Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Gib Mihăescu a luptat în primul război mondial înainte ca opera sa literară să se poată lăuda cu un rînd scris. Cu toate că s-a arătat sclipitor de mic, în gimnaziu și în liceu Gib a rămas repetent de mai multe ori și a abandonat facultatea de drept cu aceeași nepăsare cu care își părăsea iubitele. În 1916, la 22 de ani, era un tînăr rebel, exaltat și un pic poet, care simțea că inspirația trebuie căutată mai ales în […]

Nici un neamț dintre cei asupra cărora au tras ostașii români în toamna anului 1916 și în vara anului 1917 n-a știut că multe gloanțe au pornit din pușca pictorului Ion Theodorescu-Sion. Înalt, pletos, inteligent și talentat, Theodorescu-Sion n-a stat cu mîinile în sîn cînd obuzele au început să șuiere peste peisajele lui rurale, ci s-a înrolat în armată și a plecat pe front. Înainte de Marele Război, a cunoscut îndeaproape un război mai mic, ultimul război balcanic. În 1913, […]

În 1916, Marele Cartier General al Armatei Române se pregătea pentru un război scurt, pe care-l dorea întipărit pe pînză și sculptat în piatră. Încleștările victorioase ale ostașilor noștri urmau, în viziunea generalilor cu burtă, să fie zugrăvite într-o operă plastică masivă, colorată și modelată de cei mai buni artiști ai vremii. Așa se face că 30 de pictori și sculptori au fost trimiși pe front ca să-și înmoaie penelul și dalta direct în bătălii. Firește, Cartierul General a pierdut […]

Octavian Goga a cochetat și el cu armele. Înainte să ajungă în fruntea guvernului fascist din 1938, poetul pătimirii noastre a tras cu pușca în dușmanii țării. Intrarea Europei în război și a României în neutralitate, în 1914, îl surprinde în plin elan publicistic. Numele lui strălucește în presa vremii, iar talentul de poet se împletește ca vrejul de fasole pe adevărata sa vocație, patriotismul exaltat. Fuge din Transilvania și se refugiază dincoace de Carpați ca să poată înjura în […]

Dumitru Panaitescu, deja poet, prozator, publicist și eseist, viitor critic literar, a fost mobilizat pe front în iulie 1916. Era un tînăr vînjos, născut în epoca prosperă a Brăilei, absolvent de Litere și profesor de liceu, fragilizat de lecturile idealiste, dar capabil să facă față unei bătăi de cartier. Mitică își iubea țara cu acea sinceritate care te duce la moarte, așa că, atunci cînd a fost chemat la oaste, a lăsat baltă gloria literară și s-a prezentat la regiment. […]

Mihail Sadoveanu, tatăl Fraților Jderi, a cunoscut îndeaproape milităria și frontul. Cu un an înainte de ofensiva sa literară din 1904, cînd cele patru volume, publicate în rafală, au culcat la pămînt critica și au nimerit inima publicului, Sadoveanu a fost chemat la oaste. A făcut o armată grea, așa cum se făcea pe vremea aceea, cînd erai la cheremul căprarului și al rației de mămăligă, dar lungile răgazuri petrecute ca santinelă l-au ajutat, se zice, la șlefuirea operei. Poate […]

În 1914, Camil Petrescu se înscrie la o școală militară de subofițeri. Europa trecea de la șampanie la nevroză, iar într-un război care se anunța lung era bine să ai la îndemînă o pușcă și instrucțiunile de folosire. Chiar dacă romanele și celebritatea sînt așteptate mai tîrziu, tînărul profesor de limba română se arată nerăbdător să dea piept cu experiența și cu inspirația. Așa că, imediat ce România trece de partea Antantei, în 1916, Camil Petrescu se înrolează în Regimentul […]

În corola de înfrîngeri militare care au condus la Marea Unire, bătălia de la Turtucaia strălucește ca o nestemată a tacticii și strategiei automutilante. Între 1 și 6 septembrie 1916, în Cadrilater, țăranii români, lipsiți de instrucție și armament, au fost puși să înfrunte o armată bulgărească pregătită și înarmată de nemți și, mai ales, hrănită cu dorința de răzbunare din 1913. Cu trei ani mai devreme, Cadrilaterul le fusese smuls vecinilor noștri legumicultori aproape mișelește, armata română intrînd în […]

