În 1916, armata română pornise la război ca să dubleze teritoriul țării, dar, după ce a luptat o vară de capul ei, a reușit să-l înjumătățească. Regele, Guvernul, Marele Cartier General al Armatei și armata însăși abia dacă încăpeau într-o Moldovă redusă la cîteva județe și înconjurată de țevile de tun ale armatei germane.
Henri Berthelot a trebuit să caute mult mica Românie, retrasă toată pe un petec de pămînt și grupată în jurul Iașiului. Generalul n-a venit cu mîna goală, ci trăgînd după el Misiunea Militară Franceză, adică o mică armată de profesori de război. Cînd și-a desfăcut bagajele la Iași, au ieșit la iveală 277 de ofițeri de artilerie, infanterie, cavalerie și geniu, 37 de piloți, 90 de medici, 8 ofițeri din trupele speciale, 4 ofițeri de marină și 1.200 de subofițeri și soldați, cu toții rodați în operațiuni speciale în Africa sau scăpați cu viață de la Marna și Verdun. Berthelot, care știa că nivelul armamentului nostru nu depășea, la nivel conceptual, ghioaga și arcul cu săgeți, a mai adus din Franța și uneltele victoriei. Cînd trenurile au oprit pe peronul gării din Iași, din ele au fost descărcate 2.700 de mitraliere, 1.500.000 de grenade, 220.000 de puști, 100 de milioane de cartușe, 2.500.000 de obuze și, cireașa de pe tort, 200 de avioane de luptă.
Energic, corpolent și mereu binedispus ca după o masă bună, Berthelot și-a pus metoda la lucru și a reorganizat trupele. A vorbit cu soldații, a glumit cu căprarii, a băut cu ofițerii pînă în zori ca să priceapă cum poate transforma o grupare de triburi agricole într-o armată. A înființat centre de instrucție, a reorganizat plutoanele, companiile, batalioanele și diviziile, a insuflat disciplină și curaj, apoi a trecut la generali. Generalii armatei române aveau deja un război intern, care-l depășea în importanță pe cel cu nemții. Tabăra Averescu și tabăra Prezan luptau una contra alteia mai înverșunat decît o făceau fiecare contra inamicului. Berthelot a cheltuit mai multă energie ca să găsescă un armistițiu intern decît ca să pregătească înfrîngerea lui Mackensen.
Vestea că un grăsan priceput și jovial însuflețește soldații s-a răspîndit peste tot. Țărani din teritoriile ocupate au început să dea buzna la Iași, veterani din Ardeal și Bucovina s-au prezentat cu flintele lor de sfîrșit de secol XVII ca să lupte sub comanda generalului Burtalău.
Marile bătălii din vara anului 1917 au arătat valoarea lui Berthelot. Alături de oștirea îmbunătățită a românilor au luptat voluntarii francezi din Misiunea Militară și, după cum se știe, Mackensen n-a putut trece. Henri Berthelot a fost făcut cetățean de onoare al României și decorat din cap pînă-n picioare. În mai 1918 e nevoit să părăsească țara, dar în octombrie 1918 revine, cît să se asigure că, din perspectivă militară, unirea cu Transilvania și Bucovina decurge fără probleme.