecții. Cămașa maiorului Sturdza era din mătase, un material ce ar fi opus o rezistență mai mare la împungere și retezare. Cătuneanu, însă, a trecut cu vederea acest supliment de armură, fiindcă nerăbdarea de a tranșa chestiunea de glorie și onoare dăduse în […]

Cu opt ani înainte să treacă la inamic, într-o dimineață de iulie, Alexandru D. Sturdza, pe atunci maior, a spintecat aerul cu spada, a fandat, a parat și a împuns către pieptul căpitanului Iancu Cătuneanu într-un duel care a înfierbîntat întreg corpul ofițeresc, a ținut cu sufletul la gură întreaga societate și a umflat tirajele presei de scandal. Hipodromul din parcul Bibescu mai văzuse dueluri. Locotenenții, poeții și amorezii năbădăioși ai Craiovei mai ieșiseră pe teren să-și spele onoarea în […]

Colonelul Alexandru D. Sturdza și-l luase aghiotant pe locotenentul Wachmann, despre care se vorbea pe la popotă că ar fi agent german. Wachmann era fiul fostului compozitor, profesor universitar și director al Conservatorului din București Eduard Wachmann, fiu, la rîndul lui, al compozitorului și dirijorului de origine germană Ioan Andrei Wachmann. Așa că nimeni nu se mira, pe la dineurile Marelui Cartier General, că locotenentul cu un asemenea trecut muzical cînta la nemți. Totuși, serviciul secret al armatei, care își […]

Înainte să fie trădător, Alexandru D. Sturdza a fost fiul marelui liberal Dimitrie A. Sturdza. Sturdza tatăl era academician, numismat, președinte al Partidului Național Liberal și de patru ori prim-ministru al României. Era filogerman și, în același timp, naționalist conservator cu vederi xenofobe. Medicii care l-au tratat au împărtășit toți părerea că din această ciocnire de convingeri opuse i s-a tras țicneala de la bătrînețe. Cînd a fost retras din funcția de prim-ministru, în 1909, Dimitrie obișnuia să latre în […]

3 februarie 1917. Regele Ferdinand inspectează frontul în zona Vrancea. Colonelul Alexandru D. Sturdza, impecabil vorbitor de germană, se oferă să-i explice mai bine amplasarea trupelor inamice și îl îndepărtează de suita sa, apropiindu-l de liniile nemțești. Ferdinand nu observă manevra și se lasă purtat de conversație, în timp ce lunetiștii dușmani încep să-l ia la ochi. Din fericire pentru soarta războiului, regele e pasionat de botanică și se tot apleacă să culeagă ghioceii iviți de sub zăpadă. Colonelul Sturdza […]

În 1910, pe Calea Victoriei, la Athénée Palace sau Capșa, la Șosea sau la Curtea Supremă, avocatul Ioan V. Adreiescu strălucea ca o vedetă de cinema. Cinema-ul era încă la început, e drept, dar toată lumea era de acord că din pelicula mută, acompaniată de pian, iradia o lumină specială în jurul actorilor, care putea fi regăsită în zîmbetul și statura avocatului Andreiescu. Mustața subțire, tunsă fin desupra buzei, ochii albaștri ca peruzeaua și freza înmuiată în ulei de nucă, […]

În iulie 1917, cînd pe frontul din Moldova se purtau marile bătălii din seria „Pe aici nu se trece!“, Brăila era sub ocupație germană. Orașul, bogat și cosmopolit, înțesat de negustorii și manufacturi, avea rezerve de hrană și plăceri de pe urma marelui port de cereale, care continua să exporte grîu, ca întotdeauna, în folosul celui mai puternic. Nemții instauraseră un regim moderat, fără distrugeri și execuții, fiindcă brăilenii nu s-au arătat însetați de rezistență. Dunărea aducea din cînd la […]

Copiii Călărașiului știau să se furișeze prin lanurile Bărăganului, să vîneze dropii și popîndăi, să pună foc ciulinilor care se rostogoleau pe cîmp între recolte și să numere ciorile pe cer cînd seceta ardea pămîntul. Dar arta lor cea mare rămînea legată de Dunăre. În gîrlele și zătoanele pe care fluviul le umplea de pește, bandele de țînci se bălăceau din primăvară pînă în toamnă, pescuiau cu plasa, cu mîna, cu undița și cu năpatca, se scufundau după raci, adunau […]

Pe generalul Dănilă Pop l-au decorat Arhiducele Friedrich al Cehiei, împăratul Austro-Ungariei, împăratul Germaniei, regele României, mareșalul Antonescu și Papa de la Roma. La bătrînețe, cînd își punea uniforma de gală trebuia ținut de subțiori, ca să nu i se îndoaie genunchii de la atîta metal. Vestonul lui arăta din față ca o platoșă de aramă. Dacă cineva ar fi vrut să-l împuște pe general într-o zi de paradă, trebuia să țintească la cap. S-a născut în 1868, în județul […]

Bătrînul boier Burghele făcuse Dreptul la Leipzig. Fusese nevoit să își caute o diplomă și o slujbă la stat, fiindcă vechea spiță de moșieri din care se trăgea și care stăpînise odinioară păduri, ogoare, mori, heleștee și vii scăpătase de la jocurile de noroc. Nicolae Burghele s-a mai întremat cu banii după ce s-a însurat cu frumoasa Zoia Cerchez, fiica unui negustor avut din Iași, dar patima lui de vînător de fuste, dobîndită în bunul obicei boieresc de a aduna […]

