Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

În 1990, Vartan Arachelian avea, la TVR-L, o emisiune de interviuri numită Cuvântul care zidește. Mircea Toma a transformat acest titlu în „Cuvântul care demolează“, în Cațavencu, o rubrică de comentarii despre presă. De opt ani, rubrica se cheamă “Revista breslei”, dar, indiferent de nume, este una dintre cele mai vechi rubrici din revista asta. „Cuvântul care…“ (făcea în fiecare număr altceva) a fost un câmp de bătălie internă, fiind una dintre puținele rubrici din Academia Cațavencu unde nu se […]

Cele patru campanii electorale care urmează au dinamizat activitatea serviciilor secrete. În buna lor tradiție, ofițerii iau parte la concursul de naivitate populară intitulat “alegeri”. Ne aflăm în faza în care SRI, prin intermediul unor grupuri din ANAF și din parchete, adună ilegal date confidențiale, secrete și nepublice despre presă, cu scopul de a forța acțiuni electorale în campanie. Spre bună aducere aminte să cităm din raportul unui ofițer de informații, elaborat în 2010. Documentul a ajuns la superiori, dar […]

Mi-e dor de “ambasade”, unde sunt “ambasadele”, unde sunt “reacțiile lor dure”? Olanda, SUA, cine se mai nimerea la înghesuială, cum umblau ele prin spațiul nostru public ca fetele, la braț, “ambasadele” și spuneau ce e bine și ce e rău, împărțind țara din manichiură. Cum scriau ele în stratul de corupție cu degetul: “Spălați-vă!”. Cum aduceau ele dreptatea pe lume și cum mestecau “statul de drept” ca pe-o ciungă, flegmatice, luând din când în când câte-o gură de Coca-Cola […]

E o zi liniștită în redacția unui cotidan local din România. Nici măcar nu contează de unde e cotidianul local. Ar putea fi de oriunde din țară, dacă încă se mai încăpățânează să apară cotidian și pe print. E liniște peste birouri. E început de octombrie, iar soarele a scos redactorii pe teren. O vreme numai bună pentru jurnalism în natură, cum ar spune comentatorii de specialitate. O singură pereche de ochi urmărește, de la birou, e-mail-ul redacției, navigând printre […]

Un titlu înșelător, care-mi va atrage criticile noilor mei prieteni. Sau, poate, nu. Nu știu încă. Știu doar că sunt exigenți, pregătiți și se supun unor antrenamente intense în ultima vreme. Oricum, nici ei și nici eu nu suntem printre cei care să ne uităm înspre Moscova pentru a vedea salvarea. Dimpotrivă. Suntem fascinați de Occident, de valorile propovăduite de acesta, mai ales de-a lungul istoriei, în materie de libertate a cuvântului, libertate a presei, dar și de rigorile care […]

În democrațiile reale (ceea ce, prin 1990, visam și noi să ajungem) există trei puteri statale formalizate în legile fundamentale (acolo unde aceste legi există): cea mai importantă este legislativul, urmată de executiv și apoi de puterea judecătorească. Culmea, așa le clasifică și Constituția României. A patra putere, care era una pur informală, presa, a încetat să mai conteze cu mulți ani înainte de a-și da ea însăși seama de asta. Nu o fi ăsta doar cazul României, dar aici, […]

Aflată în mijlocul celui mai mare scandal de la apariția sa, DNA a ales să contraatace indirect, folosindu-se de cîteva dintre rămășițele lăsate prin presă de pe vremea cînd încă nu se rupsese lanțul de iubire dintre SRI și procurori. Din nefericire, deținătorii adreselor de e-mail către care plecau file întregi din dosare și interceptări irelevante pentru cauze au ales, în ultimul an, să-și manifeste oarecum independența față de șefa procurorilor anticorupție, unii dintre ei trecînd cu arme, bagaje și […]

Mogulii de presă, cum frumos i-a etichetat Traian Băsescu pe acționarii majoritari sau unici ai instituțiilor media importante, sunt și au fost personaje detestabile, cu puteri discreționare, care stabileau și stabilesc politica editorială, după cum reiese și din niște stenograme falsificate, scăpate pe surse către scribi a căror limbă etalează exact atâtea nuanțe de maro câți moguli au schimbat în ultimii zece ani. Mogulii aceștia nu prea vor mai fi, pentru că unii zac în pușcărie, vreo câțiva au ajuns […]

O teroare fără margini a pus ieri stăpânire pe îndrăgitul utilizator de Facebook Lucian Mîndruță, când și-a dat seama că nu poate ști sigur dacă ăsta e numele lui real sau doar propagandă rusă. Surse spun că Mîndruță a pus laptopul deoparte în mijlocul unei postări despre triumful capitalismului și, cu un mers tremurat, s-a dus la baie și s-a privit îndelung în oglindă, mângâindu-și trăsăturile telegenice care l-au propulsat în lumea radio-ului. ”E oare posibil? Dacă viața mea se […]

Cu infime excepții, mass-media din România e nefuncțională contabil. Ziarele, revistele, canalele TV, publicațiile online și mare parte din radiouri au, în majoritate, pierderi financiare. Cele care fac știri, investigații, comentariu politic, talk-show și alte forme jurnalistice care tratează disputa pentru putere sînt mai toate pe minus. Ba, mai mult, cu cît pierderile, insolvența sau falimentul sînt mai mari, cu atît discursul jurnaliștilor angajați acolo e mai declamativ, mai preocupat de etică, de libertate, de cultură, de cinste, de civism […]

