Democrația reprezentativă, așa cum o știm de aproximativ 200 de ani, își trăiește, de câteva decenii, amurgul. Ne aflăm, cel mai probabil, foarte aproape de momentul în care se va decide dacă democrația va evolua, așa cum ar fi normal, înspre o democrație directă, care va implica în decizii mult mai mulți oameni, sau vom uita definitiv de democrație, lăsând conducerea țărilor, a uniunilor și a lumii pe mâna unei birocrații ereditare și dictatoriale. Nu vom fi chemați la referendum pentru a decide asta. Schimbarea se va petrece mai mult sau mai puțin vizibil, de cele mai multe ori pe nesimțite, în cadrul unor procese la care se lucrează de foarte multă vreme.
Uniunea Europeană este condusă deja,
de multă vreme, de către acel tip de democrație castică, închisă, relațională, netransparentă și aproape ereditară.
Comisia Europeană, conducătoarea de facto a UE, nu dă socoteală în fața nimănui, deși acolo se iau deciziile care afectează viața câtorva sute de milioane de oameni. Președintele CE și comisarii sunt doar în aparență aleși de către membrii Parlamentului European, ajungerea lor în funcții fiind rezultatul unor negocieri care nu au nici cea mai mică legătură cu voința exprimată de alegătorii din fiecare țară cu prilejul alegerilor pentru Parlamentul European. Nu contează ce aleg oamenii din fiecare țară, deciziile fiind luate la nivelul întregii Uniuni de membrii și mai ales de șefii structurilor transnaționale de genul PPE, PES etc. Chiar dacă în România, de exemplu, membrii PPE nu au obținut un scor majoritar, s-ar putea ca din partea României să ne trezim cu un comisar care reprezintă interesele PPE, nu pe cele ale PES, contrar votului exprimat de către români.
Dar, oricum, aproape că nici nu mai contează asta. Parlamentul European este o anexă costisitoare și ineficientă a Comisiei Europene, iar cei trimiși acolo de către alegători nu au nici cea mai mică putere, chiar și în cazul în care ar avea vreo urmă de intenție, pentru a reprezenta cu adevărat interesele conaționalilor lor. Deciziile sunt luate de CE, impuse PE și cam asta este tot. Povestea aia cu sancțiunile pe care alegătorii le pot aplica la finalul unui ciclu electoral nu se aplică și în cadrul Uniunii Europene. Pe cine să sancționezi? Niște birocrați necunoscuți care se află acolo pe viață și pe care nu-i va schimba nimeni, pentru că nu are această putere?
Ceea ce vedem funcționând în România de câțiva ani, în numele stabilității, funcționează în UE încă de la înființarea acesteia. Pentru că, de bună credință, fondatorii UE au crezut că nu este nevoie să explice democrația și să reglementeze mult mai strict mecanismele de exercitare a puterii. Prin toate crăpăturile lăsate în actele fondatoare ale UE s-au strecurat birocrații, nealeșii, și au pus mâna pe putere, spre a nu o mai ceda niciodată. Disprețul manifestat de către șefa CE, Ursula von der Leyen, în relația cu cei în fața cărora ar trebui să dea socoteală în cazul contractelor pentru vaccinuri este expresia puterii reale pe care o au acești oameni pe care nu i-a votat nimeni, care nu răspund în fața nimănui, dar iau decizii cruciale, ale căror detalii le ascund fără nici cea mai mică jenă.
Democrația funcționează,
atâta cât mai funcționează, în cele mai multe țări ale lumii, și datorită diplomației, ca să-i spunem așa. Chiar dacă nu mai vorbim de multă vreme despre o democrație reală, unii mai au delicatețea diplomatică să dea impresia că, totuși, voturile oamenilor contează. Este un soi de „minte-mă frumos“ foarte bine pus în practică. Unora le ajunge iluzia unei democrații funcționale, nu au nevoie cu adevărat de așa ceva. Dacă aparențele sunt păstrate, totul este OK.
Ce ne facem, însă, când unii se satură, nu mai au chef, nu-i mai interesează să păstreze aparențele? Este un semn de aroganță, este semnul că s-au întrunit condițiile optime pentru declararea decesului democrației sau este doar un orgoliu exacerbat al unora îndeajuns de proști să creadă că puterea lor nu este reală dacă nu este și cunoscută de către public?
