Guvernul Orban vrea să dea 200 de milioane de lei presei din România sub formă de ajutor. Bani pentru toată presa, nu doar pentru unii, cum făcea statul lui Năstase sau firmele PDL cu publicațiile pe care le mângâia pe creștet în timp ce ele loveau intransigent cu fruntea în catarama cherchelitului.
Probabil că e cel mai frumos gest făcut de statul român față de presă în ultimii 30 de ani. Și ce bine ar fi fost ca acest gest să fi venit când presa chiar trăia. Dar e bine și acum.
Unul dintre cele mai slabe guverne dă bani presei ca să nu moară. Plâng tarabele de presă auzind asta ca băbuțele din vârf de munte când vin copiii de la București. Cele trei tarabe, câte au mai rămas.
Îl vedem bucurându-se pe Maricel Păcuraru sau pe domnul profesor Varan, vedem cum altora le tresaltă epoleții de mulțumire, însă sunt totuși 200 de milioane de lei care ajută presa să mai moară o dată. Poate ar fi fost mai bine ca parte din bani să meargă direct către angajați, cu siguranță ar fi fost mai bine ca încă din anii trecuți jurnaliștii să fie ajutați, iar taxarea să fie altfel gândită pentru biznisul numit presă.
Ciudată și stupidă poziția G4Media: „Noi, G4Media.ro, nu am participat la negocieri pentru că nu suntem de acord, din punct de vedere moral și etic, cu distribuirea directă de bani către presă, cu atât mai puțin în an dublu electoral”, a declarat Cristian Pantazi, redactor-șef G4Media.
Exact o gândire de tipul Doina Gradea, cap de înger pesedist de la TVR: „Ne dau oamenii ăia bani,e clar că trebuie să-i pupăm în fund“. Când ești învățat așa, e greu să te mai schimbi.