Așa cum arătam în numărul trecut, Guvernul și-a propus ca în anul electoral 2020 să salveze presa de la moartea prin pandemie, promițând un ajutor guvernamental de 198.000.000 de lei. Din această sumă, Guvernul a plătit pentru lunile iunie-noiembrie 2020 (pentru decembrie plățile se fac în ianuarie, în baza facturilor emise la sfârșitul lunii decembrie) suma de 76.411.082,39 lei, adică nici măcar 50% din suma propusă inițial.
Guvernul nu a dat banii pur și simplu, nu a distribuit sumele astea la întâmplare și nici nu le-a dat, neapărat, instituțiilor media care erau deja favorabile PNL-ului, lui Klaus Iohannis sau lui Ludovic Orban. Conform Ordonanței de Urgență nr. 63 din 7 mai 2020 (aprobată și modificată prin Legea 164/4.08.2020, Legea 211/29.09.2020 și OUG 169/08.10.2020), Guvernul a stabilit foarte clar criteriile conform cărora se fac plățile pentru o campanie de informare a populației, astfel încât cele 198.000.000 de lei prevăzute să nu fie prea pe față un ajutor de stat. Astfel, Guvernul a stabilit criterii și prețuri pentru televiziunile și radiourile cu audiență măsurată, pentru presa tipărită, pentru site-urile naționale sau locale, pentru televiziunile și radiourile fără audiență măsurată, pentru firmele de panotaj publicitar și tot așa. Pentru unele instituții media, sumele stabilite de Guvern au fost cu adevărat importante și necesare, pentru unele (rare, e drept) sumele respective au venit cu niște condiții și la niște prețuri care mai rău încurcau.
Per total, cele mai mari sume, cumulate,
le-a încasat trustul familiei Voiculescu, așa cum scriam și în numărul trecut. Dar asta nu înseamnă că firmele respective ar fi fost în pericol de dispariție fără banii de la Guvern.
Antena 3 SA, de exemplu, a realizat în 2019 venituri totale de 102.026.361 de lei și un profit brut de 16.003.406 lei. Pentru campania guvernamentală din 2020 a încasat, între iunie și noiembrie 2020, 3.414.245,83 lei, adică nici măcar o pătrime din profitul anului anterior. Antena Group SA, care operează televiziunile familiei Voiculescu altele decât Antena 3, a obținut de la Guvern 9.388.885,53 lei, aproape 1/12 din profitul brut de 120.557.485 de lei realizat în 2019, la venituri totale de 441.906.598 de lei.
PRO TV SRL a primit de la Guvern, pentru campania desfășurată pe toate televiziunile companiei, doar 3.407.050,50 lei. Asta nu înseamnă că nu și-ar fi dorit toată suma pe care ar fi putut s-o acceseze, estimată de Guvern la aproximativ 8,5 milioane de lei, ci că prețul impus de Guvern pentru punctul de audiență a fost mai mic decât prețul pe care l-a obținut PRO TV de la companiile comerciale și că a avut suficienți clienți cât să-i acopere spațiul publicitar disponibil, astfel încât nu a mai putut încasa prea mult de la Guvern. Oricum, dintre instituțiile media din România, PRO TV continuă să fie cea mai profitabilă, în 2019 având venituri totale de 979.794.509 lei și un profit brut de 307.913.166 de lei. Banii încasați de către PRO TV SRL de la Guvern pentru campania de informare din 2020 reprezintă doar 1,10% din profitul anului 2019.
Din cele 10.000.000 de lei
pe care Guvernul era dispus să le plătească presei tipărite pentru campania de informare, instituțiile media care se înscriseseră în program n-ar fi reușit să primească decât 7.938.000 de lei. Dar nici măcar aceste sume nu au fost consumate până la sfârșitul lui noiembrie 2020. În marea sa înțelepciune, Guvernul nu a considerat necesar să ajute și firmele de difuzare a publicațiilor tipărite. Chiar dacă cele 112 instituții media naționale sau locale care s-au înscris inițial pentru a participa la campanie cu titlurile lor tipărite au continuat să publice ziare și reviste, este foarte greu de înțeles unde au putut să le și distribuie, foarte multe dintre orașele țării rămânând în această perioadă fără chioșcuri de difuzare a presei tipărite. În cele mai multe dintre acestea, singurele locuri din care se mai pot cumpăra publicații tipărite au rămas magazinele Inmedio din centrele comerciale (cele mai multe închise în perioada stării de urgență) și benzinăriile. Fără a lua măcar în calcul ajutorarea firmelor de distribuție și de transport și a tipografiilor, Guvernul a dat un mare ajutor accelerării dispariției de pe piață a publicațiilor tipărite, fie ele naționale sau locale. Dispariția, în viitorul apropiat, a celor mai multe titluri tipărite va duce și la închiderea multor tipografii, acest lucru reflectându-se și în piața de carte. Căci, în lipsa tipografiilor, editurile vor rămâne cu foarte puține opțiuni pentru tipărirea cărților, iar costul tiparului va crește inevitabil, făcând cărțile tipărite, inclusiv manualele, și mai scumpe decât sunt astăzi.
Ciudățenii sunt multe în modul
în care Guvernul a gestionat și alocat banii pentru această campanie de informare, unele companii ajungând să trăiască mai bine în pandemie decât într-un an normal. De exemplu, Andrei Laslau Media Production SRL, o companie care nu are nici măcar date financiare valide pentru 2019 și care administrează o porcărie de site, fabricatinromania.info, un agregator de conținut produs de alții, plin de horoscoape preluate din varii surse și texte senzaționaliste, a primit de la Guvern 178.500 de lei. Prestige Media PHG SRL, firma familiei lui Maricel Păcuraru, a primit de la Guvern 934.603,51 lei pentru promovarea campaniei pe o serie de site-uri care, în realitate, nu prea există, fiind, în fapt, doar niște clone ale site-ului realitatea.net (este vorba despre toate site-urile așa-zis locale ale Realitatea – de la realitateadealba la realiatetadevrancea). Cu raportări de trafic măsluite și afișări făcute de roboți, firma familiei Păcuraru a reușit, așadar, să obțină aproape un milion de lei din bani publici, mai mult decât instituții media care au angajați, creează conținut, publică informații și, în general, chiar fac presă.
Sub pretextul ajutorării presei, Guvernul nu a făcut, de fapt, decât să arunce niște bani aiurea pe fereastră pentru niște campanii care, în final, ajunseseră să enerveze oamenii. Pentru marii jucători din piața media, sumele date de Guvern au însmnat doar o parte din profitul lor anual, în timp ce companiile mai mici și oneste nici măcar nu și-au acoperit costurile. Subiectul rămâne, însă, interesant și vom reveni în măsura în care vom descoperi elemente neconforme cu scopul propus al campaniei și al cheltuirii banului public.
