Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

De două mii de ani – episodul 41 –

Zoom De două mii de ani – episodul 41 –

Toți cuniculiștii se îndreptau, în grupuri mai mari sau mai mici, spre marea sală de banchete a rețelei de tuneluri. Sala, cea mai mare de până acum, fusese săpată în munte în ultimii doi ani, după reuniunea consiliului suprem al cuniculiștilor în care Moskon îl întemnițase pe Ostracon. De atunci nu mai avusese loc nici o reuniune a supremului consiliu, Moskon motivând că este prea mult de muncă pentru a mai pierde timpul cu reuniuni și mici neînțelegeri. Și, într-adevăr, se muncea mult. Se muncea mai mult ca niciodată. Cuniculiștii erau atât de prinși cu sarcinile lor zilnice, parcă din ce în ce mai numeroase, încât nici nu mai băgară de seamă că deciziile le lua doar Moskon, împreună cu Dardiolai și cu Mucatra. Era ceva neobișnuit pentru cuniculiști, căci în societatea lor totul se dezbătea în colectivitate, iar deciziile erau luate prin vot secret, dar parcă se bucurau și ei că nu trebuie să mai piardă timpul în întruniri lungi și deseori agitate. Acum, că Moskon îi scăpase de povara deciziilor, lucrurile mergeau mai repede, parcă.

Tunelurile erau împodobite cu pânze lungi, în toate culorile pământului, iar peste tot se simțea o atmosferă de sărbătoare. Și totuși, nimeni nu avea habar de ce convocase Moskon toți cuniculiștii în sala de banchete, pentru prima dată de când aceasta fusese terminată.

Când sala se umplu și cuniculiștii terminară să se salute între ei și să-și povestească ultimele pățanii, pe o scenă de piatră din centrul sălii se urcară, însoțiți de o melodie marțială interpretată de cei din tribul muzicanților, Moskon, Mucatra și Dardiolai. Scena fu înconjurată de către soldații din garda tunelului, care nu lăsau pe nimeni să se apropie prea mult.

Frați cuniculiști, începu Moskon să vorbească.

Muzica încetase brusc, iar atenția tuturor era îndreptată spre scenă, într-o tăcere absolută.

– Frați cuniculiști, suntem aici pentru o mare sărbătoare. Cea mai mare sărbătoare a cuniculiștilor din Dacia.

Moskon făcu o pauză lungă așteptând reacțiile mulțimii. Dar nimeni nu spuse nimic. În ultimii doi ani, mulți dintre cuniculiștii mai glumeți, care-și permiteau să întrerupă discursurile lui Moskon cu câte o poantă, fuseseră luați din camerele lor, noaptea, de către soldații din gardă și duși să se familiarizeze cu viața triburilor de sclavi.

– Frații mei, în această dimineață m-am întors dintr-o călătorie care a durat ceva mai mult. Pot să vă spun că am trecut pe la Porolissum, Partiscum, Singidunum, Tibiscum și, desigur, Sarmizegetusa.

Un murmur ușor străbătu numeroasa adunare. Era un drum pentru care ar fi fost nevoie de luni, dar Moskon nu lipsise decât o săptămână.

– Fraților, am văzut cu ochii mei, am pipăit cu mâinile mele, am mers cu picioarele mele pe acest drum: tunelurile de sub Dacia sunt gata!

Sala de banchete rămase tăcută, spre surprinderea lui Moskon.

– Fraților, sper că m-ați auzit: tunelurile de sub Dacia sunt gata!

De-abia după ce Moskon își ridică mâinile deasupra capului și începu să-și lovească în mod repetat palma dreaptă peste cea stângă reacționară și cuniculiștii din sală, izbucnind în urale și aplaudând frenetic. Totuși, părea o manifestare mecanică, pe fețele celor prezenți citindu-se mai degrabă neîncrederea decât bucuria.

