În democrațiile reale (ceea ce, prin 1990, visam și noi să ajungem) există trei puteri statale formalizate în legile fundamentale (acolo unde aceste legi există): cea mai importantă este legislativul, urmată de executiv și apoi de puterea judecătorească. Culmea, așa le clasifică și Constituția României. A patra putere, care era una pur informală, presa, a încetat să mai conteze cu mulți ani înainte de a-și da ea însăși seama de asta.
Nu o fi ăsta doar cazul României, dar aici, cu siguranță, prima și cea mai importantă putere a statului a fost pusă cu labele sub bot încă dinainte ca majoritatea concetățenilor noștri să înțeleagă care-i este rolul. Din zilele timpurii ale lui 1990, legislativul a devenit sinonim cu impostura, scandalul, corupția, ineficiența. Iar de atunci se lucrează continuu la îngroparea ideii de parlament.
Executivul, care nici pe departe nu dă dovadă de atâta transparență, a fost ceva mai ferit. Nu există imagini cu miniștri dormind în birouri sau în ședințele de guvern, nici măcar în legendarele ședințe cronofage ale Guvernului Ciorbea, pentru că, pur și simplu, cameramanii și fotografii nu au acces decât la începutul ședințelor și atât. Nu există transmisii live din timpul certurilor dintre miniștri, pentru că ele nu au loc în săli imense la Casa Poporului, ci pe culoarele strâmte și întunecate ale Palatului Victoria.
Oricare ar fi performanțele reale ale unui executiv, el va fi, oricând, mai bine văzut decât legislativul. Chiar și după ce, timp de zece ani, o catastrofă de ființă a târât prin toate mocirlele posibile o instituție importantă a executivului, Președinția, a doua putere în stat încă este mult mai bine percepută decât cea dintâi.
Ei bine, cumva mai rămăsese, totuși, o putere a statului de pus la pământ. Nu că ar fi zburat prea sus, dar parcă-i stă mai bine în mocirlă, și ei.
Legată la ochi au ba, Justiția română este departe de statutul de virgină. Dar nici subiect principal de permanente breaking news-uri n-ar trebui să fie. Zici, uitându-te la televizor zi de zi, că Justiția este, de fapt, numele unei mame denaturate dintr-un județ defavorizat al țării, care-și bea mințile, își bate copiii și se împreunează cu verișorii.
Da, există probleme mari, există abuzuri și există o imagine care se degradează rapid. Dar nu, Justiția nu este plină de bandiți, incompetenți și oameni ai sistemului. Cumva, printr-o răsturnare absolut anormală, puterea judecătorească a fost înlocuită, în ochii tuturor, cu puterea procurorească. Și e ciudat. Pentru că îi blamăm mereu pe avocații hoților, dar îi aplaudăm pe cei care nu sunt altceva decât avocații celui mai mare hoț al tuturor timpurilor, statul.
Dar nu despre asta e vorba, ci despre cum câteva instituții media reușesc să transforme Justiția în principala preocupare a românilor. Pe de-o parte avem susținătorii necondiționați ai Justiției televizate. Datorită lor, oameni ca oricare dintre noi, făcuți din carne și oase, au ajuns să aibă anvergură de statui. Până și porumbeii care le trec pe deasupra capului și-și fac datoria de porumbei, oxidându-le bronzul, sunt judecați în regim de urgență și executați sumar.
De partea cealaltă sunt susținătorii interesați ai luptei împotriva luptei anticorupție. Au patroni care au suferit ori suferă, sau sunt ei înșiși prinși în hățișurile unor fapte mai mult sau mai puțin penale. Iar pentru a scăpa, și-au pus baionetele pe pixuri și atacă șarjă după șarjă redutele din chirpici ale Justiției.
Agenda publică a ultimilor ani, deja, este ocupată cu subiecte despre Justiție. În ultima vreme, oră de oră, nu se mai discută decât despre asta. E prea mult și e departe de ce ar trebui să se întâmple. Subiecte importante, foarte importante, trec pe lângă noi, în timp ce noi plecăm, de fiecare dată, după fentă. Sunt lucruri de care ne amintim la dată fixă, le tratăm expeditiv, ne revoltăm puțin, după care ne trece și ne întoarcem la Justiție ca la sânul mamei de care nu ne putem desprinde.
Că spargem banii aiurea pe armament nu e subiect. Justiție, Justiție! Că avem un sistem educațional la pământ nu contează. Justiție, Justiție! Că sănătatea nu se mai face bine pare mai mult o discuție în jurul unei narghilele. Justiție, Justiție!
Da, nene, e importantă, dar dacă vreți să i-o trageți, luați-vă o cameră.
2.305 vizualizări
Bine spus.
Nu ca nu e nevoie mare de justitie in Romania, dar ceea ce se intampla acum pare mai degraba circ oferit prostimii pentru a masca jocurile de putere si a o face sa uite de mizeria din jur si de ghioraitul matzelor.
Nu mai avem ingineri, nu avem profesori, nu mai avem medici, ne doare-n basca de capitalul ce inca ne mai bate la usa, de dezvoltare economica durabila. In schimb avem excedent de experti in drept civil si penal. Nu mai spun despre Robespierii si Ana Paukerele ce ar barbieri cu ghilotina tot ce e aratat cu deshtu de catre anumiti reprezentanti de organe.