Articole din categoria: De două mii de ani

Lumea subterană a exe-geților (care o lungă perioadă fuseseră cuniculiști, iar înainte de asta fuseseră daco-geți) era cutremurată de o informație care se răspândea cu viteză prin toate tunelurile de sub Dacia: Moskon trăgea să moară. Moskon, legendarul conducător al exe-geților și al lumii. Moskon, fiul lui Rolouzis și fratele lui Daizus și al lui Tarbus. Moskon, soțul, printre multe altele, al măreței Sarmisa. Moskon, omul care-i călăuzise atâta amar de vreme, omul atâtor epoci de prosperitate și, desigur, progres, […]

De la marele anunț al lui Moskon, foștii cuniculiști, care înainte de a fi cuniculiști fuseseră daco-geți (dacă nu ei, măcar niște strămoși de-ai lor), se obișnuiau încet-încet cu noua lor identitate de exe-geți. Era dificil, foarte dificil, dar nu imposibil. Cuniculiștii, foștii cuniculiști adică, nu mai trebuiau să facă absolut nimic. Nu mai lucrau nimic, nici măcar nu mai supravegheau sclavi. Se desființaseră și gărzile de cuniculiști, armata cuniculiștilor de sub Dacia, altădată temută în toată lumea, se desființase […]

Soarele Moesiei cobora încet înspre asfințit. În poiana din fața intrării principale în tunelurile de sub Dacia era agitație cum nu mai fusese de multă vreme. De cu dimineață, chiar, sclavii fuseseră puși să facă ordine și curățenie, pentru că frunzele copacilor se cam prăfuiseră, iar triburi și triburi de călători lăsaseră în urmă, într-o totală lipsă de respect față de natură, tot felul de resturi: ulcele și burdufuri goale, învelitorile din piele în care fusese înfășurată mâncarea, roți rupte […]

– Nu, Mucatra, nu! Nu sunt de acord! Ai acționat de capul tău, fără să mă întrebi nimic. – Hai, măi, Moskon. Te-am anunțat… – Și nu am fost de acord nici atunci. Ți-am zis. – Dar nu se mai putea. – „Nu se mai putea, nu se mai putea!“ Ce nu se mai putea? – Dar chiar tu mi te-ai plâns că nu-l mai suporți pe Dardiolai. – Nu-l mai suport, câteodată, dar asta nu înseamnă că acum începem […]

– Dardiolai, fii sincer: tu ești mulțumit de cum merg lucrurile? Ție îți place cum conduce Moskon lumea? – Mucatra, dar nu Moskon conduce lumea, știi foarte bine. – Dar cine conduce lumea? Poți să-mi spui? – Prietene, ne știm de atâta vreme, nu o mai face pe prostul. Suntem doar noi doi acum, putem să vorbim deschis. – Dardiolai, tinere. Căci pot să-ți spun tinere, că te știu de dinainte de a te naște… – Iar începi cu prostia […]

Un urlet aproape inuman străpunsese liniștea tunelurilor de sub Dacia, puțin după miezul nopții, răspândindu-se cu repeziciune peste tot, trezind cuniculiști și sclavi deopotrivă și înspăimântându-i pe cei care nu dormeau, pentru că erau în gardă. În scurtă vreme se află că urletul venise din dormitorul lui Moskon. În fața acestuia, la ușă, se aflau deja cuniculiștii care locuiau în partea cea mai veche a tunelului, acolo unde începuseră, cu atât de mulți ani în urmă, lucrările. Dardiolai intrase în […]

Moskon ar fi dansat de fericire că ungurii plecaseră din Dacia. Dar nu putea, pentru că nu plecaseră toți, iar ăla care rămăsese voia să conducă și el lumea, cot la cot cu ei. Și-l mai reținea ceva, pe lângă faptul că era încălțat doar cu o opindală, cealaltă fiind în mâna lui Dardiolai, care-i explicase simbolul celor trei dungi germane. – Dardi, a testvérem, da’ cum i-am făcut pe unguri să plece? I-am învins în vreo bătălie? – Cum […]

