După ce și-a lăsat mustață, PSD-ul pregătește următorii pași: să-și șteargă amprentele și să comande un taxi pentru Otopeni. Că avionul ăla plin cu bani nu-l poate aștept la infinit cu motoarele pornite.
Ca spectacolul democrației din PSD să fi fost unul total, alegerea președintelui ar fi trebuit să se țină noaptea, la un sediu pe care organizatorii să-l anunțe câteva zile mai târziu după anunțarea rezultatului alegerilor.
Partidul s-a limitat însă la senzațiile rare pe care le produce absurdul: îl schimbă pe un președinte care a fost trimis în judecată cu unul care a fost condamnat.
Și-a anunțat candidatura susținut de 26 de filiale. Alții din partid nu au avut nici măcar sprijinul organizațiilor care i-au trimis în Parlament. Vorbim de sereistul Daniel Savu, un fel de bostan imens, și Șerban Nicolae, o umbră cu gușă strălucitoare, semn al virilității la păunii-porc.
Dar dacă tot au un singur candidat, au zis pesediștii, măcar să avem mulți alegători. Absolvent de Politehnică, Facultatea de Transporturi, Liviu nu simte că sunt alegeri până nu trec microbuzele pline cu oameni din comună în comună într-o mândră sărbătoare a democrației.
Dragnea are 53 de ani, dar pare la fel de bătrân ca Iliescu. Are doar un județ, dar se zice că e la fel de bogat ca Năstase când avea toată țara. Are partidul la picioare, dar șchioapătă ca Ponta după ce-a ieșit de sub bisturiul osmanlâilor. Neconflictual dacă afecerile merg, și, slavă Domnului, au mers, cu un discurs de Miron Mitrea și atitudine împăciuitoare marca Gabi Oprea, Dragnea e și el un fan al interesului și consensului național. Consensul în definiția sa pur vangheliană: să fiarbă oala la toată lumea.
Nimic mai ridicol, totuși, decât să-l faci pe Dragnea vreun Ceaușescu, vreun dictator, vreun comandant unic care biciuește partidul și-l ține sub teroare. El e doar singura față pe care și-o mai permite acest PSD ramolit, decimat de condamnări și cu o resursă de creiere tot mai aproape de zero.
Amuzant cum Blaga, fata aia care umbă cu el și Dragnea au ajuns șefii celor două mari partide din România. Mai e UDMR cu niște oportuniști care fac frumos dacă le dai bani, și un fost președinte cu nasul roșu care se agață ca disperatul de ceva care mai există doar în mintea sa tulbure. Aa, și mai e aiuristicul de Oprea, o caricatură încruntată plină de bășini securistice. Toți acești combinagii puși pe făcut bani vor reformă în viața politică și vorbesc despre “a face politică altfel”. Chiar nu știu cum o avea inima România, dar fața politicii ei clar arată ca un cur.
Tareeee !!!!!
Adevarat si…trist…
Bravos maestre!!!