Articole ce conțin cuvântul cheie: Nicolae Manolescu

Pe vremuri, pe cînd eram tînăr și nemuritor – și, între altele, convins că voi fi cel mai mare scriitor al Universului –, am scos și eu o cărțulie de versuri, Cîntece de trecut strada, la Editura Albatros. Din ce am înțeles la fața locului, îi plăcuse lui Sântimbreanu de mine și a zis să se facă o carte. Și s-a făcut. N-a avut mână rea uriașul. Cu cartea aia am luat premiul de debut al defunctei Uniuni a Scriitorilor. […]

Și abia plecă bătrînul, ce mai freamăt, ce mai zbucium… Cam la asta s-ar reduce, pe înţelesul naivilor, pregătirile interne pentru preluarea puterii în Uniunea Scriitorilor. Dar ce zgomot se aude? Bîzîit ca de albine? Toţi se uită cu mirare și nu știu de unde vine… Nu vă mai uitaţi în zare (n-am găsit altă rimă la mirare), că lucrurile sînt nu doar simple, dar și greu de înţeles. Circulă prin breaslă un proiect de statut, că ăla vechi, după […]

Dacă sub conducerea lui Nicolae Manolescu și a adjunctului pe care el și l-a ales, Varujan Vosganian, Uniunea Scriitorilor a funcționat bine și fără probleme, de ce e nevoie ca USR să fie reformată? De ce e nevoie, adică, să fie schimbat statutul acestei Uniuni, cum au votat membrii Consiliului USR la propunerea Comitetului Director, după numai zece zile de la moartea președintelui Nicolae Manolescu? În ședința extraordinară în care s-a luat această decizie, Consiliul Uniunii l-a pus președinte interimar […]

Probabil că, în scurt timp, 95% din membrii Uniunii Scriitorilor vor repeta, separat sau în cor, celebra constatare a lui Tudor Postelnicu despre propria sa persoană, după Revoluție. Iar 5% din ei își vor număra economiile. Fiindcă se apropie nota de plată pentru cei aproape douăzeci de ani de manolescianism neabătut al majorității membrilor Uniunii. Rezultatul acestei nesmintite fidelități – Uniunea Scriitorilor nu există în fața legii. Asta din pricină că răposatul ei președinte n-a crezut de cuviință s-o înscrie […]

A fost cel mai influent critic literar din România între anii ’70-’90 ai secolului trecut. Practicant al criticii impresioniste, pe urmele lui G. Călinescu, Nicolae Manolescu și-a început cariera la revista Contemporanul, sub conducerea lui George Ivașcu, căruia i-a fost student la Facultatea de Filologie a Universității din București. Același George Ivașcu, numit director al hebdomadarului România literară după debarcarea prozatorului Nicolae Breban, i-a încredințat lui Nicolae Manolescu cronica literară a revistei. Din anul 1977, cînd nu era decît conferențiar […]

Sînt cîțiva ani de cînd colegii noștri într-ale scrisului, N. Manolescu și V. Vosganian, se străduiesc să vadă băgați în pușcărie 18 scriitori, dintre care unul, Valeriu Mircea Popa, a încetat între timp din viață. De unde le-a venit? Fiindcă am convocat prin presă și apoi am făcut alegeri pentru Uniunea Scriitorilor o dată pe an, așa cum cere Legea asociațiilor și fundațiilor din România. Faptul că n-au luat parte la aceste alegeri decît 39 de scriitori e consecința ordinului […]

Am fost întrebat ce dușmănie am cu Uniunea Scriitorilor, ce demon rău mă împinge să-i necăjesc, să-i împung, să le tulbur somnul, mai ales că aș avea toate motivele să fiu recunoscător. Nu am fost oare „descoperit“ de actualul președinte? Ce mai vreau? Cum să zic, dar are poporul o vorbă: „L-aș lăsa, dar nu mă lasă el pe mine“. Așa că am să încerc să fac o scurtă recapitulare, ca să nu avem vorbe. Înainte de a purcede la […]

Ar cam trebui, la sfîrșit de an, să căscăm bine ochii și să tragem de concluzii, pînă ni se lungesc urechile. Am făcut-o și eu, înainte să deschid Word-ul și să le înșir mai jos. Nu prea avem cu ce ne lăuda. Cultura română și managementul ei încă n-au trecut de bolile copilăriei și, uneori, par amîndoi că au ori tuse măgărească, ori tuse convulsivă. Că tot vorbii de management. Deunăzi, la televiziunea națională, președintele Uniunii Scriitorilor și capul limpede […]

Uniunea Scriitorilor și Nicolae Manolescu au mai pierdut un proces. Cel intentat la pachet societății care editează ziarul Cotidianul și ziarului însuși. Mai precis, au pierdut definitiv și recursul intentat la Curtea de Apel București, în care cereau daune de 40.000 de lei din partea fiecăruia dintre pîrîți pentru repararea „daunelor morale“ ale reclamanților, publicarea în ziarul Cotidianul timp de 30 de zile a sentinței și plata cheltuielilor de judecată. Cornel Nistorescu povestește cum s-a ajuns aici într-un editorial din […]

În octombrie curent, revista România literară a împlinit 55 de ani. Cu ocazia asta, actualul ei director, Nicolae Manolescu, a publicat editorialul „O fortăreață (aproape) inexpugnabilă“. În același număr a apărut și o anchetă: „Ce înseamnă România literară pentru literatura română și pentru dumneavoastră, personal“. Au răspuns 55 de scriitori, de toate vîrstele. Unii, foarte cunoscuți, alții, nu prea, iar cîțiva știuți numai de aparținătorii lor. Primul număr al revistei a ieșit la 10 octombrie 1968, în locul subit dispărutei […]