Moskon se odihnea, ca de obicei, cu picioarele pe placa imensă de marmură ce-i ținea loc de masă de lucru. În timp, Dardiolai începuse să-i mai dea voie să meargă și pe jos, singur, nu cărat în lectică, așa că pasiunea cuniculistului principal pentru opindale se reaprinsese. Atât de mare îi era pasiunea, încât ea devenise legendară printre cuniculiștii din întreaga lume. Acum, Moskon nici măcar nu-și mai comanda opindale, pentru că primea mereu cadou. Chiar dacă în țările lor […]

Auzind ce spuseseră ostaticii atunci când au început să vorbească, Dardiolai se îngălbenise, se înroșise, se învinețise și se înverzise la față în doar câteva secunde. Curierul venit tocmai de sub podișul de peste păduri – trans silvae, cum i se mai spunea – se speriase destul de serios. Nu că nu-l văzuse pe șeful spionilor și contraspionilor cuniculiști reacționând așa, dar nici măcar nu auzise că ar putea vreun om să-și schimbe culorile atât de repede. Moskon, care era […]

În timp ce Moskon și Dardiolai încă mai stabileau viitorul democrației pe aceste meleaguri, considerând că un cuvânt de origine greacă nu are cum să se impună în această zonă a lumii, în officium-ul cuniculistului principal intră unul dintre curierii gărzii, cu opindalele franjuri, semn că venea de departe. Moskon îi făcu un semn șefului serviciului secret al cuniculiștilor și se întoarse spre curier: – Spune, prietene, ce vești ne aduci. – Mare cuniculist și domnia-ta, șefu’! – Cuniculist principal, […]

Cuniculiștii nu-și negaseră niciodată rădăcinile daco-gete. E drept, luaseră în sclavie cam toate triburile din Moesia Inferioară, începând chiar cu tribul lui Rolouzis, tătăl lui Daizus și al lui Moskon. Tarbus, fratele celor doi conducători ai cuniculiștilor din Dacia, era încă sclav, la bucătărie. Dar asta nu însemna că uitaseră de unde porniseră. Își purtau părul lung, iar bărbile stufoase și încâlcite erau o mândrie pentru cuniculiști. Indiferent de rang și de anotimp, orice cuniculist purta un pileus din blană […]

Toți cuniculiștii se îndreptau, în grupuri mai mari sau mai mici, spre marea sală de banchete a rețelei de tuneluri. Sala, cea mai mare de până acum, fusese săpată în munte în ultimii doi ani, după reuniunea consiliului suprem al cuniculiștilor în care Moskon îl întemnițase pe Ostracon. De atunci nu mai avusese loc nici o reuniune a supremului consiliu, Moskon motivând că este prea mult de muncă pentru a mai pierde timpul cu reuniuni și mici neînțelegeri. Și, într-adevăr, […]

Lucrurile mergeau bine în tunelul cuniculiștilor. Moskon fusese stabilizat cu ajutorul lenjeriei inventate de către Dardiolai, iar lucrările avansau, cu un ritm neașteptat. Tocmai asta discutau acum frații cuniculiști din consiliul suprem. – Fraților, merge nemaipomenit. Dacă o ținem așa, vom termina tunelurile cu zeci, poate sute de ani mai devreme. Nu speram ca eu, Mucatra, să prind sfârșitul lucrărilor. Nu speram, în ciuda faptului că mă țin bine la vârsta mea, să apuc să văd gata nici măcar un […]