O aparență care ar trebui păstrată cu orice preț
este aceea că cea mai puternică țară din lume, Statele Unite ale Americii, este condusă de către un președinte perfect sănătos, în deplinătatea forțelor, capabil să ia decizii corecte în timp util, din moment ce controlează cea mai puternică armată a lumii și cel mai mare arsenal nuclear.
Nu doar americanii, ci oamenii din întreaga lume trebuie să știe lucrul ăsta, să fie convinși că președintele SUA este o persoană reală și funcțională. SUA sunt principalul furnizor de democrație al lumii, nu doar cu forța armelor, cum au făcut-o mai ales în ultimele trei decenii, ci mai ales prin forța exemplului. SUA sunt cea mai veche democrație cu funcționare neîntreruptă din lume, în acest moment, iar orice deviere de la acest curs ar da un semnal că democrația nu este, în cele din urmă, nici soluția cea mai bună, nici ireversibilă, nici obligatorie.
De aceea, ceea ce se întâmplă în această perioadă în SUA este îngrijorător.
Este evident, pentru aproape
toată lumea, că Joe Biden nu mai este o persoană capabilă să conducă SUA. Actualul președinte al SUA are aspectul și comportamentul unei jucării stricate în urma tratamentului intensiv abuziv pe care i l-au aplicat proprietarii. Joe Biden nu mai are deloc independența neuromotorie necesară pentru a lua singur decizii. Nu poate lua decizii nici măcar asistat. Tot ce poate face, și asta cu greutate, este să comunice deciziile luate de alții.
Știm sau intuim că nu neapărat președinții sunt cei care conduc de-adevăratelea SUA. Dar, pentru binele democrației americane și mondiale, trebuie să fim convinși că nu este așa, că președinții SUA sunt capabili să decidă singuri și chiar o și fac.
Faptul că Joe Biden, în ciuda numeroaselor apeluri de a renunța la candidatură din motive de incompatibilitate psihică și fizică, se încăpățânează să candideze pentru un al doilea mandat nu este, cel mai probabil, decizia lui.
Cineva s-a plictisit de democrație, s-a săturat să salveze aparențele și vrea să afirme, clar și răspicat, că nu un președinte conduce SUA, că Statele Unite pot funcționa foarte bine și fără președinte sau cu un președinte nefuncțional, inept, cerebral inexistent. De fapt, mesajul este foarte clar: nu Joe Biden a condus Statele Unite ale Americii și nu Joe Biden ia decizii, nici măcar pe cele legate de viața lui.
Păpușarii americani au fost, de-a lungul timpului, inteligenți, discreți și eficienți. Și, mai ales, într-atât de puternici încât n-au simțit nevoia să arate lumii că puterea este, de fapt, la ei. Ceea ce se întâmplă acum, prin refuzul retragerii lui Biden, este opera unora al căror orgoliu este mult mai mare decât inteligența. Este declarația unor personaje care vor să se știe că altcineva conduce, chiar dacă acest/acești altcineva nu sunt cunoscuți. Simt nevoia să se știe, să se confirme că ei există.
Acesta, iară nu asaltul asupra Capitoliului, este cel mai grav atac la adresa democrației americane. A le confirma oamenilor că votul lor chiar nu contează, că pe oricine ar alege de fapt, într-adevăr, conduce altcineva, este lovitura finală dată democrației. Să sperăm, totuși, că vor rata.
Faceti o greseala majora. Statele unite nu sunt cea mai veche democratie. Sunt cea mai veche republica functionala fara intrerupere.Democratia este dictatura majoritatii.
Ce-ai fumat, Ioane?!
Felicitari pentru comentariu!
Nu e nicio greșeală. Sua chair reprezintă cea mai veche democrație cu funcționare neîntreruptă, republică sau nu. Marea Britanie nu are atâta vechime ca democrație reală funcțională.
Ce democratie are SUA? Cand toti electorii unui stat sunt dati celui care castiga cu un vot in plus fata de contracandidat? Cand presedintele ales face guvernul si are drept de veto fara nici o explicatie? Este cea mai sinistra „dictatura democrata” din lume, cum este posibil ca un singur om sa aiba toata puterea???
