Articole ce conțin cuvântul cheie: democratie

Papugiii vor alegeri anticipate. Mai sînt și pesediști care visează la asta. Despre alegerile anticipate în situația asta cotoioasă vorbesc însă și cei care și-au pierdut răbdarea tot așteptînd să […]

Nu există discuție despre tîmpenia, ticăloșia sau fățărnicia guvernamentală care să nu ajungă în același punct: așa vă trebuie dacă ați vrut democrație. Păi, sigur, vi s-a urcat libertatea la […]

România a avut, după 2004, șansa unică până acum și multă vreme de acum încolo de a schimba în bine (sau în rău?) Constituția României. Care o fi ea lege […]

Democrația reprezentativă, așa cum o știm de aproximativ 200 de ani, își trăiește, de câteva decenii, amurgul. Ne aflăm, cel mai probabil, foarte aproape de momentul în care se va […]

Uriașele profituri raportate de bănci și de companiile de petrol împing omenirea spre 1917. Se refac condițiile „revoluției mondiale a proletariatului“. Săracii sînt puși în situația de a se răscula […]

Cuniculiștii nu-și negaseră niciodată rădăcinile daco-gete. E drept, luaseră în sclavie cam toate triburile din Moesia Inferioară, începând chiar cu tribul lui Rolouzis, tătăl lui Daizus și al lui Moskon. […]

În democrațiile reale (ceea ce, prin 1990, visam și noi să ajungem) există trei puteri statale formalizate în legile fundamentale (acolo unde aceste legi există): cea mai importantă este legislativul, […]

Dacă George Soros chiar a făcut ceva în România, atunci a făcut mult bine. Foarte mult bine. Ungur, evreu, mason, iluminat, membru de frunte al ocultei mondiale, păpușar, sforar din […]

Întrebarea ”pe cine punem în loc?” cere nu o listă de nume, ci o meditație despre societate și puterea politică. E adevărat că figurile pe care le propune opoziția nu […]

Gabi Oprea e o complicitate și o speranță. În 1993, la doar 10 ani după ce devenise ofițer al Armatei române, Gabi Oprea se retrage în rezervă. Avea 32 de […]

După ce și-a lăsat mustață, PSD-ul pregătește următorii pași: să-și șteargă amprentele și să comande un taxi pentru Otopeni. Că avionul ăla plin cu bani nu-l poate aștept la infinit […]

Gabriel Oprea pare un om hăituit, speriat. Când vorbește, se uită cu groază în sus și pe urmă închide ochii, ca și cum s-ar aștepta permanent să-l lovească ceva peste […]