Răpirea lui Moskon de către regele felaților nu durase mult. În nici măcar o zi, gărzile cuniculiștilor dăduseră de urma răpitorului și, evident, a răpitului. Nici nu fusese foarte greu. Fără să cunoască locurile, regele felaților fugise cu Moskon în cârcă cât fugise și apoi se ascunsese în ruinele Troesmisului. Iar gărzile căutaseră acolo în primul rând, căci cetate mai apropiată de intrarea tunelului nu se afla. Mai mult duraseră negocierile cu răpitorul, care nu voia să-l elibereze pe liderul […]

Trecuseră multe luni de când cuniculiștii îi înrobiseră pe cunilingi și felați. Lucrările la tunel mergeau ca de obicei, nici mai repede și nici mai încet, dar astăzi era o zi mare: urma să sosească transportul cu primele chiupuri cu vin din prima producție făcută special pentru cuniculiști. În acest moment, vinul făcut numai și numai din struguri nu mai avea secrete pentru constructorii tunelului de sub Dacia. Medicul cuniculiștilor în ținuse pe sclavii Ciobix sub supraveghere timp de trei […]

Tunelul construit de cuniculiști pe sub Dacia avea toate încăperile dotate cu broaște și chei noi. 1.523 de sesterți bine cheltuiți, considerau Moskon și Dardiolai. Sclavii din tribul lui Ciobix erau legați în lanțuri în celulele de maximă siguranță, iar medicul cuniculiștilor îi supraveghea cu atenție, pentru a vedea dacă apar noi efecte ale vinului făcut doar din struguri. Și tocmai asta discuta consiliul suprem al cuniculiștilor, într-o reuniune specială. – Fraților, începu Dardiolai, trebuie să rezolvăm acum, definitiv, această […]

Moskon și ceilalți cuniculiști din consiliul suprem îl așteptaseră cât îl așteptaseră pe Dardiolai, dar, cum acesta nu mai venea, se deciseră să meargă fiecare în camera lui, mai ales că era târziu. De fapt, se dăduse de multă vreme semnalul stingerii când Moskon plecă, ultimul, din sala de consiliu, având grijă să încuie ușa din granit. – ’Ai, să-mi bag…, urlă Moskon, nervos. – Ce să-ți bagi, prieten drag? – Ce, Dardioali? De unde-ai apărut? – Acum vin de […]

Dardiolai încremenise în fața celulei în care fuseseră închiși sclavii din tribul lui Ciobix. Imaginea pe care o vedea era ireală. Gratiile dinspre tunel dispăruseră, dar dispăruse și tavanul, cu totul. – Spune-mi, se adresă Dardiolai unui subordonat, cât a trecut de când i-am închis aici? – Două ore? – Ce faci, tu mă întrebi pe mine ce te-am întrebat eu pe tine? Cum adică „Două ore?“? Nu știi exact, sau ce? – Iertați-mă, șeful, iertați-mă. Două ore au stat […]

– Ce facem? Ce facem, vă întreb? Moskon se plimba nervos printre membrii consiliului suprem al cuniculiștilor. Dacă încerca cineva să vorbească, Moskon ridica degetul arătător și se răstea poruncitor: „Șșșșt!“. – Ce facem? Are cineva vreo soluție? Șșșșt! Așadar? Nimeni? Șșșșșt! Incredibil! Într-o situație atât de gravă, voi, cei mai de seamă dintre cuniculiști, n-aveți nici o soluție! Șșșșșt! Vă întreb pentru ultima dată: ce facem? – Moskon, dacă ne-ai lăsa să și vorbim, poate ai vedea că există […]

În timp ce Moskon era adâncit în amintiri, în sala eroilor intră, fără zgomot, Mucatra, arhitectul-șef al cuniculiștilor, omul care, împreună cu Daizus, desenase planurile marelui tunel de sub Dacia și care continua să supravegheze lucrările. Bătrân acum, fără să mai țină șirul anilor, Mucatra era plin de vigoare, iar toți cei care-l cunoșteau de multă vreme se mirau mereu de faptul că avea părul încă negru, fața lui era lipsită de riduri, muncea cot la cot cu cei mai […]