Chiar și în anii terorii staliniste, premiile Uniunii Scriitorilor (rezultată din epurarea și rebotezarea prin ucaz bolșevic a Societății Scriitorilor Români) erau acordate după jurizări cinstite, nu la ordinul și nici la sugestiile președinților breslei. Ba mai mult, pe vremea lui Ceașcă au fost premiate și volume ai unor autori lăudați la „Șopîrlița“ fiindcă nu cîntau în struna regimului. Astfel că mofluzii și cîrtitorii din tîrg, cîți erau, se plîngeau de ticăloșiile lui Beniuc sau de obediența lui Stancu, dar nu și de onestitatea juriilor care împărțeau premiile Uniunii.
După Revoluție, cînd președinți ai Uniunii au fost Mircea Dinescu, Laurențiu Ulici și Eugen Uricaru și cînd certurile dintre scriitori ajungeau imediat în ziare pe prima pagină, premiile nu stîrneau nici umbră de bănuieli că ar fi fost aranjate, darmite să stîrnească scandaluri, cu dovezile pe masă, că președintele Uniunii și-ar fi băgat coada în deciziile juriilor. Pe atunci ziarele, radiourile și televiziunile își trimiteau reporterii la Casa Monteoru să afle cine erau premianții, să le ia interviuri, mă rog, tot tacîmul, ca la un eveniment cultural care trebuia să lumineze poporul.
De cînd însă președinte al Uniunii a ajuns Nichi Manolescu cel supranumit „cinci mandate“, premiile USR au devenit prilej de scandaluri în care apare cu regularitate și numele președintelui. Mai întîi scandaluri mici, repede stinse de presupunerea că democratul Nichi, fost candidat la președinția țării, nu s-ar coborî la malversațiuni și șobolăneli cu premiile Uniunii, ca să-și scoată în față favoriții și pupinii. Asta pînă cînd și vechii lui amici s-au văzut obligați să constate că „democratul“ procedează cu metodă și că, din banii publici căpătați de la Ministerul Culturii, răsplătește fidelități, nu valoarea cărților premiate. Oamenii săi de la România literară și din conducerea Uniunii au devenit abonații laurilor scriitoricești din România. Campion absolut – Gabriel Chifu!
Totuși, ca să nu pută ucigător operațiunea asta, în afară de premiile cu care Nichi își răsplătește gașca, juriile mai dau și cîteva „pe bune“. Cum funcționează jucăria venerabilului? Premianții din anii precedenți devin membrii juriului, iar apoi, din jurați, ajung din nou premianți, într-o rotativă perfectă. Farsa asta însă îi face de băcănie și pe premianții de necontestat, distribuiți în rolul fraierilor lăsați să cîștige la alba-neagra, ca să nu se prindă asistența de șmecherie. Ceea ce e jenant. Oribil e că din cauza premiilor antamate/rezervate găștii, acești autori inocenți ai unor cărți valoroase premiate pică victime bănuielii că s-au băgat în rotativa lui Nichi sau că ar fi complici cu mecanismul pus la cale de el.
Cum ar putea scăpa de bănuieli premianții pe merit? Singura cale ar fi să refuze sau să returneze toți premiile, încît laureații rotativei să nu se mai poată ascunde în spatele lor.
P.S. Luni, 5 iunie curent, au fost acordate premiile Uniunii Scriitorilor.