La 1919, serviciile secrete românești erau un fel de imitație a modei pariziene, care făcea mai mult vîlvă în saloane decît pe teren. Armata avea cîțiva ofițeri detașați în ceea ce se numea Secția a II-a, o mică unitate care se străduia să urmărească mișcările inamicului pe timp de război. Mai existau Direcția Poliției și Siguranței Generale, care se ocupa cu cotonogirea adversarilor politici și incendierea tipografiilor comuniste, Prefectura Poliției Capitalei, care avea în sarcină intimidarea presei de scandal, și […]

Traian Vuia nu s-a limitat la zborul științific. El a zburat și pe cerul Marii Uniri, activînd, la Paris, în fruntea Comitetului Național al Românilor din Transilvania. Vuia a pus umărul, atunci cînd a fost nevoie, la tratativele de pace de după război, a înființat o revistă în limba franceză în care a susținut interesele teritoriale ale României Mari și s-a lăsat atras în aventura masonică pe care Vaida-Voevod a organizat-o în scopul ușurării tratativelor cu englezii și francezii. Înainte […]

Cu toate că s-a unit cu România, cu toate că s-au semnat tratate care întăreau acest lucru, Basarabia a rămas mai departe țara nimănui, fiindcă actele ei n-au fost niciodată în ordine. La 28 octombrie 1920 s-a semnat tratatul prin care Basarabia se alipea României, dar ratificarea lui s-a făcut cu pași de melc. Marea Britanie l-a ratificat în 1922, Franța în 1924, iar Italia în 1927. SUA n-au dorit să recunoască modificări teritoriale ale fostului imperiu țarist pînă cînd […]

Pe 28 iunie 1919, Ion I.C. Brătianu semnează Tratatul cu Germania la Paris, dar refuză să semneze ceva cu Austro-Ungaria. Marile Puteri se înfurie, bat din picior, dar Brătianu le trîntește ușa în nas și părăsește conferința. Ajuns în țară, dă peste ceea ce ar putea fi numit ghinion, dar pînă la urmă se dovedește a fi noroc. Armata lui Bela Kun intră în Transilvania, iar asta deschide armatei române, care abia aștepta, posibilitatea de a invada Ungaria. În august, […]

În 1919, Europa urma să fie tăiată cu foarfeca, pe noile frontiere, de patru croitori cu note mici la geografie. Wilson, președintele SUA, nu știa că Austro-Ungaria nu e formată doar din Austria și Ungaria. Lloyd George, premierul Marii Britanii, n-avea habar unde e Transilvania. Clemenceau credea că Micul Paris e un restaurant în Cartierul Latin, iar Vittorio Orlando se întreba ce caută urmașii Romei în Carpați. Marile puteri aveau ambiții nelimitate și pretenții pe măsură. Îmbătate de victorie, trasau […]

La 18 ianuarie 1919, Parisul trecea de la război la turism. Bistroul, acordeonul și rozé-ul au ieșit din ascunzători, vaporașele de pe Sena au înlocuit canonierele, iar comedia franceză și-a reluat locul pierdut în societate. Marile hoteluri și-au refăcut provizia de șampanie, infirmierele au revenit pe scena cabaretelor. Conferința de Pace putea începe, iar Parisul era gata să-i ofere, în felul său unic, primele sugestii. România a prins la mustață calendarul negocierilor, fiindcă reușise, cu numai o lună și jumătate […]

După Marea Unire, episcopul Iuliu Hossu a clădit, în tăcere, instituții și catedrale, pe care le-a apărat din scaunul de senator de drept. Cu modestie și cu fermitate a luptat pentru înțelegere și ecumenism. În același timp, s-a arătat de neclintit în problema revizuirii frontierelor, pe care ungurii o tot fluturau în orașele Transilvaniei. Cedarea Ardealului de Nord l-a găsit pe Iuliu Hossu la Cluj, unde a și rămas pe toată perioada ocupației. Biserica greco-catolică s-a trezit în fața unui […]

