Trecând peste amărăciunea ocolirii lui Ianis Hagi și la această ediție a galei Balonului de Aur, mă bucur că a câștigat Harry Kane. El e antistarul fotbalului modern, chipul de speolog, figura care ar trece oricând neobservată la Oxford sau Cambridge, băiatul din Londra cu stagii serioase în galerele unui sport în care să ajungi primul din lume e la fel de greu ca a nimeri toate numerele la loto.
Kane a început la Ridgeway Rovers, a fost junior la Arsenal, Watford, dar s-a mutat la Tottenham, de care avea să fie legat cea mai mare parte a carierei. La început, doar prin contract, căci până la 20 de ani nu a reușit să prindă prima echipă. Și era cu un an mai bătrân decât Yamal de astăzi, cel mai mare rival al lui la Balonul de Aur în 2026. Spurs l-au împrumutat la Leyton, Millwall, Norwich, Leicester. Abia în sezonul 2014-2015, Harry începe să joace la Tottenham, unde, în 9 ani, devine cel mai mare marcator din istoria clubului. Dă 280 de goluri și e de câteva ori aproape să câștige Premier League, dar și Champions League. În paralel, devine titular în naționala Angliei. Dar pentru că Spurs sunt blestemați să nu ridice trofee, Kane nu ia nimic cu ei. Doar premii individuale. Pleacă în Germania, la Bayern München, unde pare că aduce ghinionul cu el. În primul lui an la München, Bayern pierde titlul după o serie de zece câștigate consecutiv. Dar iese golgheter în Bundesliga. Cu Anglia ajunge mai mereu sus, la Europene și Mondiale, dar niciodată primul.
În ultimele două sezoane, abia pe la 30 de ani, Kane a reușit să spargă blestemul de care părea că nu mai scapă. A luat două campionate cu Bayern, plus titlul de golgheter de încă două ori. A terminat pe 3 cu naționala la Mondiale și a fost unul dintre cei mai constanți fotbaliști din lume.
Oricât ai căuta în arhive, nu găsești nicio referire la un scandal în care să fi fost implicat. E căsătorit cu iubita lui din adolescență, cu care are patru copii. Apare rar în presă, iar atunci când o face, de cele mai multe ori e înconjurat de familie. E implicat în acțiuni caritabile și a înființat o fundație care promovează sănătatea mintală, mai ales în rândul copiilor și tinerilor.
Pe lângă criteriile sportive pe care trebuie să le îndeplinească un câștigător al Balonului de Aur, cei de la France Football au spus că sunt importante viața privată și comportamentul din afara terenului ale jucătorului. Când diferența de valoare fotbalistică e atât de mică, cum a fost acum între Kane și Yamal, imaginea din viața privată poate fi decisivă. Lamine e prea tânăr și de prea puțin timp celebru și bogat pentru a demonstra dacă e sau nu implicat social. E deja campion mondial și european la 19 ani, dar prezintă simptome cocălărești de care se poate vindeca. Kane, la 33 de ani, abia a câștigat primele trofee interne, dar e exemplu de conduită pentru copiii din toată lumea de peste un deceniu. E dificil să-i compari și oarecum nedrept să-i dai premiul doar unuia.
Și acum intrați repede pe site-urile de sport românești să vedeți ce complex rezidențial construiește Florin Tănase la marginea Bucureștiului, ce Aston Martin mai conduce Alibec, cu ce geantă de mână s-a prezentat Ianis la reunirea Naționalei, ce profețește Mitică Dragomir sau ce părere are despre univers Florin Prunea. Iar joi seara, după ce joacă FCSB în cupă, dați pe Prima Sport și pe Digi Sport, să ascultați propoziția care descrie cel mai bine fotbalul românesc: „Bună seara, domnule Becali!”
1 comentariu