S-a încheiat Cupa Africii, ne pregătim să revenim în jungla noastră carpato-danubiano-pontică. Brrr, ce ger e! Ni-i că se mai lasă și cu răcoare pentru niște vedete, consacrate pe terenuri în pantă și la galele de box. Altfel, ne ia cu fierbințeli văzînd că virusul insolvenței lovește Liga 1 mai ceva ca Ebola: după ce s-a declarat și la Petrolul, se făcură 8 din 18 atinse de molimă. Teribil procentaj! Deci, avertizați că ne vom ocupa tot de nenorociri, arestări și falimente, nene, mai bine zăbovim puțintel la căldurică, out of Romania. Că mișto mai e la Ecuator, departe, în Africa!
Finala ca finala, n-a fost mare șmecherie. După 120 de minute s-a încheiat cu un scor alb (0-0) între negrii din Ghana și Coasta de Fildeș. La ritualul loviturilor de pedeapsă, vracii și spiritele locului au hotărît ca ivorienii să cîștige aurul, dar numai atunci cînd s-a bifat, anevoios, parcursul numerologic sacru: 11 lovituri de la 11 metri. Greu, greu de tot.
Ceremonialul de încoronare a fost însă o ușurare, ce mai, catharsis, frate. Jucătorii ca jucătorii, lasă-i, erau terminați după atîta luptă. În schimb, ca tablou iconic, ne va rămîne în memorie imaginea unui trio formidabil: Sepp Blatter, marele maestru de ceremonii de la FIFA, Issa Hayatou de la Federația Africană și semi-dictatorul din Guineea Ecuatorială, nu-i dăm numele, că ne e frică de blesteme. În spatele lor, niște ofițeri periculoși, iar sus, în lojile de unde tocmai coborîseră – alții, și mai periculoși, în uniforme extravagante de general, cum doar în Africa și America Centrală mai întîlnești. Ne-a mișcat. Parcă vedeam o poză de familie cu nea Sepp și prietenii lui buni, ăia de-l tot votează.
Îl tot înjurați voi, confraților. Dar ia puneți-vă și-n pielea lui, a lu’ nea Sepp Blatter. Dînsul e, de fapt, un om bun, un neoliberal adevărat. E atît de ocupat cu munca încît, uneori, poate n-are timp de atîtea explicații. Da’ habar n-aveți voi cît bine face, în toată lumea. Domnu’ Sepp creează nenumărate locuri de muncă în producție, pentru jucători și antrenori (maseurii, magazionerii, îngrijitorii de teren, șoferii etc. sînt bașca). Dezvoltă și industriile conexe: marketing, publicitate, echipament sportiv. Sectorul turistic, transporturile, infrastructura, construcțiile se dezvoltă ca la balamuc, cu orice Mondial dat pe ochi frumoși. Datorită lui avem și noi o pîine de mîncat, băi, jurnaliștilor! E prieten cu dictatorii doar ca să nu fie războaie prea sîngeroase. Susține neosclavagismul doar ca să aibă tot omu’ ceva, cît de mic (mai mult decît nimic), de băgat în gură. Poate că mai și fură, poate, probabil. Da’ cine n-ar fura în vremurile astea atît de grele, de criză? Pe bune, omul acesta merită să fie reales președinte la FIFA! Fără d-alde dumnealui s-ar prăbuși civilizația contemporană.
Să mai reamintim că dl președinte Sepp Blatter este din Elveția? Păi, atunci sigur vom auzi spunîndu-se: ne ia pe noi, niște bieți români, care ne-a prins cu cîteva milioane, și nu zice nimic de elvețienii care a prăduit cu miliardele! Of, off, off, uite d-aia ne întoarcem cu greu din Africa aici, în România. Vorba unuia, E.M. Cioran, din diaspora: À quoi bon avoir quitté Coasta de Fildeș?