Iuliu Hossu, episcopul martir al Bisericii Greco-Catolice, a făcut din demnitate un obicei observabil de pe pămînt, fără lunetă și fără microscop. Dacă popii noștri ortodocși n-au prea dat dovezi de curaj și sfințenie în fața comunismului, episcopul Hossu a luat asupra lui această sarcină de onoare. S-a născut lîngă Cluj, în familia preotului unit Ioan Hossu, și a început școala primară la sat, în regim laic, luînd drept sfinte doar nuiaua învățătorului și scatoalcele părintești. Apoi, Biserica s-a strecurat […]

Ca urmare a rîvnei arătate la unirea cu Transilvania, Miron Cristea a fost ales, în 1919, membru de onoare al Academiei Române și mitropolit primat al României Mari. În 1925, în altă clipă de neatenție a lui Dumnezeu, a fost avansat patriarh. La prima vedere, patriarhul Miron Cristea a făcut lucruri plăcute Domnului: a unificat Biserica Ortodoxă, a reglat relațiile ei cu școala, a înființat seminarii, a întărit acțivitatea filantropică și a dus o bogată politică externă, colindînd Bisericile autocefale […]

Înainte să fie patriarh, senator, regent și prim-ministru, Miron Cristea a fost publicist, teolog, antisemit, un pic antiromân și unionist. Plin de contradicții, de ambiții și de talent, Cristea n-a lăsat să-i scape nici o ocazie. A combinat scurtăturile vieții laice cu trambulina ortodoxă, a împletit materialismul cu predica și l-a constrîns pe Dumnezeu să-i dezvăluie cîteva din tehnicile diavolești. Miron Cristea s-a născut la Toplița, în 1868, într-o familie greco-catolică, și a fost botezat Ilie de părinții lui țărani. […]

Neobositul Pan Halippa era de neoprit. După ce s-a făcut unirea cu Basarabia a îmbrățișat cauza noului stat cu și mai multă energie. Și chiar era nevoie, fiindcă noul stat românesc se lărgise, e drept, spre est, dar își pierduse, spre vest, întinderea de dinainte de război. Așa că, în toate cîte erau de făcut pentru întregire și organizare, s-a văzut prezența harnică a exaltatului basarabean asupra căruia, ca să-l mai încetinească, funcționarii se vedeau nevoiți să se arunce mai […]

Pan Halippa, vorbitor de estonă, pasionat de fizică, matematică, agronomie și libertate, a tras pentru cauza Marii Uniri cu tot pitorescul făpturii sale. Născut în 1883 într-o Basarabie rusificată prin crivăț și prin delăsarea urmașilor lui Ștefan cel Mare, a fost cel mai neobosit unionist din cîți cunoaștem, condamnat să lupte în cel mai lipsit de speranță teritoriu românesc. După primul contact cu școala, Pantelimon și-a pus în valoare personalitatea neliniștită, angajîndu-se în polemici laice și fizice cu personalul Școlii […]

romania100
Editoriale
  • Dacă…

    17 iulie 2018

    Dacă în locul mahmurilor șefi de stat care pritocesc soarta lumii s-ar fi întîlnit la Helsinki căpitanii echipelor de fotbal ce-au pompat bucurie, vreme de trei săptămîni, pe străzile globului […]

  • Pușcăria ca poliție politică

    17 iulie 2018

    Un document scos de Băsescu din vechea lui arhivă neagră arată felul în care inculpaților li se anulează șansa unui proces corect. Asta se face “în conformitate cu dispozițiile articolului […]

  • Nea Delirache

    17 iulie 2018

    Au dat-o jos pe Kövesi, pedestrimea pesedistă voia să plece la casele ei, când s-a auzit Liviu Dragnea: Nuuu, mai stați, lupta abia acum începe! Mai repede depistezi așchii de […]

  • Cum a reușit Klaus Iohannis să despartă calul de porumbel

    10 iulie 2018

    După ce s-a jucat o lună de zile de-a Petrarca, domnul Iohannis a scos-o pe Laura din cărți, spulberînd mitul iubirii eterne. Nu i-a fost foarte greu pentru că acolo […]

  • 11 ani cu revocare

    10 iulie 2018

    “…indiferent cît de atacați am fost, indiferent cît de umiliți am fost în fața societății, în fața familiilor noastre, tîrîți în noroi, fără posibilitatea de a ne apăra…”, zice Kövesi […]