Moskon ar fi dansat de fericire că ungurii plecaseră din Dacia. Dar nu putea, pentru că nu plecaseră toți, iar ăla care rămăsese voia să conducă și el lumea, cot la cot cu ei. Și-l mai reținea ceva, pe lângă faptul că era încălțat doar cu o opindală, cealaltă fiind în mâna lui Dardiolai, care-i explicase simbolul celor trei dungi germane.
– Dardi, a testvérem, da’ cum i-am făcut pe unguri să plece? I-am învins în vreo bătălie?
– Cum să-i învingem? Dar avem noi atâția soldați cât să se bată cu 3-400.000 de unguri?
– N-avem atâția soldați?
– N-avem. Că mă rog de tine să alocăm mai mulți bani pentru armată, da’ tu nu și nu.
– Noi nu conducem lumea cu forța armelor, Dardiolai, ci cu forța minții. Și poate că nu avem soldați mulți, dar sunt foarte bine pregătiți și foarte viteji.
– Or fi, dar n-au ce face când sunt depășiți numeric de 2-300 de ori.
– Bine, și cum i-am făcut pe unguri să plece, atunci?
– Cu forța minții.
– Vezi, vezi? Ți-am zis că nu de arme este nevoie?
– Mda, ai avut dreptate aici, de data asta. Dar, să nu uităm, a durat cinci ani.
– Ei, ce mai înseamnă cinci ani la scara istoriei? Important e că au plecat.
– Da, au plecat, mai puțin Kelemen.
– O să ne ocupăm noi și de Kelemen ăsta. Dar spune-mi mai multe, povestește-mi cum i-am făcut pe unguri să plece.
– Păi, tu nu știi?
– De unde să știu?
– Păi, tot spui „i-am făcut să plece, i-am făcut să plece“. Deci vorbești ca și cum ai fi fost implicat direct. Așa că ar trebui să știi cum „i-am făcut să plece“.
– Dardiolai, nu fi! E un fel de a spune. Poporul nostru, noi i-am făcut să plece. Dar eu, știi bine, nu am fost implicat direct, pentru că am fost foarte ocupat.
– Da, cinci ani te-ai holbat la opindale…
– Poftim? Ce ai spus?
– Nimic, nimic. Ai fost foarte ocupat, știm toți.
– Da, foarte multă treabă am avut. Așa că, hai, spune-mi cum i-am făcut să plece.
– Păi, Moskon, la început, după ce i-am studiat foarte bine, după ce le-am studiat obiceiurile, ne-am dat seama că ei sunt dependenți de caii lor.
– Aha.
– Așa că, într-o noapte, 3.000 dintre vitejii noștri s-au strecurat în tabăra lor și le-au furat toate șeile.
– Tare. Nu m-aș fi gândit.
– De aia mă ai pe mine.
– Mă rog. Dar, spune-mi, dacă le-am furat șeile, asta nu e, de fapt, rău? Că fără șei nu pot să plece, deci parcă i-am invita să rămână aici.
– Ai răbdare până la capăt.
– Am.
– Deci le-am furat șeile. Și ei au în tribul lor meșteri care călătoresc alături de luptători, ca să le repare șeile sau să le facă unele noi. Dar nu au prea mulți. Câțiva, vreo 15-20. Așa că, furându-le toate șeile, dar absolut toate, meșterii lor nu mai făceau față. Și au început să învețe și soldații să facă șei, ca să termine mai repede. În jumătate de an aveau iar șei, toată hoarda.
– Deci am făcut un căcat.
– Ai, mă, răbdare, că mă enervezi!
– Am.
– Cum au terminat și ultima șa, mai pe înserat, s-au pus pe petrecut, ca să sărbătorească. Sigur, s-au îmbătat rău și au adormit claie peste grămadă. Vitejii noștri, tot 3.000, au ieșit iar din tuneluri și le-au furat șeile.
– Ha, ha, ha! Ce tare!
– Da, să vezi ce s-au mai enervat când s-au trezit. Fierți erau. Au mai băut o zi, de supărare, după care s-au apucat iar de făcut șei. De data asta au lucrat și mai mulți soldați, ca să termine mai repede. Au terminat în cinci luni.
– Și?
– Și, normal, noaptea le-am furat iar șeile, alea nou-nouțe.
– Bestial! Bravo, Dardiolai, bravo!
– Ei, ca s-o scurtez, ei lucrau din ce în ce mai mulți la șei, terminau din ce în ce mai repede, noi le furam atunci când le terminau.
– Așa, și?
– Ei bine, ieri au terminat din nou șeile pentru toată hoarda. De data asta doar după trei săptămâni.
– Și le-am furat iar șeile?
– Nu, că n-am mai apucat. Șeful lor, unul Attila sau așa ceva, i-a strâns pe toți pe o câmpie mare și le-a ținut un discurs scurt, după care s-au urcat pe cai și au plecat. Toți.
– Da? Da’ ce le-a zis?
– „Fraților, noi suntem un popor de războinici, un popor de viteji! Rolul nostru pe pământ este să năvălim, să pârjolim, să măcelărim, să cucerim și să jefuim. Dar noi nu mai facem asta. De cinci ani, fraților, noi stăm și facem șei pe care ni le fură nu se știe cine. Fraților, așa nu se mai poate! Frații mei, pe cai și haideți să fugim de aici cât mai avem șei! Că dacă mai stăm mult ne transformăm în meșteșugari și se duc dracului jafurile și violurile!“ Asta le-a zis și au plecat.
oi, oi, ioiii …. si cu femeile ce-au facut ????