Democratie ? Ma rog,asa a fost invatata pulimea sa creada.Arme la liber, da pentru cine justifica necesitatea autoapararii, nu oricine, vine la scoala si impusca elevi si profesori sau se urca pe un acoperis si trage in voie in cine vrea.Si suntem indurerati,perpetuu. Din pacate vorba romaneasca, daca lumea zice ca esti beat pleaca bre acasa sau in parc la hranit porumbei, nu are echivalent in IUESEI.Nimic nou, Reagan dupa atentat,zic ei nu noi, nu si-a mai revenit,creierul a cedat din cauza lipsei de irigare sangvina peste juma de ora,a condus tara sotia si consilierii. Si ce ? Democratie frate,toata lumea se face ca nu stie.
„Păpușarii americani au fost, de-a lungul timpului”…etc, daar! cine sunt ei dom’le?
Sau cum ar veni, who the fuck are they?
De observat ca una din trasaturile evreilor este de a nu se baga in politica inalta cu nume si prenume, ei preferand esalonul doi al politicilor, de unde fac toate jocurile.
Nu s-a pomenit presedinte evreu in State, nici macar nu au trimis candidat vreodata, dar Senatul si guvernul sunt pline cu infiltratii iudee.
Am citit mai de mult ca un evreu bogat si destept intentiona sa intre in cursa pentru Casa Alba. Cineva din neamul lor, probabil vreun Rabin foarte influent a zis atat „Jidane, pana la Presedinte” ! Si se pare ca toti tin seama de povata. Inca.
Excelent articol! Bine argumentat. Vă urmăresc de peste 10 ani și o dată nu am fost contrariat de punctele de vedere prezentate. Mă bucur că rezistați și că vă găsesc (încă!) la chioșcurile de ziare în fiecare miercuri dimineața. Putere și curaj, în continuare!
De acord cu multe puncte din articol, insa sunt si niste mici erori. Presedintele Comisiei europene este numit de Consiliul european si abia apoi e votat de Parlamentul european ca sa fie confirmat pe pozitie. Sunt doua nivele de numire, nominalizarea e facuta de reprezentantii administratiilor statelor UE care sunt rezultatul alegerilor nationale iar confirmarea facuta de membrii PE care sunt alesi direct. Asa ca procesul e cat se poate de democratic. CE da cu subsemnatul si la CE si la PE, iar legislatia europeana este produsul negocierilor trilaterale si nu o decizie discretionara a CE. Ca nu toti dintre cei din CE si PE nu sunt oameni de calitate este o alta problema.
SUA e intr-adevar intr-o situatie bizara avand doi moshi candidati la pozitia de presedinte. Trump s-a impus prin simpatia populara iar republicanii au cam fost fortati sa accepte asta pentru ca a zdrobit toti contra-candidatii. Biden a fost solutia de avarie cand a candidat pentru mandatul curent, insa acum e un pariu pierdut. Democratii au avut calcule proaste crezand ca mai poate castiga odata, dar nu vad de ce l-ar fi impus cu orice pret stiind ca e usor manipulabil. Puteau gasi un candidat mult mai tanar si fermecator daca doar manipularea era conditia majora.
De fapt avem de făcut o alegere și ca individ și ca țară!
Să facem parte dintr-o democrație funcțională așa cum este ea în USA ,Marea Britanie și UE sau să alegem modelul rusesc,turcesc,chinezesc,cine știe poate unguresc.
Democrația fie ea directă,reprezentativă, liberală,parlamentară,prezidențială,hibridă,socialistă și care o mai fi ea ,este de preferat oligarhiei(Aristocrație Juntă militară Plutocrație Stratocrație Timocrație Teocrație Particrație Tehnocrație)sau autocrației(Despotism Democrație parțială Semi-democrație Dictatură).
Acum vă las pe fiecare să clasificați unde suntem noi ca țară,desigur suntem o combinație fie că ne place sau nu ne place.
Putem doar să ne gândim cam la ce visează Trump,Kim,Orban,Putin,Erdogan de ce nu, Simion,Șoșoacă,Fico,Macron….etc.
Toți vor puterea și mijloacele folosite diferă.
Acum în 2024 observăm că nimic nu poate fi „bătut în cuie”(deși credeam asta) credeam că rațiunea primează și setea de putere este temperată de procesul democratic așa cum este el.
GREȘIT!
Suntem aceiași societate lacomă,avidă de putere care nu se mai satură.
Să nu ne facem iluzii!
Nu toți cetățenii sunt apți să înțeleagă și să aleagă forma cea mai bună a democrației.
Educația ar fi cheia!
Dar cine să o implementeze,au interes?