Cei zece copii ai învățătorului Marinescu cutreierau, vara, de dimineață pînă seara, pădurile de foioase ce împresurau satul Heci. Satul trăia în umbra și sub ocrotirea codrilor Moldovei, al căror desiș oprise veacuri la rînd tătarii, chiar dacă la începutul secolului XX, cînd îi bîntuiau frații și surorile Marinescu, se cam răriseră de la hoții de lemne. Între 1900 și 1910, în Heci nu se mînca deloc pe săturate, așa că liota de copii care chiuia prin rugii de zmeură […]

În mai 1894, cînd s-a născut Mihail Naum, Brăila era un oraș cosmopolit și bogat, care trăia regește din exportul de grîu, dar nu se dădea înapoi să guste din dulceața desfrîului universal, cultivat în uriașul port laolaltă cu relațiile comerciale. Tatăl lui Mihail, Traian Naum, aromân fărșerot cu origini în Volos, își ținea familia cu mica negustorie, aducînd oi cu bacul din Dobrogea pentru măcelăriile și grătarele de mici care afumau pe atunci Brăila. Mihail și-a petrecut copilăria bătînd […]

Colonelul Victor Tomoroveanu avea mustața tăiată după moda prusacă și era adeptul artei militare nemțești. Pe aceste constatări s-au făcut și aranjamentele divine în legătură cu persoana lui, așa că, pe toată durata războiului, s-a potrivit să lupte doar cu bulgarii, turcii, ungurii și rușii, fără să fie silit să dea piept cu idolii săi germani. În teritoriile alipite Regatului după 1 decembrie 1918 nu era deloc liniște. În Bucovina și Basarabia acționau grupări bolșevice și batalioane de dezertori. Transilvania […]

În afară de Ahile, care s-a sinucis de bunăvoie ca să-l ținem minte cu toții, ceilalți eroi ai lumii au murit pe nepregătite, fără să accepte moartea pe șleau, privind-o ca pe o posibilitate și atît, luînd-o în calcul doar cu jumătate de gură și sperînd, în secret, că o să-i ocolească. Morții în războaie n-au avut martori dispuși să lase în urmă o Iliadă sau măcar o declarație oficială despre cauza decesului. Cei mai mulți au murit neobservați, în […]

Viața aventuroasă a maiorului Artur Vîrtejanu a încăput, toată, într-un singur strigăt. Ofițerul înalt și pedant, cu mustățile răsucite în sus, cu uniforma călcată la dungă și țigara fumegînd între dinți, a dispărut în adîncul vocii sale, în ziua de 6 august 1916, la Mărășești. Odată cu el, au dispărut petrecerile și amorurile, studiile la Școala Superioară de Război, duelurile și partidele de cărți, cursele de cai și excelentele servicii aduse armatei. O lume întreagă, plină de farmec și pasiune, […]

Comandanților din primul război mondial le-a luat trei ani și milioane de morți ca să înțeleagă ce lipsit de noimă e atacul la baionetă. De ce să te năpustești în bătaia mitralierelor urlînd și alergînd, atrăgînd deci atenția vrăjmașului asupra țintei expuse, cînd ai fi putut, pur și simplu, să înaintezi tîrîș? De ce să îndemni soldații să fugă spre moarte și spre schilodire, cînd mersul încet, tupilat, ar fi dus la aceleași înfrîngeri și victorii fără valoare, doar că […]

1 septembrie 1916. Bulgarii, turcii și nemții atacă la Turtucaia pe toată lungimea frontului. Obuzierele Krupp lovesc tranșeele și smulg din pămînt batalioane întregi pe care apoi le îngroapă sub bulgării care se prăvălesc din cer. Bătaia artileriei ține o jumătate de zi, iar atunci cînd se oprește, un urlet lung de cinci kilometri străpunge aerul. Inamicul atacă în forță, la baionetă, pozițiile române. Asaltul se întinde de la un orizont la altul, liniile soldaților care dau năvală sînt nesfîrșite. […]

În septembrie 1884, Dobrogea era un teritoriu proaspăt dobîndit de Regatul României. Fusese sub ocupație otomană secole la rînd, dar turcii nu s-au dat de ceasul morții s-o colonizeze, așa încît, la sfîrșitul secolului al XIX-lea, acest pămînt bătut de copitele cailor persani și sarmați, răscolit de sandalele romane, arat de geți, ars de mongoli, de goți, de slavi și de avari, locuit de pescari și păscut de oile  transhumanței daco-romane trăia sub stăpînirea stufului și a scaieților, a cucilor […]

Editoriale
  • Invitație la murit

    27 octombrie 2020

    Dacă ar fi locuit sub aripa vulturului,în penele pescărușului sau în gușa albatrosului, păsări iubitoare de lumină și de văzduh, coronavirusul ar fi umplut spitalele de aviatori, de zburători cu […]

  • Klaus al națiunii celei mai defavorizate

    27 octombrie 2020

    În lupta românilor cu boala și cu moartea, președintele a trecut încă de la început de partea virusului, dar acum îl ajută mai mult ca niciodată. „Alegerile vor avea loc […]

  • Patru ani și restul zile pân’ la partidele civile

    27 octombrie 2020

    Aparent, următorii patru ani sunt deja desenați pe harta politică a României. Victorios din cale-afară de un an și jumătate, PNL nu mai are cum să piardă puterea totală: președinte, […]

  • Invitație la concert

    20 octombrie 2020

    Scîrbit de mine însumi, par fructul nimănui, M-aș cățăra la noapte hoțeşte în gutui Și poate prin decembre, agonizînd pe-un ram, O să deschid cu cinste al ciorilor bairam. Să […]

  • Pe mîna noastră

    20 octombrie 2020

    Între cei treizeci de maiori, colonei și locotenent-colonei fabricați la uzina ilegală de grade a generalului Oprea figurează procurorul-șef al Uniunii Europene, Laura Codruța Kövesi. Această uimitoare femeie, care a […]