La noi Justiția nu e oarbă cum s-ar cuveni, ci chioară cu agendă. Așa că, în chiorenia ei, l-a făcut scăpat pe Băsescu/Petrov de pedeapsa care i-a fost aplicată fiindcă a mințit de două ori la alegerile prezidențiale, zicînd că n-a făcut poliție politică, deși s-a dovedit negru pe alb că s-a ținut de turnătorii ticăloase. În loc să-l judece pentru fals și uz de fals în declarații, Justițiunea noastră l-a repus în drepturile de fost președinte, iar el, cînd s-a văzut cu privilegiile înapoi, și-a scos la iveală toate vechile ambiții și sictiruri. Ba chiar a început să se dea din nou din ce în ce mai guru în politică. Exact ca pe vremea cînd le-a tăiat salariile bugetarilor, soluția lui ca să nu intre România în „junk”, în vreme ce Nuți Udrea și celelalte lipitori pedeliste din jurul lui își vedeau de afaceri și își făceau fără jenă cumpărături la Paris. Atunci s-a asigurat el și de fidelitatea nesmintită a unor intelectuali – pe unii cumpărîndu-i, pe alții făcîndu-i să se simtă importanți și băgați în seamă. Să fi fost vreo șase sute de intelectuali care s-au transformat în garda lui personală, înamorați de atenția și foloasele pe care le-au primit din partea lui, care se lăuda că strînsese un milion de dolari din blugii și cafeaua cu care fentase vameșii din Constanța. Adică, explica el hăhăind, nu fusese un infractor ordinar, ci un băiat inteligent, deh, căpitan de navă, care le adormise vigilența vameșilor. Iar intelectualii lui, vrăjiți de dibăcia cu care încălcase Băsescu legile, nu mai pridideau lăudîndu-i inteligența cu care luptase el împotriva comunismului, deși traficanții ca el primeau pedepse cu pîrnaia și în capitalismul multilateral dezvoltat.
Răzbunător și oportunist, Băsescu simte acum dincotro bate un vînt care i-ar putea aduce foloase, la fel cum în tinerețe și-a făcut socoteala că, pentru a avansa în grad ca marinar, trebuie să se pună bine cu Securitatea și a început să-și toarne colegii, stricîndu-le drumul în viață cu pîrele lui jegoase.
Cînd CNSAS-ul l-a dat în gît că a făcut și poliție politică în narațiunile lui pentru Securitate – nu că a scris doar rapoarte de serviciu obligatorii, cum susținea el –, doar o mînă dintre intelectualii lui s-au declarat scîrbiți de pîrele și turnătoriile lui sub pseudonimul Petrov. Așa că acum gînditorii luați de el în arendă nu l-au contrat, auzindu-l cum susține el, ca Georgescu Nădragi Roșii, că alegerile prezidențiale din 2024 au fost furate și cum îi îndeamnă el pe alegători să fie atenți cu cine votează. Să nu mai pună ștampila în căsuțele ălora care au mai fost la putere; să aleagă prospături. Cine ar fi prospăturile alea din Parlament? N-au mai fost la putere papugiii care plîng după Georgescu, sosiștii Șoșoacăi și tinereii pensionari ai lui Gavrilă Fugem, adică floarea locală a putinismului și a democrației căderilor rusești de la etaj. Dar occidentaloizii noștri, în loc să-l ușuiască, ori fac pe surzii, ori, mai rău, au trecut la calcule de rentabilitate personală, dacă se ia lumea după sfaturile lui Petrov.