Nu există leac împotriva prostiei, se spune. Dar investim, totuși, în educație. Nu ca leac, poate, dar măcar ca vaccin. S-ar putea ca oamenii, cu foarte mici excepții, să nu se fi născut proști, cum e la fel de drept că nu s-au născut toți egali. Poate că încă se mai lucrează în laboratoarele companiilor multinaționale la un tratament medicamentos împotriva prostiei, dar, dacă el va fi descoperit și pus la punct, va fi un răsunător eșec din punct de vedere comercial. Pentru că nimeni nu va dori să plătească nici măcar un singur bănuț pentru leacul […]

Poți să spui multe despre Dragnea, dar nu și că știe să-și aleagă cuvintele atunci când propune o lege. Defăimarea socială e cel mai nefericit termen pe care-l putea folosi pentru ce vrea el să combată. Legile împotriva limbajului urii sunt ceva obișnuit în țările libere. Numai că acolo chestia care trebuie stârpită e numită limbaj al urii, nu defăimare socială. În primul rând, pentru că genul ăla de discurs instigă la ură și discriminare împotriva unui grup. În al […]

Să te uiți la presa din România într-o săptămînă în care nu s-a întâmplat nimic e mai trist decît să te uiți la o femeie de 50 de ani nemachiată. Nimicul nu împiedică armata de juni scribi plătiți cu salarii de salahor să vomite același număr constant de articole care îndobitocesc populația și îngroapă orice informație semnificativă într-o mare de irelevanță. E din cauza Internetului, în mare parte. Hîrtia îți limita numărul de inepții la cel de pagini. Te forța […]

Mulți spun despre știrile de tabloid că sînt ce rămîne agățat în blana de la fundul cîinelui de pază al democrației după o raită prin tomberoanele teraselor din Dorobanți. Asta nu-i împiedică însă pe aceiași oameni să le înghită pe nerăsuflate. Adevărul e că tabloidele sînt ca etichetele de pe cutiile de detergent din baie. Nimeni nu recunoaște în public că le citește, dar cînd ești pe budă și n-ai telefonul la tine citești despre glycol propylenic, borax, aromă naturală […]

E o modă, bag seama, să fii solidar și să sari în apărarea lui Tolontan. E hipstereala anului printre neatârnații care mai acum un an dădeau cu pet-urile în asfalt urlând că presa română, în integralitatea sa, este plină de minciună. E fandosela unor blazați care, tot acum un an, mai fugeau puțin din Vama Veche, în week-end-uri, pentru a chema presa la ei și a o elibera de lesă. Pfoa! Ca și în cazul așa-ziselor linșaje mediatice la care […]

1977 – Mihai Gâdea vede pentru prima oară lumina zilei. El n-a fost nici pe de parte la fel de impresionat ca atunci când a văzut Sinteza zilei, aceasta părându-i de o mie de ori mai mișto, deși era o emisiune foarte slabă. 1982 – Mihai Gâdea se dovedește a fi un copil ascultător, obiedient, dacă nu de-a dreptul lingău. El nu iese niciodată din cuvântul părinților și e mereu gata să le atace adversarii politici făcând apel la sofisme […]

Societatea Academică din România, Active Watch și Centrul pentru Jurnalism Independent au înființat și lansat săptămâna trecută “Coaliția pentru o presă curată”. Un proiect care continuă tradiția începută cu ani în urmă, atunci când mai multe organizații ale societății civile aderaseră la “Coaliția pentru o Românie curată” și care frizează, de data asta, ridicolul. “Coaliția pentru o presă curată” vine târziu, când presă aproape că nu mai există și nu e altceva decât un exercițiu de imagine al unor oameni […]

Editoriale
  • Secretul lui Bachus, cu Gabriel Liiceanu în rolul principal

    8 octombrie 2019

    După o lamentabilă carieră de criminal în serie, Gabriel Liiceanu se desparte de membrii Grupului pentru Dialog Social cu aerul preotului indignat că păcătoșii cărora le-a servit ultima împărtășanie se simt din […]

  • Președintele morții

    8 octombrie 2019

    Dacă ar avea aripi, Klaus Iohannis s-ar roti în văzduh deasupra tragediilor, ca un corb care adulmecă moartea. Dar n-are, așa că e nevoit să țopăie de la un accident […]

  • Uniunea Salvați USR

    8 octombrie 2019

    În plină campanie electorală pentru prezidențiale, Uniunea Salvați România s-a apucat, deja, de pregătirea alegerilor locale. Rar s-a mai văzut un partid care să le spună membrilor, simpatizanților și eventualilor […]

  • O profeție cu bucluc

    1 octombrie 2019

    Diversitatea în unitate se vede cu ochiul liber pe canalele noastre de televiziune, unde cîteva culte religioase se întrec seară de seară să ne intermedieze prin cablu o întîlnire cu […]

  • Bula calului

    1 octombrie 2019

    Prezidențialele n-au fost întotdeauna așa. În 1990 aveam de unde alege. Îl aveam pe Ion Rațiu, nepot de memorandist cu rădăcini istorice în Ardeal, milionar în lumea liberă, democrat cu […]