Peripeții cu înțeleptul Solomon

Să te naști în 1925 la Bacău, în familia unui croitor evreu, nu era o bucurie. Chiar dacă afacerile cu stofe mergeau binișor, adia un vînticel antisemit care amenința de la an la an să se transforme în furtună. Așa că primele învățături ale micului Solomon, înainte de matematici, lingvistică, antropologie, semiotică, filozofie sau biologie, au fost fuga și umilința. Multă vreme, copilul în care mocneau talentul și inteligența a fost nevoit să-și cultive iscusința de a scăpa din ghearele colegilor de școală, care voiau să răzbune cu șuturi și scuipați răstignirea Mîntuitorului de către „jidani“.

Dar Solomon a străbătut epoca neagră a persecuțiilor și pogromurilor strîngînd la piept cartea de matematică. Discret și prevăzător, s-a ferit din calea tragediei și s-a pus la adăpostul științei. Pe măsură ce moartea și nenorocirea își făceau de cap cu popoarele Europei, Solomon se scufunda în abisul matematicii și revenea cînd și cînd la suprafață cu o perlă. Cînd s-a sfîrșit războiul, adunase un colier întreg. Era student la Universitatea din București și trăia din meditații. De altfel, încă din gimnaziu își făcuse un mijloc de trai din pregătirea elevilor pentru examene, el reușind să se întrețină singur pe toată durata școlii.

Rezultatele lui ca student și apoi ca universitar au fost strălucite. A studiat și a smuls admirația celor mai mari matematicieni ai vremii. A atras pînă și atenția comuniștilor, care i-au întocmit un dosar de cadre pentru admiterea în partid. Solomon Marcus a fost membru de partid în două rînduri: între 1944 și 1950, și între 1969 și 1989. Întreruperea s-a produs sub pretextul pierderii legitimației de partid, dar, de fapt, din cauza curentului antisemit pe care Gheorghiu-Dej îl stîrnise împotriva grupării Anei Pauker.

Chiar dacă extraordinarele lui merite științifice și celebrele lui lucrări de popularizare serveau bine reputația regimului, Solomon a tremurat în fața zbirilor comuniști. Tremurase în vremea legionarilor, a regimului antonescian, a Holocaustului, a comisarilor sovietici. Venise acum vremea tremuratului multilateral dezvoltat al lui Nicolae Ceaușescu, omul care tremura, la rîndul lui, în fața științei. Ceaușescu era convins că de la știință și calculatoare i se va trage, de aceea punea Securitatea să-i înfricoșeze pe savanți.

Solomon Marcus hrănea în secret un demon universalist, o gîndire multidisciplinară și integratoare a lumii, dar juca magistral rolul profesorului inofensiv și distrat, ca să iasă din cercul suspecților. A scris și a publicat aproape cît Sadoveanu, a atins o diversitate științifică demnă de savanții Renașterii, a pus laolaltă matematica, biologia, istoria, lingvistica, filozofia, informatica, antropologia, poezia și le-a făcut să cînte în cor. E unul dintre cei mai citați autori din lume, tradus în peste zece limbi, membru în mai multe academii internaționale. Împovărat de titluri și de premii, de onoruri și de recunoașteri, Solomon Marcus a murit la 91 de ani, în 2016, după ce și-a recuperat cu înțelepciune și umor întreaga suferință a anilor negri.