Satisfacțiile prostești pe care le au unii dintre concetățenii noștri ating nebănuite culmi ale ridicolului atunci cînd e vorba să-și ajungă vecinul din urmă. Idealul românesc al ființei, acela de a vedea moartă și capra vecinului, arată două lucruri despre ontologia mitocanului autohton. Pe el mai puțin îl interesează ce să facă pentru a o duce mai bine. Ceea ce-l atinge la lingurică e impresia pe care o produce prin comparație cu ceilalți.
Dacă-i moare lui capra, adică, bunăoară, dacă a uitat de cînd n-a mai pus mîna pe o carte sau n-are ochi să vadă apa și săpunul ori periuța de dinți, nu i se pare ceva de rușine cîtă vreme vecinul său îi împărtășește soarta. „Asta-i viața!“, generalizează mitocanul autohton puturos, dar contemplativ, care a învățat de la strămoșii lui că nimic nu-i mai plăcut în viață decît să te uiți peste gard în curtea vecinului ca să vezi că și capra lui a încetat din viață. Astfel că, atunci cînd devine politician, mitocanul e mai fericit cînd își vede competitorii scăzînd în sondaje decît dacă se ridică el cu un punct, două mai sus.
Așa se face că liberalul Burduja Sebastian face haz de competitorii lui la Primăria Bucureștiului, Nicușor Dan și, chipurile, aliata sa Gabi Firea, care-l depășesc amîndoi în sondaje, fiindcă n-au fost în stare să schimbe țevăraia termoficării Bucureștiului. Burduja, care a propășit politic grație tăticuțului său, se simte în al nouălea cer că „rîde ciob (Nicușor Dan) de oală spartă (Gabi Firea)“ și le dă amîndurora lecții despre ce-ar fi trebuit să facă, recitîndu-le chestii învățate pe de rost de la experții care-și dau cu părerea de pe margine. În schimb, cînd e vorba să dea o probă a propriilor sale competențe, Burduja își agață o chitară de gît și cîntă karaoke pe stradă, ca și cum primarul Bucureștiului ar trebui să fie gurist fruntaș, ca să-i scoată pe alegători din necaz.
Tot așa, pesedistul Mihai Tudose, cel ce s-a cărat de la Palatul Victoria chiar în ziua în care ar fi trebuit să se întîlnească cu premierul Japoniei, de a trebuit japonezul să-și facă oarece de lucru prin București, ca să nu reiasă că a venit degeaba în România. Brăileanul europarlamentar, Tudose, se agață de posibila candidatură la președinție a lui Mircea Geoană, zicînd că nu-l cunoaște lumea pe Mihaela, dragostea mea, deși de necunoscut ce era, Geoană a pierdut la mustață președinția României în meciul cu Traian Băsescu. (Amănunte despre înfrîngerea lui Geoană știe omul lui Băsescu de la Paris, ambasadorul Teodor Baconschi, campionul României la vot-viteză.)
Tudose, despre care nu știau nici pesediștii ce hram poartă cînd l-a pus Dragnea premier ca să-l scape de pîrnaie, îl ia pe Geoană în bîză, că n-a auzit lumea de el. Adică visează să dea în primire și capra lui Geoană, pe urmele țapului de Brăila care i-a murit lui cînd a venit la București și nu știe nimeni de unde să-l ia.
Daca iese prezident Giona la alegerile din toamna, Baconschi trebuie sa-si comande chiloti de tabla.