România literară publică un articolaș gingaș: „Ne-am gîndit nu o dată la felul cum grupul Cipariu-Teodorescu-Iaru a atacat Uniunea Scriitorilor. Chiar și cei mai înverșunați adversari ai președintelui ales al USR nu s-ar fi comportat așa, ar fi avut, credem, o brumă de corectitudine. Adică: să presupunem că în Statutul USR aflat în vigoare acum s-ar fi descoperit, totuși, unele erori, care au scăpat membrilor Consiliului care l-au votat, au scăpat și juriștilor consultați, au scăpat chiar și instanței judecătorești care a recunoscut acest statut. Dar, precizare apăsată, nu cumva să se înțeleagă altceva: în realitate, nimic din Statutul aflat în vigoare nu încalcă nici o prevedere legală! Însă ș…ț ei, agresorii, ar fi avut obligația de minimă moralitate (căci există o lege nescrisă a onoarei chiar și la briganzi…) să semnaleze respectivele erori în interiorul Uniunii Scriitorilor, în cadrul Consiliului de Conducere al USR, iar acesta ar fi convocat atunci – statutar, legal – o Adunare Generală adevărată, care să refacă alegerile, iar cei doritori să fie aleși n-aveau decît să candideze”.
Sînt momente în viață cînd trebuie să-ți ridici pălăria. Cel din fața ta minte cum respiră, ridicîndu-și ochișorii șturlubatici și inocenți către cer. „Doamne, Dumnezeule, de ce mă prigonești?” Dacă e slab de înger, cine îl ascultă va cădea în genunchi și va vărsa lacrimi de căință. „Cum, cum să năpăstuiești asemenea înger de om?” Simplu. Îi scoți mincinile pe nas cu tirbușonul.
În urmă cu doi ani, pe cînd subsemnatul și mai mulți scriitori am protestat împotriva falsificării rezultatelor de la Premiul „Eminescu”, USR nu a binevoit să răspunză. Cînd am cerut actele contabile, ne-a trîntit în nas: „V-am dat un Power Point colorat. Restul e secret”. Între timp, am aflat că USR era în groapa datornicilor, cam cu un milion și jumătate de lei. Cînd D.M. Cipariu a cerut respectarea statutului ori a ordinii de zi, a fost dat afară. Apoi, printr-o hotărîre luată la beția puterii, și de la conducerea Secției de Poezie București, unde fusese ales. Pe urmele lui s-a dus și Rita Chirian, jignită ca la ușa cortului. Ceilalți au fost sancționați cu vot de blam pentru afirmații perfect controlabile și apoi excluși fără a li se oferi dreptul de a se apăra. Cam asta e povestea. Însă, în procesele care „decredibilizează” USR, conducerea are o problemă dodoloață. Peste tot, apărarea (dna avocat Corina Popescu, mai exact) a afirmat că USR nu se supune legilor din România, fiind înființată printr-un decret al Marii Adunări Naționale. Iaca poznă, c-a scăpat-o. Decretul nu e publicat nicăieri, iar decizia e lovită de nulitate. Mai mult, Tribunalul București spune următoarele: Uniunea Scriitorilor din România nu figurează în Registrul Special din cadrul Tribunalului București.
Băieți, ați îmbulinat-o. Cică nu existați, iar dacă nu recunoașteți adunarea generală din ianuarie, nici n-o să mai existați vreodată! În curînd, sper să explic turbarea oastei Domnului N.M. Nu căutați prea departe. E vorba despre bani.