Articole ce conțin cuvântul cheie: democratie

România a avut, după 2004, șansa unică până acum și multă vreme de acum încolo de a schimba în bine (sau în rău?) Constituția României. Care o fi ea lege fundamentală, inatacabilă, inalienabilă, bla-bla, dar este departe de a fi perfectă și este, de asemeni, departe de a fi o Constituție modernă. Din păcate, sarcina coordonării modificării Constituției a fost asumată, în perioada 2012-2016, de unul dintre cei mai mari ratați ai politicii românești, fostul președinte interimar Crin Laurențiu Antonescu. […]

Democrația reprezentativă, așa cum o știm de aproximativ 200 de ani, își trăiește, de câteva decenii, amurgul. Ne aflăm, cel mai probabil, foarte aproape de momentul în care se va decide dacă democrația va evolua, așa cum ar fi normal, înspre o democrație directă, care va implica în decizii mult mai mulți oameni, sau vom uita definitiv de democrație, lăsând conducerea țărilor, a uniunilor și a lumii pe mâna unei birocrații ereditare și dictatoriale. Nu vom fi chemați la referendum […]

Uriașele profituri raportate de bănci și de companiile de petrol împing omenirea spre 1917. Se refac condițiile „revoluției mondiale a proletariatului“. Săracii sînt puși în situația de a se răscula împotriva bogaților, forța de muncă împotriva capitalului, pălmașii contra corporațiilor. Nu lipsesc decît platforma și vocile revoluției. Căci amurgul democrației arată în aceste zile ca o petrecere a inconștienților. Guverne incompetente, alcătuite din proști și sprijinite de servicii secrete, au adîncit în ultimele trei decenii falia dintre săraci și bogați, […]

Cuniculiștii nu-și negaseră niciodată rădăcinile daco-gete. E drept, luaseră în sclavie cam toate triburile din Moesia Inferioară, începând chiar cu tribul lui Rolouzis, tătăl lui Daizus și al lui Moskon. Tarbus, fratele celor doi conducători ai cuniculiștilor din Dacia, era încă sclav, la bucătărie. Dar asta nu însemna că uitaseră de unde porniseră. Își purtau părul lung, iar bărbile stufoase și încâlcite erau o mândrie pentru cuniculiști. Indiferent de rang și de anotimp, orice cuniculist purta un pileus din blană […]

În democrațiile reale (ceea ce, prin 1990, visam și noi să ajungem) există trei puteri statale formalizate în legile fundamentale (acolo unde aceste legi există): cea mai importantă este legislativul, urmată de executiv și apoi de puterea judecătorească. Culmea, așa le clasifică și Constituția României. A patra putere, care era una pur informală, presa, a încetat să mai conteze cu mulți ani înainte de a-și da ea însăși seama de asta. Nu o fi ăsta doar cazul României, dar aici, […]

Dacă George Soros chiar a făcut ceva în România, atunci a făcut mult bine. Foarte mult bine. Ungur, evreu, mason, iluminat, membru de frunte al ocultei mondiale, păpușar, sforar din umbră sau cum naiba l-or mai fi numind unii, George Soros a rămas mereu un emigrant alungat din natala-i Europă de Est, care știe și pe pielea lui ce înseamnă lipsa unei societăți civile corect dezvoltate și active. Naziste sau comuniste, dictaturile i-au dat-o lui Soros, iar atunci când a […]

Întrebarea ”pe cine punem în loc?” cere nu o listă de nume, ci o meditație despre societate și puterea politică. E adevărat că figurile pe care le propune opoziția nu sunt, în linii mari, nici mai bune, nici mai rele, dar la fel au fost, pe rând, despoții antichității, monarhii medievali și țarii nebuni ai Rusiei. Adică oameni mânați de pasiuni și, sporadic, de rațiune, care erau receptivi în măsuri variate la morala comunității. Invariabil, însă, au fost niște oameni […]

Gabi Oprea e o complicitate și o speranță. În 1993, la doar 10 ani după ce devenise ofițer al Armatei române, Gabi Oprea se retrage în rezervă. Avea 32 de ani și un răuvoitor ar putea să spună că i se făcuse poftă să pape din pensia statului român. Fals, Gabi Oprea s-a retras din Armata Română pentru că a primit o ofertă de nerefuzat de la Federația Română de Tenis cu Piciorul. (Pentru cei care nu știu, tenis cu […]

După ce și-a lăsat mustață, PSD-ul pregătește următorii pași: să-și șteargă amprentele și să comande un taxi pentru Otopeni. Că avionul ăla plin cu bani nu-l poate aștept la infinit cu motoarele pornite. Ca spectacolul democrației din PSD să fi fost unul total, alegerea președintelui ar fi trebuit să se țină noaptea, la un sediu pe care organizatorii să-l anunțe câteva zile mai târziu după anunțarea rezultatului alegerilor. Partidul s-a limitat însă la senzațiile rare pe care le produce absurdul: […]

Gabriel Oprea pare un om hăituit, speriat. Când vorbește, se uită cu groază în sus și pe urmă închide ochii, ca și cum s-ar aștepta permanent să-l lovească ceva peste față. Pare că a călcat cândva pe o greblă, iar chestia asta l-a marcat pentru tot restul vieții. Sau poate se teme că sprâncenele alea vopsite se vor despinde la un moment dat de sub frunte și îl vor strivi ca două stânci căzute de pe versanți. Și apoi, mai […]