I-au prins alegerile pe nepregătite

An greu, cu patru rânduri de alegeri și cinci ieșiri la urne pentru greu încercatul nostru popor. Dar știam asta încă din 2007, de când am intrat în UE. Știam că alegerile europarlamentare vor avea loc în aceiași ani cu alegerile prezidențiale și că cele locale au loc în aceiași ani cu cele parlamentare. Era inevitabil ca, din când în când, la împlinirea a câte 20 de ani de când a intrat în vigoare mandatul prezidențial de cinci ani, cele patru tipuri de alegeri să se suprapună. Așadar, faptul că 2024 urma să fie un an cu patru rânduri de alegeri era previzibil, de fapt, încă din 2004. Așa cum astăzi putem spune că vom mai avea din nou locale, europarlamentare, parlamentare și prezidențiale în același an de-abia în 2044. Asta dacă nu se schimbă, între timp, Constituția, lungimea mandatelor, dacă nu ieșim din UE sau dacă nu se renunță la democrație, că prea a început să ne încurce.

Te-ai fi așteptat ca valoroșii noștri oameni de stat să fi realizat de mai multă vreme că în 2024 se îngrămădesc, în doar 366 de zile, patru rânduri de alegeri. Doar că n-au făcut-o. S-au trezit târziu, pe final de 2023, că, hei, vor fi patru rânduri de alegeri în anul următor, așa că ce ne facem?

Răspunsul extrem de simplu era și ar fi trebuit să fie că respectăm calendarele electorale și organizăm/participăm la alegeri așa cum o impun legile țării și, în special, Constituția, care stabilește inclusiv lungimea mandatelor, intangibilă.

Doar că pe noi ne cam încurcă legile. Dacă ne jenează democrația, dacă ne este uneori prea strâmtă, cum să nu ne enerveze niște legi care ne îngrădesc libertatea de a mișmășui după bunul plac?

Bine că încă nu se poate modifica Constituția prin Hotărâre de Guvern sau prin Ordonanță de Urgență. Dacă s-ar fi putut, ne-am fi trezit cu toate alegerile comasate în aceeași zi de 9 iunie, eventual și cu turul I și turul al II-lea al prezidențialelor programate a se desfășura într-o singură zi, câte șase-șapte ore fiecare. Că prea se obosește poporul să meargă la urne, iar exercitarea dreptului de a alege în cunoștință de cauză dăunează grav stabilității pe jilțuri a politrucilor burtoși.

Până la urmă s-a găsit o soluție și s-au comasat alegerile europarlamentare cu cele locale, dându-se naștere unei aberații administrative care va face ca noii aleși locali să-și intre în pâine de-abia în octombrie, când vor expira mandatele vechilor aleși locali. Între timp, între 9 iunie și jumătatea lunii octombrie, primarii și șefii care nu vor mai fi prins un nou mandat vor avea în continuare drept de semnătură. Mai contează dacă pârjolesc conturile UAT-urilor și otrăvesc bugetele pe următorii patru ani, semnând contracte beton, care să ofere mai mici sau mai mari sinecuri plătibile de succesorii lor?

Dar, până la urmă, altceva e complet aiurea: s-au grăbit, au modificat legile prin OUG, deși Parlamentul se afla în sesiune, pentru a constata că, de fapt, sunt complet nepregătiți pentru alegerile locale. Pe 16 aprilie începe depunerea candidaturilor pentru locale, iar pe 30 aprilie se încheie. În condițiile astea, nu doar partidele mici, fără structuri în teritoriu, au probleme în a-și completa listele de candidați, dar nici măgăoaia PNL-PSD nu are încă acoperite toate posturile și încă se mai discută de retrageri și numiri surpriză.

Se caută candidați pe fundul lăzilor, se scriu programe pe genunchi, se încropesc proiecte care nu vor rezista nici măcar la un vânticel mai serios. Dar nu-i nimic, bătaia asta de joc față de alegători este justificată în numele stabilității. Deși stabilitatea este doar un eufemisim pentru „ne-am pișat pe democrație pentru a le salva cururile lui Ciucă și Bode, astfel încât și ei să-l susțină pe Ciolacu la prezidențiale“. Frumos program electoral. Slava!