De două mii de ani – episodul 48 –

– Dardiolai, fii sincer: tu ești mulțumit de cum merg lucrurile? Ție îți place cum conduce Moskon lumea?
– Mucatra, dar nu Moskon conduce lumea, știi foarte bine.
– Dar cine conduce lumea? Poți să-mi spui?
– Prietene, ne știm de atâta vreme, nu o mai face pe prostul. Suntem doar noi doi acum, putem să vorbim deschis.
– Dardiolai, tinere. Căci pot să-ți spun tinere, că te știu de dinainte de a te naște…
– Iar începi cu prostia aia? Nu ești tu tatăl meu.
– Nu sunt tatăl tău? Pe ce te bazezi?
– Tata era un biet pescar daco-get.
– Și cum ai ajuns tu, fiul unui biet pescar daco-get, șeful serviciului secret al cuniculiștilor?
– Am fost la școală, am învățat, i-am cunoscut pe cuniculiști și am devenit cuniculist ucenic. După aia, prin multă muncă și datorită muncii mele asidue, datorită talentului meu, am ajuns, în timp, șeful serviciului secret.
– Nu te mai amăgi, dragul meu fiu, nu te mai amăgi. Sunt tatăl tău, iar asta nu se poate schimba.
– Adică vrei să cred că tu te-ai culcat cu mama, m-am născut eu, dar în loc să mă iei la tine, în locuința ta luxoasă, m-a lăsat în coliba unui pescar, să mănânc doar pește până la 14 ani? Asta vrei să-mi spui? Că ai avut inima să-ți lași fiul ca timp de 14 ani să nu vadă o bucată de carne, un mușchiuleț de mistreț, o fleică de căprioară? Hai, Mucatra, spune dacă asta vrei să-mi povestești, iar.
– Dardiolai, ți-am mai explicat că totul a fost spre binele tău.
– Spre binele meu?
– Da, fiule, spre binele tău. Am pregătit totul cu mare grijă. Te-aș fi luat mai devreme alături de mine, dar a trebuit să-i conving pe cuniculiști că este nevoie de un serviciu secret. Apoi, am început să caut omul potrivit pentru a conduce serviciul secret. Îmi trebuia cineva simplu, din popor, nu fiu de demnitar cuniculist. „Ce-ați zice dacă am lua un tânăr fiu de pescar, analfabet, să-l creștem noi, să-l croim după nevoile noastre? Cineva pur, neîntinat?“ Sigur că au fost de acord. De unde să știe ei că eu pregăteam asta de multă vreme, că te vegheasem atâția ani ca să pot să le vând povestea asta cu fiul de pescar, la momentul potrivit? Au înghițit-o din prima.
– Și de ce ai fi făcut tu asta, cu atâta vreme înainte de a începe lucrările la tunel?
– Pentru că aveam un plan, fiule. Voiam ca într-o bună zi să conduc lumea împreună cu fiul meu.
– Și uite că n-o conduci.
– N-o conduc pentru că au apărut frații ăștia nesuferiți. Dacă Daizus nu ar fi murit ca un erou aruncându-se în frigăruia aia nenorocită, dacă n-ar fi apărut podgoreanul ăla cu vinul lui, făcut doar din struguri…
– Ce legătură are frigăruia cu vinul și vinul cu conducerea lumii?
– Ce legătură? Dardiolai, știi foarte bine cât de greu ne-a fost să luptăm cu memoria marelui erou Daizus. Și cât de greu ne-a fost să nu-l transforme ăștia pe Moskon într-un zeu, după povestea cu vinul. Iar dacă nu erai atât de prost încât să-l lași pe felatul ăla să-l atace…
– Băi, dar vorbești de parcă tu n-ai făcut nici o greșeală.
– Oi fi făcut și eu greșeli, fiule, dar nu ca ale tale. Ia spune-mi, de câte ori l-ai avut pe Moskon în mână? De câte ori l-ai lăsat să scape cu fața curată? Putea să fie în pușcărie, dezonorat, dar tu nu și nu, ai zis că-l controlezi mai bine dacă-l șantajezi cu mobilierul ăla scump.
– Hai, băi, lasă-mă! Asta e greșeală?
– Da, asta e greșeală. Cum este și faptul că-i încurajezi de atâția ani demența aia cu opindalele.
– Dar asta ne aduce bani, Mucatra, asta ne aduce bani.
– Din ce? Din vânzarea de piei de balaur moesian? Da, este o sursă de bani care ne-a făcut bogați. Noi, cuniculiștii care ne tragem din daco-geți, suntem cei mai bogați cuniculiști din toată lumea. Iar asta numai și numai din vânzarea de piei de balaur dobrogean.
– Am fi fost la fel de bogați dacă am fi vândut miere, lână, aur, orice. Și, în plus, nu ar fi existat riscul să apară un balaur imens, care să ne amenințe viețile tuturor.
– Ia mai lasă-mă și cu balaurul ăla. Nici măcar nu există dovezi că este adevărat. Născocirile lui Moskon.
– Născociri? Și toate rapoartele pe care le primești? Turmele mâncate de vii, pădurile făcute scrum, satele distruse doar pentru că a dat cu coada?
– De unde știi tu de rapoartele astea?
– Off, Dardiolai, nimic să nu fi învățat? Dacă am putut să fac din tine șeful serviciului secret al cuniculiștilor, crezi că tu controlezi cu adevărat serviciul?
Dardiolai nu mai rezistă și, scoțându-și de la cingătoare pumnalul, se repezi spre Mucatra. Surprinzător de agil pentru vârsta lui, însă, bătrânul se eschivă fără probleme, pară lovitura de pumnal și, fără vreun efort aparent, îl dezarmă pe Dardiolai. Apoi, extrem de rapid, îi legă mâinile la spate, îi îndesă un căluș în gură și chemă gărzile care așteptau la intrarea în sala în care avusese loc toată discuția.
– Luați-l și să nu-l mai văd. M-am plictisit de amatori! Eu vreau ca lumea să fie condusă de bărbați adevărați!