Cu mîna iute a Tribunalului Ilfov, Ilie Bolojan a fost făcut candidat la președinția României. O decizie fulgerătoare, care a dat dreptate puciștilor din PNL, i-a deschis culoarul spre Cotroceni. Sentința din 18 iunie nu s-a mulțumit să-l victimizeze, ci i-a șters cu buretele un sfert din imaginea de călău al economiei. Alt sfert i l-a șters Tribunalul București pe 8 iulie, grăbit și el să-i satisfacă pe puciști, anulînd toate hotărîrile luate la congresul PNL și repunînd în drepturi aripa uzurpatoare Thuma-Hellvig.
Cele două echipe judecătorești s-au mișcat cu viteza luminii, situație nemaiîntîlnită de pe vremea cînd tribunalele poporului cereau împușcarea pe loc a chiaburilor. Iar asta a produs o revelație în masă: lumea a început să vadă invizibilul și să creadă, cu pasiunea primilor convertiți la creștinism din secolul întîi, că Bolojan e martirizat de sistem. Prin urmare, la fel ca Isus, după ce a murit politic, Ilie a-nceput să învie.
Sfîntul și întunecatul duh al Justiției s-a pogorît asupra lui, l-a scos din mormîntul unei guvernări catastrofale și l-a ridicat în sondaje, cu tot cu partid. Rafala judecătorească a fost percepută ca o prigoană, iar masele au început să se închine la noul mîntuitor.
Premeditată sau nu, schema a fost folosită și la înălțarea lui Călin Georgescu. Abia după ce procurorii s-au năpustit asupra lui, nebunia profetului din Izvorani a început să semene a martiriu. Abia după ce instituțiile și-au arătat excesul de zel și i-au tîrît la interogatorii pe el și pe apostolii paramilitari, lumea dacică s-a scandalizat și i-a îmbrățișat cultul.
Fără iuțeala suspectă și nerușinată a magistraților, nici Călin și nici Ilie n-ar fi ajuns atît de repede în faza superioară a meciului politic. Poate nici n-ar fi trecut de calificări, poate s-ar fi împotmolit undeva, în faza grupelor, cu evoluții meteorice, regretate de fani și atît.
Și de aceea merită să punem întrebarea: ceea ce vedem acum e prostie sau mod de operare? Adică „sistemul” a vrut să-i lichideze sau să-i lanseze? Cert e că le-a inventat o cauză, le-a dat un sens, le-a pus la dispoziție o luptă, le-a construit miza și le-a legitimat pretențiile. Și Călin, și Ilie au fost, astfel, introduși în jocul mare cu mîna magistraților, chiar dacă nu există încă un răspuns științific la cea mai uzuală întrebare pe care și-o pun românii cînd vine vorba despre politică: e securism sau doar prostie?