Articole scrise de: Grig Bute

Timpul are neplăcuta apucătură de a zbura. Sau, cel puțin, așa se spune despre el, că zboară. De exemplu, în urmă cu un an și jumătate, prin octombrie și noiembrie 2022, scriam despre un personaj ciudat, angajată a Societății Române de Radiodifuziune, doamna Nicoleta Viorica Balaci. Am scris atunci despre faptele de vitejie ale doamnei (unu, doi), despre cum și-a adus, încet-încet, familia aproape, în același loc de muncă, și despre altele. Mai zilele trecute, când să ne uităm ce […]

Klaus Iohannis. Facem o pauză plină de respect după rostirea acestui nume de grandios lider planetar. Klaus Iohannis, mai rostim o dată și izbucnim în hohote de râs. Acele hohote de râs premergătoare unor șuvoaie de lacrimi și unui plâns cu sughițuri. Klaus Iohannis s-a urcat în avion, lucrul la care se pricepe cel mai bine, poate cu excepția coborâtului din avion și a zăcutului în avion, și a zburat înspre Statele Unite ale Americii. Acolo știa el că se […]

AUR a apărut în 2020 aproape prin surprindere. Dintre toate institutele de sondare a opiniei publice, unul singur, Sociopol, a indicat prezența AUR printre partidele care vor intra în Parlament. Ceilalți nici măcar nu auziseră de AUR, nu incluseseră acest partid printre cele sondate, nu-l luau în calcul. Cu vreo săptămână-două înainte de ziua alegerilor (6 decembrie), pe un ton semi-îngrijorat, a bâiguit și Pieleanu ceva despre un partid care va fi o surpriză, dar n-a putut spune mai multe, […]

Este formidabil să studiezi la unele dintre cele mai renumite școli superioare din lume. E fabulos să ai diplome pe care scrie Stanford și Harvard. Este dovada unei inteligențe deosebite, a capacității de învățare, a cunoștințelor dobândite etc. Sau, de fapt, este dovada potenței financiare a părinților. Patru ani de studiu la Stanford costă peste 300.000 de dolari, incluzând aici taxele de studiu, cazarea, cărțile și alte cheltuieli. Numai taxele școlare ajung la 200.000 de dolari. În perioada în care […]

În urmă cu o jumătate de an, scriam despre inadecvarea înzestrării armatei române la realitățile războaielor contemporane. Strategii care decid ce arme să cumpere România n-au mai deschis o carte de specialitate din facultate, iar cele pe care le citeau atunci erau, probabil, de pe vremea lui Clausewitz. Nu e doar armata României în această deplorabilă situație. Dacă există strategi care gândesc în armata SUA, a Rusiei, a Franței sau în oricare altă mare armată a lumii, cel mai probabil […]

2020 a fost un an atipic printre anii electorali ai României. Un guvern extrem de slab, prins în mijlocul unei crize pe care n-a știut absolut deloc s-o gestioneze, n-a reușit să prăbușească scorul partidului (în cazul ăsta, PNL) care l-a produs. Purtat încă de valul provocat de realegerea lui Klaus Iohannis, PNL a supraviețuit sarscovului și a scos un scor mult mai bun decât a demonstrat că merită. PSD a câștigat la mustață alegerile, atât pe cele locale, cât […]

Agricultură și fotbal. La asta se pricepeau românii foarte bine până în 1989, chiar dacă nu practicau. Din 1990, au început să se priceapă și la politică, până când aceasta a început să-i scârbească, forțându-i să se reprofileze ca experți absoluți în medicină și strategii globale. Din când în când, cam la patru-cinci ani, românii devin experți în sondaje. Nu doar să le citească, să le interpreteze, să le înțeleagă, dar ci să le facă. În fiecare debara de bloc, […]

Armata României se află într-o stare de înzestrare dezastruoasă, în ciuda alocărilor record de fonduri din ultimii șapte ani. Achizițiile de echipamente militare moderne sunt tărăgănate sau sunt făcute după ureche. Asta când nu sunt făcute cu rea-voință sau în baza unor interese care ne scapă. Despre achiziția sistemelor Patriot, Cațavencii a scris în mod repetat, lucrurile fiind destul de clare și grave, fără a revolta pe nimeni: încă de la finalul anului 2019 au fost achitate integral șapte sisteme […]

An greu, cu patru rânduri de alegeri și cinci ieșiri la urne pentru greu încercatul nostru popor. Dar știam asta încă din 2007, de când am intrat în UE. Știam că alegerile europarlamentare vor avea loc în aceiași ani cu alegerile prezidențiale și că cele locale au loc în aceiași ani cu cele parlamentare. Era inevitabil ca, din când în când, la împlinirea a câte 20 de ani de când a intrat în vigoare mandatul prezidențial de cinci ani, cele […]

Într-o viziune mai mult sau mai puțin contemporană, am putea împărți sportul în trei universuri: sportul profesionist, sportul amator și sportul de masă. Sportul profesionist este o afacere. Ești plătit ca să-l practici și ești plătit în funcție de performanțe. Plata o fac organizatorii competițiilor sau proprietarii cluburilor/echipelor, în timp ce sportivii, antrenorii și managerii sunt plătiți. Sunt plătiți atâta vreme cât aduc performanțe și sunt mai prost sau mai bine plătiți în funcție de performanțe. Performanțele atrag spectatori, care […]