– Fraților, știu, pare de necrezut, dar acesta este adevărul: tunelurile sunt gata și toate cetățile din Dacia sunt legate între ele. Fraților, cei de la suprafață nu știu asta, habar nu au de existența noastră și a tunelurilor, dar noi putem ajunge în oricare dintre cetăți în doar câteva zile. Acum, prin cele mai multe tuneluri circulă deja care rapide, trase de câte șase cai. Cu aceste care se poate ajunge la Sarmizegetusa în doar două zile, iar la Porolissum în trei. Avem și carele mari, mai lente, trase de câte doi boi, pentru grupuri mari sau pentru mărfuri.

De data aceasta, uralele fură sincere, iar aplauzele entuziaste.

– Fraților! Fraților, astăzi sărbătorim. Vă rog să vă bucurați de bucate și să beți vinurile pe care le-am adus pentru voi din întreaga Dacie. Astăzi petrecem, avem de ce. Dar de mâine ne vom dedica menirii noastre. De mâine, fraților, vom conduce lumea!

Moskon vru să coboare printre cuniculiști, pentru a se bucura alături de ei de marea realizare, dar fu tras de mânecă de către Dardiolai, care-i șopti ceva la ureche. Cu un gest de iritare, Moskon se întoarse în mijlocul scenei și începu din nou să vorbească:

– Fraților, era să uit: înainte de a începe petrecerea, vă rog să treceți pe la scribii din jurul scenei și să vă înscrieți pe liste. Fiecare dintre voi trebuie să spună în ce perioadă anume vrea să conducă lumea și ce planuri concrete are pentru asta. Haideți, nu durează mult, iar după asta ne putem face de cap. Pentru că merităm.

Petrecerea dură până în zori și nu puțini fură cuniculiștii care trebuiră cărați în camerele lor de către sclavi. Dar nimeni nu avu prea mult timp pentru odihnă. Imediat după masa de dimineață, soldații din gardă îi strânseră pe cuniculiști și îi aduseră din nou în marea sală de banchete. Moskon aștepta deja în mijlocul scenei, alături de aceiași Dardiolai și Mucatra.

– Fraților, îmi pare rău, își începu Moskon discursul. Îmi pare foarte rău, dar avem o mare problemă. Astă-noapte, în timp ce noi petreceam, niște hoți s-au strecurat în sală, i-au amețit pe scribi și au furat toate tabulae-le pe care vă înscriseserăți ca să conduceți lumea. Totul, dar absolut totul a dispărut: și numele voastre, și datele de identificare, și, mai ales, neprețuitele voastre planuri. Este o întâmplare deosebit de gravă și s-a început deja o anchetă, pentru a vedea cine se face vinovat. Dar, fraților, am trecut prin încercări și mai grele, vom trece și prin asta.

Cuniculiștii, cei mai mulți mahmuri, încuviințară în tăcere.

– Fraților, în situația asta trebuie să luăm măsuri rapide. Astăzi, după cum v-am spus și ieri, începem să conducem lumea. Din păcate, nu avem timp să recuperăm astăzi toate tabulae-le furate. De aceea, fraților, câțiva dintre noi trebuie să se sacrifice. Am hotărât ca în următorii 50 de ani, până găsim chiar toate tabulae-le, lumea să o conduc eu, Moskon, împreună cu Dardiolai și cu Mucatra. Vă mulțumesc, fraților, și vă asigur că îi vom prinde pe nenorociți!

Cuniculiștii, mișcați de enormul sacrificiu pe care urma să-l facă Moskon, aplaudară îndelung, după care se duseră să se culce.

La ieșirea din tunel de lângă cetatea Noviodunum, câțiva sclavi din tribul lui Ciobix, aleși pe sprânceană, tocmai terminau de aruncat în Danubiu niște tabulae pe care li le aduseseră, cu noaptea-n cap, soldații din garda tunelului.




Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Ultimele articole
Editoriale