Uneori constat că dorința de a frînge logica și bunul- simț pe genunchi, cum rupi niște vreascuri, e mai tare decît bunul-simț. E mai tare decît propria ta istorie și nefericire, înlocuită, nu știu cum, de o suficiență oarbă. Uneori, mă repet, nu pot decît să rămîn mut cînd văd pe unde hălăduiește și rătăcește inteligența, pe unde o întoarce ca la Ploiești, doar ca să aibă dreptate, în „zdrobirea adversarului“. Am văzut de prea multe ori argumente sofisticate, luate, […]

„Cine-i orb, surd și tace trăiește o sută de ani în pace!“ Vorba asta și-o spun de peste un secol sicilienii și calabrezii care pretind că nu știu cu ce se ocupă Mafia. Scriitori români, membri majoritari ai USR, au adoptat-o pe tăcute în ultimele patru mandate ale președintelui ales al USR, N. Manolescu, acest naș al Uniunii flancat de locotenenții lui, V. Vosganian, G. Chifu, R. Voncu și alții mai mărunți, dar la fel de fideli acestui Corleone al […]

1) De ce nu vor scriitorii tineri să intre în Uniunea Scriitorilor? 2) De ce media de vîrstă a membrilor USR a tot crescut în ultimii 15 ani? 3) Cum de au acceptat judecătorii atîția ani minciunile care li se spuneau despre legalitatea acestei Uniuni? 4) Cum de s-a mafiotizat o instituție ca USR într-o țară care are un regim democratic? 5) Prin ce mijloace și-a asigurat criticul Nicolae Manolescu realegerea ca președinte al USR pentru cinci mandate? 6) De […]

Chiar și în anii terorii staliniste, premiile Uniunii Scriitorilor (rezultată din epurarea și rebotezarea prin ucaz bolșevic a Societății Scriitorilor Români) erau acordate după jurizări cinstite, nu la ordinul și nici la sugestiile președinților breslei. Ba mai mult, pe vremea lui Ceașcă au fost premiate și volume ai unor autori lăudați la „Șopîrlița“ fiindcă nu cîntau în struna regimului. Astfel că mofluzii și cîrtitorii din tîrg, cîți erau, se plîngeau de ticăloșiile lui Beniuc sau de obediența lui Stancu, dar […]

În urmă cu cinci ani, romancierul și sociologul Dan Lungu a fost contracandidatul criticului Nicolae Manolescu la președinția Uniunii Scriitorilor. Acum a renunțat. L-am întrebat de ce. Și i-am cerut părerea ca sociolog despre faptul că USR a ajuns să aibă peste 3.000 de membri și despre relevanța de azi a acestei uniuni de creație. Cristian Teodorescu: De ce n-ai mai candidat la președinția Uniunii Scriitorilor? Văd că acum contracandidatul lui Nicolae Manolescu a fost un scriitor de care nu […]

În cel mai deplin și mai jenant anonimat posibil, criticul literar Nicolae Manolescu a fost ales, pentru a cincea oară, președintele Uniunii Scriitorilor din România. Astfel că, la numărul de mandate, realesul N.C., 84 de ani, l-a întrecut cu două pe alt Nicolae – Ceaușescu –, care n-a apucat decît trei, ca președinte al României. Contracandidatul lui Manolescu a fost un ciudat, necunoscutul scriitor băcăuan Doru Ciucescu, 76 de ani, al cărui program prevedea un turneu al Ciucescului prin țările […]

Poate cea mai hazlie reacție la gîlceava din jurul Uniunii Scriitorilor e a unuia care nu e nici prea-prea, nici foarte-foarte, e vorba de T.O. Bobe, cel care a rezumat cum nu se poate mai hazliu evenimentul. Zice domnia-sa (citez aproximativ, întrucît nu am acces pe pagina lui, rezervată numai amicilor): „Țineți-mă bine, Florin Iaru (69 de ani) se rățoiește la Nicolae Manolescu (83) și-l face «moș»“. Am rîs. E o situație în care trebuie să-i recunoști autorului atît spiritul […]

Bănuiesc – nu bănuiesc, sînt sigur – că habar n-aveați de vînzoleala momentului. Pe pariu că nu știați că au loc alegeri la Uniunea Scriitorilor. Cei mai mulți, inclusiv membrii nevinovați sau iertați de Dumnezeu, vor întreba: „Mai există Uniunea Scriitorilor? Unde? Cînd? De ce? Să mă înscriu… Ah, sînt deja membru…“ Nu că n-ar fi fost poftitori, dar e greu de dus povara urii neîmpăcate a fostului-actualului-viitor președinte, care, la 84 de anișori, neîmpliniți, candidează pentru a nu știm […]

La 84 de ani – mulți înainte! – și după patru mandate a cîte cinci ani bucata de președinte al Uniunii Scriitorilor, criticul Nicolae Manolescu candidează și pentru al cincilea. Criticul și-a încercat norocul și  la președinția României în 1996, cînd n-a obținut decît 0,76% din voturi. Nouă ani mai tîrziu și-a scos parțial pîrleala, cînd a devenit președintele scriitorilor. Atunci putea ocupa această funcție timp de două mandate. Așa prevedea statutul Uniunii. Drept care, împreună cu comilitonii săi, Manolescu […]

E o un articol greu, greu de tot, la care mă gîndesc de cîțiva ani. De aceea, iertat să fiu, am să încep cu o paranteză. În ianuarie 1990, nu știu cîți își mai amintesc, era moda marșurilor nocturne. O coloană cu lumînări pornea de la Palatul Vicoria sau din Piața Romană, ajungea la Universitate, dădea ocol și o lua cătinel înapoi. Din cînd în cînd, vreun lider pe care nu îl știa nimeni, dar înzestrat cu o frumoasă voce […]