De zece ani limba română plânge în Parlamentul European, torturată la sânge de către, culmea, o reprezentantă a României. În definitiv, dacă n-o torturăm noi, prin aleșii națiunii, cine să o facă? Europarlamentarii celorlalte țări ale UE au probleme mai importante, probabil, decât limba română, așa că pe asta o lasă pe mâna pricepută a Mariei Grapini. Căci da, despre Maria Grapini vorbim astăzi, acea Maria Grapini care tocmai ce-și termină lunile astea al doilea mandat de parlamentar european și, […]

Secția Artă și Sport din cadrul Armatei române, din care au derivat Asociația Sportivă a Armatei, Clubul Sportiv al Armatei și apoi clubul Steaua, cu tot cu echipa de fotbal, a fost înființată în 1945. Când lumea încă se mai chinuia cu al doilea război mondial, generalilor români, eliberați de tancurile rusești, le ardea de sport și artă. România urma să intre într-una dintre cele mai nefaste perioade ale sale, peste 40 de ani de ocupație sovietică, iar generalii noștri […]

Peneliștii au încetat de multă vreme să mai poată pretinde că ar fi, cumva, urmașii de drept ai celor ce formau Partidul Național Liberal până în 1946. Urmașii Brătienilor sunt cu atât mai puțin. Cumva, de când au înghițit PDL-ul, au făcut-o cu tot cu Noua Românie, partidul lui Virgil Măgureanu. Asta și multe altele, inclusiv o grămadă dintre oamenii pe care i-au avut sau încă îi mai au la vârful partidului, îi îndreptățesc să se revendice, mai degrabă, din […]

Vine o vreme când realizezi că viața reală diferă destul de mult de cea din filme sau de la televizor. În viața reală, supereroii, dacă există, nu poartă chiloții peste pantaloni, nu sunt blindați și nici nu pot să zboare doar întinzând un braț înspre cer. În viața reală, dacă apare Chuck Norris să te ajute, îți cere mai întâi un pahar cu apă și un scaun pe care să-și tragă puțin sufletul, că, totuși, are și el 84 de […]

În ianuarie 2015, proaspăt întors din vacanța de la Miami, în care a plecat imediat după depunerea jurământului, președintele Klaus Iohannis a convocat la Cotroceni reprezentanții partidelor politice parlamentare și au decis, împreună, într-un acord politic fără vreo valoare reală, ca România să aloce 2% din PIB pentru armată. Pentru că – așa ni s-a spus atunci și , cu una-două excepții, n-a comentat – așa ne cere tratatul de aderare la NATO.   Știu că democrația este, în ultimii […]

Dacă ar fi fost mai grațios și nu l-ar fi tras în jos kilogramele, Piedone ar fi putut fi un membru de frunte al clanului Sportivilor. Poate o fi și încercat, dar o fi căzut la probele fizice. Dacă ar fi știut să scrie și să citească, Piedone ar fi avut vreo șansă să se înscrie în clanul Sadoveanu. Dacă ar fi fost un interlop mărunt sau de amploare, Cristian Popescu Piedone ar fi putut să aleagă oricare dintre cele […]

București este un mastodont din ce în ce mai greoi care nu mai poate fi făcut bine decât prin demolare și reconstrucție. Nici un primar general nu poate face minuni în haosul urbanistic din București, nimeni nu mai are vreo șansă să poată face ca viața locuitorilor Bucureștiului să devină cât de cât decentă. Nu sunt bani și, mai crunt, nu există viziune pe termen lung. Poate că s-ar găsi soluții, dar cine să pună la dispoziție sumele enorme necesare? […]

1998, București, România, Europa de Est. Conferință de presă onorată de prea puține instituții media, deși, la acea vreme, în România încă mai funcționau foarte multe ziare, televiziuni, radiouri, agenții de presă. Știrea trece aproape neobservată. Compania Gabriel Resources anunțase că s-a asociat cu Mininvest Roșia Montană, formând compania Euro Gold Resources pentru a exploata aurul de acolo. Nimic de interes pentru presa românească sau pentru publicul larg. Românii au alte probleme în 1998. CDR și PD (FSN) conduc țara […]

Patrick André de Hillerin: Dacian, ești, probabil, cel mai bogat român. Până vineri, o parte a presei, premierul, cel puțin unul dintre partidele de la guvernare te puneau să plătești șapte miliarde de dolari/euro despăgubiri pentru Roșia Montană. Acum, după, decizia ICSID, nu mai trebuie să plătești nimic, deci rămâi cu banii. Ce vei face cu șapte miliarde de euro/dolari? În ce-i investești? Ți-ai luat deja ceva frumos? Dacian Cioloș: Da, am rămas cu banii pe care nu-i aveam, dar […]

Ca să înțelegem toți, mai ales gealul Ciucă, ar trebui să enunțăm pe oltenește: ne spuseră că votară comasarea alegerilor locale cu cele europarlamentare pentru a face o economie la buget. Asta ne spuseră prima dată, până se prinseră și ei că oamenii nu sunt chiar proști și că au înțeles că economia nu prea există. După aia ne spuseră că fac comasare pentru a împiedica ascensiunea extremiștilor. Așa cum Cațavencii a atenționat, atâta vreme cât „extremiștii“ funcționează legal ca […]