Sunt ’jde mii de proverbe despre omul sărac la care nici boii nu trag, iar lista se îmbogățește: unul ar fi despre omul sărac aflat la mare prin programul „Litoralul pentru toți“, căruia ploaia îi spală de pe trup nămolul cumpărat cu ultimii bani și vântul îi fură cearșaful cel bun, primit la nuntă. Nici vremurile, nici vremea, nici râul și nici ramul nu țin cu românii; totuși, printre norii negri de furtună se strecoară și vești bune:
Niște compatrioți aflați cu familiile în poieniță s-au plâns că berile sunt prea calde; natura le-a trimis, gratis, gheață! Cei mai sărmani dintre ei au fost și cei mai fericiți: grindina nu le-a spart pet-urile ieftine de bere, cum a făcut cu sticlele scumpe ale celor mai avuți.
Aceeași grindină a fost folosită și ca material didactic: elevii ieșiți cu diriginta la o lecție de biologie în natură au putut vedea, astfel, cât de mari sunt ouăle de colibri, apoi de vrabie, de prepeliță și de prepelicar*; dacă nu s-ar fi adăpostit, ar fi aflat pe pielea lor cât de tare dor cele de bibilică. Doamna a profitat de ocazie ca să le arate pe viu și vietăți din fauna patriei, cum ar fi șerpii, ursul și niște țărani cu bâte.
Grindina a adus veselie altor copii, care, de la primele bucăți cât ouăle de rață, au început bulgăreala: unii dintre ei se bucură acum de o binemeritată vacanță, fiind la spital, cu capetele sparte. În aceleași localități, niște săteni mahmuri, de-abia treziți din somn, au văzut pe geam întinderea de gheață și și-au tăiat porcii.
După cum îi arată numele, cărăbușul de mai apare în mai, când roade pădurile de stejari și fagi. Din cauza vremii încă n-au apărut cărăbușii, spre bucuria școlarilor, care au scăpat de capturat exemplare pentru insectar, și a clienților de la Bufetul „Stejărel“ și Popasul „Făget“, care, în alți ani, la vremea asta, găseau în bolurile de pe mese și alune cu piciorușe.
Vântul turbat a produs satisfacție locatarilor din scara A a blocului PI-6: copacul rupt și căzut peste parcare a strivit doar mașinile celor de la scara B! Patronul bufetului de cartier „La Plopii Fără Soț“ a plătit un absolvent de Arte Plastice să-i picteze o firmă nouă, „La Plopii Cu Soț“; pe cea veche a păstrat-o, „că nu se știe ce se mai rupe!“.
Când a pornit vijelia, gospodinele au înhățat cearșafurile puse pe sârme, la uscat, să nu le ia vântul; unele au încercat senzații de neuitat: „Acum știu cum arată satul nostru de la 1.000 de metri înălțime! De sus l-am văzut și pe Costică al meu cum se dădea pe după gard, să fugă la băut!“, spune o doamnă zburătoare.
- Comparația a fost făcută de elevul Rareș, care are acasă un prepelicar mascul, numit Rex.
Dacă v-a plăcut, citiți mai multe aici 🙂
‘ Danga-langa, langa-danga,/ Sună-n asfinţit talanga/ Şi de la păşune, iaca/ Tacticoasă vine vaca/ Nu mai vrea să umble creanga/ Vine-acasă,danga langa (eurovision,limba batrana)