Sunt teorii care zic cum că turnul Galata (Galata Kulesi, pre limba lor), podul cu acelaşi nume de peste Cornul de Aur, fosta provincie imperială Galiţia şi oraşul Galaţi ar fi, toate, făcute dintr-o mamă şi-un tată; adică din anticul trib celt al galatilor. De tac-su nu ştiu, da’ mă-sa era cam curvă. Ăştia habar n-au unii de alţii.
Dacă mergi la Lvov, în Galiţia, şi le pomeneşti localnicilor de cine ştie ce triburi celte, se pun cu bătaia pe tine: sunt patrioţi ucraineni, nici nu vor s-audă. La Galaţi am fost de mai multe ori decât mi-am dorit, şi nu pot să contest existenţa unor „triburi“ locale, dar în nici un caz celte; iar când m-au suit în turnul Galata, mi s-au relatat următoarele: genovezii s-au dus cu săru’ mâna la împăratul bizantin, prin anii 1000 (hai să fi fost 1000 şi ceva, nu garantez) şi i-au cerut un loc în oraş să-şi facă turn. Împăratul i-a luat la mişto, le-a zis pe greceşte „Ka la ta!“, adică „Hai, roiu’ de-aici!“ şi i-a trimis pe malul celălalt al Cornului de Aur, unde nu era nimic, doar nişte buruieni. Genovezii s-au pus pe treabă şi în nici patru luni au făcut o minune de turn din piatră, de-a turbat împăratul de ciudă, că-n tot Bizanţul nu era aşa ceva.
Gata cu teoria, înapoi la afaceri: costă 11 lire (cam 22 de lei) biletul de acces în turn, da’ face; stai la o coadă modică, urci apoi cu liftul vreo opt etaje, mai bagi vreo două etaje şi pe scări, apoi dai de restaurant. Preţurile sunt mari, dar nimeni nu te pune să consumi, n-ai decât să ieşi pe terasa turnului (circulară, extrem de îngustă) şi să faci poze până plesneşti. Priveliştea face toţi banii, dar mare atenţie la pescăruşi: sunt extrem de obraznici, şi-s la ei acasă. Despre podul Galata nu zic decât: ţeapă! Dacă te dai pensionar neamţ şi-ţi stau rău banii-n buzunar, du-te la un „restaurant pescăresc“ de pe pod, îndoapă-te cu peşte stricat şi pe urmă înjură-i pe „aceşti orientali mizerabili“; e vina lor că eşti nănac?!