Moskon și ceilalți cuniculiști din consiliul suprem îl așteptaseră cât îl așteptaseră pe Dardiolai, dar, cum acesta nu mai venea, se deciseră să meargă fiecare în camera lui, mai ales că era târziu. De fapt, se dăduse de multă vreme semnalul stingerii când Moskon plecă, ultimul, din sala de consiliu, având grijă să încuie ușa din granit.
– ’Ai, să-mi bag…, urlă Moskon, nervos.
– Ce să-ți bagi, prieten drag?
– Ce, Dardioali? De unde-ai apărut?
– Acum vin de la laborator, Moskon. Ce să-ți bagi?
– Să-mi bag ce vreau eu să-mi bag. Da’ ce-ai făcut la laborator?
– Am avut treabă. Da’ de ce vrei să-ți bagi ce vrei tu să-ți bagi, Moskon?
– Pentru că am rupt cheia în broască. Ce treabă ai avut la laborator, Dardiolai?
– Am avut o treabă cu medicul. A câta cheie ruptă în broască e asta, prietene?
– Aceasta este cheia 379 pe care o rup într-o încuietoare. Ce treabă ai avut cu medicul?
– Ne-am uitat la niște probe de sânge. 379 de chei rupte în broască? 379?
– Dacă sunt de lemn? Ce probe de sânge?
– De la sclavii Ciobix. Și ce dacă sunt de lemn cheile?
– Păi, și încuietorile sunt de piatră. De ce v-ați uitat la probe de sânge de la sclavii Ciobix?
– Ca să vedem de ce au fugit iar. Tot nu înțeleg de ce rupi cheile de lemn pentru că încuietorile sunt de piatră.
– Pentru că nu este normal să folosești încuietori de piatră și chei de lemn. Poate că mergea invers sau poate trebuie încuietori de lemn la chei de lemn și chei de piatră la încuietori de piatră. Au fugit iar sclavii Ciobix?
– Da. Vrei să rezolvăm problema asta cu cheile și încuietorile?
– Da. Și i-ați prins pe sclavii Ciobix?
– Da. Ești sigur că vrei să rezolvăm problema cu cheile și încuietorile?
– Da. Și de ce au fugit sclavii Ciobix?
– Din cauza vinului experimental. Ești de acord să-mi semnezi proiectul de schimbare a tuturor încuietorilor și cheilor?
– Da. Care este problema cu vinul experimental?
– Problema e că e făcut din struguri. Semnezi?
– Am semnat, gata. Și ce dacă vinul e făcut din struguri?
– Numai din struguri. Îmi dai și banii pentru schimbarea cheilor și a broaștelor?
– Îți dau. Numai din struguri?
– Da. Îmi dai tu 1.523 de sesterți?
– Nu-ți dau. Cum adică vin făcut numai din struguri? Cine a mai auzit așa ceva?
– Uite, tu ai auzit acum. De ce nu-mi dai 1.523 de sesterți?
– Pentru că sunt foarte mulți bani. Și ce ne facem cu vinul ăsta făcut doar din struguri? Nu e ilegal?
– Da, este ilegal. Chiar nu vrei să-mi dai 1.523 de sesterți?
– Nu. Cum facem ca acest vin să devină legal, ca să muncească sclavii mai repede și mai cu spor?
– Îmi dai 1.523 de sesterți?
– Nu.
– Noapte bună, Moskon, iartă-mă că te-am ținut atât de vorbă.
– Băi, șantajistule, unde pleci?
– Mă duc să mă culc, Moskon, că sunt obosit.
– Păi, și mă lași așa, cu cheia ruptă, cu problema vinului nerezolvată?
– Ce rost are, Moskon, să mai rezolvăm probleme, dacă noi, cuniculiștii, ne zgârcim la 1.523 de sesterți?
– Nu ne zgârcim, dar sunt bani mulți.
– Sunt bani mulți? Dar tu, când cumperi lucruri pentru camera ta, ăia nu-s bani mulți? 3.000 de sesterți o cadă?
– Dar este o cadă din materiale speciale, făcută de un mare proiectant… Și stai așa, de unde știi tu că mi-am luat o cadă de 3.000 de sesterți?
– Moskon, sunt eu, Dardiolai, șeful serviciului secret…
– Așa, și? Trebuie tu să-ți bagi nasul în cada omului?
– Trebuie, trebuie, e datoria mea. Dar nu-ți face griji, că nu spun nimănui. Dacă-mi dai 1.523 de sesterți.
– Nu-ți dau nimic. Șantajistule!
– Noapte bună, Moskon. Sper să dormi bine în patul ăla nou, care a costat 5.000 de sesterți, că e din aur. Când chemi tot consiliul suprem să-ți vadă achizițiile? Vrei să-i anunț eu?
– Stai, mă, stai! Uite, semnez acum pentru 1.500 de sesterți.
– 1.523.
– 1.300.
– Moskon, ce faci? Te tocmești cu mine? Când ai luat scăunelul ăla de argint, cu 987 de sesterți, nu te-ai tocmit deloc.
– Ho, pricinosule, ho! Ia, uite, am semnat pentru 1.523 de sesterți. Ești mulțumit?
– Da. Noapte bună, Moskon!
– Păi, și cheia? Vinul?
– Ce atâta grabă? Nu-i și mâine o zi?
