Abia ce se oglindi narcisiacul nostru preşedinte în apele istoriei, trecînd Prutul de mînuţă cu Hitler în pas de deux, că pofta de brînză de vaci a lui Benjamin Netanyahu îl salvă de la dezastru, scoţîndu-l nu doar din ghearele lui Medvedev, ci şi din rahat.
Norocul chior îi tutelează în continuare existenţa lui Traian Băsescu, fiindcă normal era ca premierul israelian să-l exoflisească pe corijent din lumea bună a politichiei, trimiţîndu-l să facă pluta pe Marea Moartă, nicidecum să execute un focos bruderşaft la Cotroceni cu o cupă de zer.
Să-şi fi amintit dom’ Netanyahu că oltenii sînt un soi de secui ai evreilor, fiindcă acu’ două mii de ani legiunea iudaica a lui Traian a campat pe malul Jiului, cerînd pămînt, apă şi brînzică de vaci? Sau faptul că, trăind noi din acelaşi humus datorită lui Ceauşescu, care a exportat la Tel-Aviv nu doar evrei, ci şi cernoziom mioritic, cărat cu avioanele în saci sigilaţi, pentru plantaţiile de avocado, Benjamin Netanyahu s-a simţit obligat să devină avocatul diavolului, strîngîndu-l la piept pe adoratorul lui Hitler şi băgîndu-i Israelul în traistă prin afirmaţia că „În Israel sînt două categorii de oameni: unii care sînt români şi au rude în România şi alţii care sînt prietenii României“.
O mai faină definiţie a poporului ales nici că se putea, cu atît mai mult cu cît protocroniştii noştri verzi susţin de multă vreme că Iisus era un pic român şi că nişte indivizi dubioşi l-au cam răstignit pre dînsul. Numai că nu ne-am dumirit dacă de dragul brînzei de vaci sau de sila faţă de urmaşii lui Yasser Arafat a ascuns domnul Netanyahu în mînecă milioane de israelieni care vorbesc ruseşte, ai căror bunici fost-au siliţi să-şi sape singuri mormîntul înainte de a li se trage un glonţ în cap, pe vremea cînd, complexat de amiralul de apă dulce Horthy, mareşalul Antonescu se visa şi el comandant pe nava „Biruinţa“.