De două mii de ani – episodul 49 –

– Nu, Mucatra, nu! Nu sunt de acord! Ai acționat de capul tău, fără să mă întrebi nimic.
– Hai, măi, Moskon. Te-am anunțat…
– Și nu am fost de acord nici atunci. Ți-am zis.
– Dar nu se mai putea.
– „Nu se mai putea, nu se mai putea!“ Ce nu se mai putea?
– Dar chiar tu mi te-ai plâns că nu-l mai suporți pe Dardiolai.
– Nu-l mai suport, câteodată, dar asta nu înseamnă că acum începem să ne arestăm între noi.
– Păi, nu ne arestăm între noi. L-am arestat doar pe Dardiolai.
– Și? Asta nu înseamnă că ne arestăm între noi?
– Cum am zis, l-am arestat doar pe Dardiolai…
– Da, dar Dardiolai este unul de-al nostru. L-ai arestat pe Dardiolai, care este de-al nostru, deci ne arestăm între noi.
– Doar pe Dardiolai…
– Băi, mai termină!
– Doar…
– Încetează! L-ai arestat doar pe Dardiolai, dar mâine poți să mă arestezi pe mine. Adică…
– Nu, nu.
– Nu ce?
– Nu mâine.
– Nu mă arestezi mâine?
– Nu.
– Dar când?
– Acum! Băieți!
– Băi, stai liniștit! Ce ai, ai înnebunit?
– Băieți?
– Ha-ha… Hai, Mucatra, dă-ți arama pe față. Scoate-te singur la iveală, dictatorule! Că asta ai vrut mereu să fii, un dictator. Să conduci tu lumea, singur, din tunelurile construite de noi, de popor.
– Puștiule, mă faci să râd.
– Râzi!
– Ha-ha-ha. Băieeeeeți!
– Nu vine nici un băiat, Mucatra. N-ai înțeles nimic.
– Poftim?
– Te-am făcut, moșnege, te-am făcut…
– Cine „m-ați făcut“?
– Dardi! Băieți!
Băieții din garda cuniculiștilor intrară în încăpere și-l înconjurară pe Mucatra, amenințători.
– Dardiolai, băieți, luați-l de aici pe moș, pe dictator. Mâine îl judecăm!
– Stai, stai! Ăsta nu e Dardiolai.
– Nu e? Spune-i, mă, lu’ tataie cum te cheamă.
– Dardiolai mă cheamă, tăticule, Dardiolai mă cheamă.
– Aaaaa, urlă Mucatra, înțelegând. Ăsta e fii-tu, Orioles, Morioles, cum îl cheamă.
– Acum îl cheamă Dardiolai.
– De când?
– De acum două ore. Doar știi bine că pe șeful serviciului secret al cuniculiștilor îl cheamă Dardiolai.
– Nenorocitule! Dar ăsta a fost planul meu. Asta a fost ideea mea. Să-l fac pe băiatul meu Dardiolai și să conducem lumea împreună.
– Așa, și?
– Mi-ai furat ideea. L-ai făcut Dardiolai pe fii-tu, ticălosule!
– Ce să spun… Dacă ai făcut-o tu, era OK, dacă o fac eu, sunt ticălos. Hai, luați-l. Să nu-l loviți, că moșul e fragil. Vreau să fie în formă mâine, la proces.
Băieții îl luară pe Mucatra și ieșiră din cameră.
– Dardi, nu și tu. Mai stai puțin.
– Da, tăticule, cum vrei. Conducem lumea, gata?
– Dardiolai, băiete, mai întâi fă-mi și mie un masaj la tălpi, că m-au rupt opindalele astea noi, din China.
– Da tăticule, îți fac. Dar după aia conducem lumea?
– Sigur, Dardi, sigur…