Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Ziua în care săracii îi sugrumă pe bogați

Zoom Ziua în care săracii îi sugrumă pe bogați

Uriașele profituri raportate de bănci și de companiile de petrol împing omenirea spre 1917. Se refac condițiile „revoluției mondiale a proletariatului“. Săracii sînt puși în situația de a se răscula împotriva bogaților, forța de muncă împotriva capitalului, pălmașii contra corporațiilor. Nu lipsesc decît platforma și vocile revoluției.

Căci amurgul democrației arată în aceste zile ca o petrecere a inconștienților. Guverne incompetente, alcătuite din proști și sprijinite de servicii secrete, au adîncit în ultimele trei decenii falia dintre săraci și bogați, iar acum, cînd crizele răvășesc Occidentul, împing omenirea în abis. Contrastul nerușinat între profiturile companiilor petroliere și veniturile prăbușite ale celor care duc în spinare statele e revoltător. La rîndul lor, băncile flutură cîștiguri obscene din dobînzile care jupoaie cetățenii.

British Petroleum, Exxon, Shell, Chevron anunță dividende de sute de miliarde de dolari, scoase din prețurile crescute artificial la hidrocarburi. OMV Petrom, de pildă, are profituri în România de peste trei ori mai mari ca anul trecut – aproape o jumătate de miliard de euro. BCR (Erste) și-a dublat banii față de anul trecut, la fel ca aproape toate filialele locale ale băncilor străine care dețin piața financiară românească. Firește, în acest dezmăț monetar intră și celelalte tipuri de jaf legalizat, adică asigurările, IFN-urile, companiile energetice și, desigur, statul.

E criză, după cum se vede, doar pentru săraci. Cresc prețurile, inflația, ratele dobînzii și taxele doar pentru proletariatul urban și agricol, pentru micii întreprinzători, pentru medici, profesori și profesiile liberale, pentru toți cei care, după ce plătesc impozite, abia mai pot respira. Din aceste taxe și din această imensă trudă își hrănesc profiturile și aroganța cei pe care tovarășul Lenin îi aduna în categoria hidrei capitaliste. Exploatarea abuzivă și fără măsură a crizei, jaful direct asupra populației, practicat de stat, de companiile petroliere și de corporațiile financiare se fac în contextul în care și resursele naturale, și banii pe care îi sug aceste entități aparțin popoarelor.

De aceea, criza de acum, în care statele și capitalul raportează dividende record, are în filigran germenii unei revoluții anticapitaliste mondiale. Poate nu va fi o revoluție în sensul clasic, în care săracii rup gîtul bogaților, sau poate nu va fi decît o încleștare mută de fălci. Dar ceea ce guvernele nu văd și refuză să vadă e întrunirea condițiilor pre-revoluționare.

Democrația, așa cum e practicată azi în țări europene, cu lideri politici care se ocupă cu felația și servicii secrete care mormăie de plăcere, cu partide puse pe furat care formează majorități de clan, cu dispariția totală a inteligenței și a moralei din spațiul guvernării, cu favorizarea continuă a intereselor corporatiste și cu cedări prostești de suveranitate pentru foloase personale, nu mai poate vindeca suferințele prin care trece baza societății. Democrația, ajunsă azi într-o fază agonică, nu mai are nici răspunsuri și nici luciditatea necesară de a le căuta. De aceea, omenirea se confruntă cu o acumulare explozivă de ură socială, care nu poate fi absorbită total nici de război, nici de gaze, nici de electricitate, nici de prețul pîinii și nici de toate la un loc. Ura nu mai încape în istoria imediată și se adună într-o conștiință generală a revoltei, a distrugerii și a răzbunării.

Data la care săracii vor sugruma bogații nu e deocamdată cunoscută. Se presupune doar că încăperile în care sînt ținute libertăți, drepturi și valori ale democrației vor arde din temelii.




Citeşte mai multe despre:

5 comentarii

  1. #1

    Articolul e un tablou precis si lucid al situatiei economice actuale, dar (cred eu) prea „optimist” in privinta sanselor de trezire si auto-salvare a populatiei. In 1917 proletariatul isi petrecea putinul timp liber facand foamea in propria cosmelie. Nu se putea zgai la televizor si pe internet unde i se iau ochii cu chilotii Danielei Crudu sau cu zicerile lui Buhnici despre rubensiene, nu-si putea descarca frustrarile si neajunsurile lancezind la plaja in Mamaia sau in Egipt (dupa posibilitati…).

    Mai mult, nu exista (sau erau foarte putini) echivalentul corporatelului care, desi face foamea ca sa-si plateasca creditul sau benzina, tine palma la c*r bancilor si corporatiilor care il jupoaie sub pretextul ca acestea din urma actioneaza in limitele sau printre lacunele legilor date de politicienii aserviti pe care si i-au cumparat de-a lungul anilor.

    Cred ca oamenii vor mormai in barba intre ei si pe Facebook, nu vor mai iesi nici macar sa danseze dansul pinguinului ca acum mai bine de zece ani si pe urma „vor scoate mai mult din buzunar”, cum le place prompteristelor acum sa spuna.

    • #2

      Totul pana cand vor muri de foame si/sau frig… Atunci nu vor mai sta cuminti acasa…

  2. #3

    wishful thinking…precedentele mari revolutii de la revolutia franceza , rusa sau chineza au produs lumea in care traim astazi, ce putem spera de la urmatoarea ?

  3. #4

    Perfect și logic.

  4. #5

    Wishful thinking…

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Editoriale