În 1965, emigrantul rus Lev Aslanovici Tarasov, cunoscut în Franța și în lumea largă sub numele de Henri Troyat, publică la editura Fayard Tolstoi, monumentala biografie a celebrului său compatriot. Printre romanele biografice despre scriitori apărute pînă atunci, dar și mai tîrziu, în literatura universală, Tolstoi e pentru Troyat ceea ce a fost Război și pace pentru Tolstoi însuși. Un roman cu sute de personaje despre cel mai cunoscut scriitor al Rusiei, contele-mujic, omul care își întemeiase o religie personală, cu zeci de mii de credincioși răspîndiți în tot imperiul, și înțeleptul excentric în a cărui casă de la Iasnaia Poliana se înghesuiau pelerini de toată mîna și din toată lumea veniți să-i primească învățăturile despre iubirea de oameni și de Dumnezeul reinventat de el și să-i asculte îndemnurile de întoarcere la viața simplă și la sărăcia luminată a țăranului rus.
Complicat personaj, Tolstoi! Mereu contradictoriu, arogant chiar și atunci cînd practică umilința, zdravăn trupește ca un bivol, dar de o sensibilitate sufletească aproape bolnăvicioasă, și-a risipit tinerețea de ofițer al țarului jucînd cărți și făcînd datorii ca să-și plătească datoriile mai vechi, chefuind și culcîndu-se cu tîrfe, în timp ce în jurnalul pe care-l ținea cu o sinceritate masochistă, scîrbit de excesele sale, își promitea zilnic să ducă o viață onorabilă. Fusese un elev submediocru, citea pe apucate, iar cînd s-a apucat de scris era încă în armată, pe frontul Războiului Crimeei. Între două atacuri, iuncherul Tolstoi izbutea să se concentreze asupra poveștii copilăriei sale, ceea ce-l face pe biograful său să se minuneze de curajul și de impetuoasa lui vocație literară. Altfel, însă, Troyat îi contabilizează neîndurător multele cusururi, le povestește în amănunt și îl ia peste picior pe tînărul Tolstoi care jură zilnic să fie comme il faut, dar tot zilnic nu-și poate stăpîni slăbiciunile.
Cînd își dă seama că o carieră militară nu-i de el, Tolstoi demisionează. Prinde gustul celebrității pe care i-au adus-o primele sale producții literare, însă n-are chef să ia parte la luptele literare de la Petersburg. Pleacă la Paris să scrie, dar și acolo se apucă de jucat cărți. Inventează o metodă de cîștig pe care o perfecționează după fiecare pierdere. Pînă să-și desăvîrșească metoda, contele intră la datorii mari, încît se întoarce lefter în Rusia și se retrage la Iasnaia Poliana unde întemeiază o revistă și se însoară din dragoste cu Sonia, fata de 18 ani a bogatului doctor Bers.
Sonia i se dedică trup și suflet: începe să-i nască copii, îi trece manuscrisele pe curat și îl însoțește ca o umbră în aventura îndelungată și istovitoare a scrierii unui roman istoric al cărui titlu inițial e Anul 1805. Tolstoi se documentează cu atîta minuție, încît ca să reconstituie luptele de la Borodino se duce la fața locului. Cînd vede că romanul trece dincolo de granița anului 1805, în timp ce-l publică în foileton pe măsură ce scrie la el, Levușka – așa-i spune mult mai tînăra lui soție care-l idolatrizează și-i îndeplinește toate poftele, ca unui copil – îi tot caută alt titlu pînă cînd se oprește la Război și pace.
Troyat își urmărește pas cu pas personajul, și în viața de fiecare zi, dar și în munca la roman. Descoperă de unde din trecutul îndepărtat sau recent al lui Tolstoi și al familiei sale se trag prințul Andrei Bolkonski și Nicolai Andreici, ciufutul său tată, devotata și pioasa Maria, sora lui Andrei, Natașa Rostova, Pierre Bezuhov și alții. Biograful mai socotește și cît a împrumutat din sine însuși Tolstoi personajelor sale, mai ales timidului și naivului Bezuhov, dar și raționalul și introvertitului Andrei, într-o investigație psihologică de o vivacitate și de o expresivitate demne și de genialul său personaj. Apariția romanului, un triumf literar cum nu se mai văzuse pînă atunci în Rusia, îi îmbată contelui orgoliul greu de satisfăcut. Însă după despărțirea de personajele alături de care trăise vreme de opt ani, Tolstoi intră într-o depresie care-i stîrnește și o criză religioasă de care vrea să se vindece luînd drumul bisericii. Nimic mai nepotrivit pentru un om veșnic cîrtitor ca el.
Henry Troyat, Tolstoi, traducere de Paul B. Marian, Editura Polirom, 2023.