Cînd s-a aflat la București că generalul Berthelot plecase de la Iași și se întorsese în Franța, fiindcă, susținea rece ziarul Lumina, așa îi ceruseră nemții regelui, Tiberiu a fost de părere că poate generalul își făcuse treaba pentru care fusese trimis în România. Avocatul Mailat, om altminteri optimist, credea cu totul altceva: Coroana se lăsase intimidată de presiunile Puterilor Centrale. De aceea îl trimisese acasă pe franțuz. Or asta însemna că strategii de la Iași se așteptau la tot ce putea fi mai rău și nu voiau să-l întărîte și mai mult pe Mackensen.
N-ar fi fost de mirare ca Franța însăși să-l fi sfătuit pe Rege să facă această manevră, de cînd rușii abandonaseră frontul, lăsînd Regatul descoperit pe flancul estic. Ideea asta îi aparținea domnului Ioan Slavici, care o expusese pe larg într-un editorial din ziarul său în care acuza „așa-zisul guvern” de la Iași de aventurism politic și de trădare a „sfintelor interese” ale țării pe care le păzise cu înțelepciune răposatul rege Carol.
Nemții făcuseră un banchet la Cercul Militar, pentru a sărbători plecarea militarilor francezi de la Iași și a grăsanului Berthelot. După socotelile lor, în cîteva săptămîni aveau să ocupe toată Moldova și Basarabia, fără mari deplasări de trupe, deși la drept vorbind, mai degrabă s-ar fi încurcat cu sărăcia de la Iași și cu toată dezordinea de la Chișinău pe care le-ar fi lăsat cu dragă inimă autorităților române să se spele cu ele pe cap. În Vest, însă, situația de pe front încă nu se limpezise. Dar, sperau ofițerii superiori germani, închinînd pahare de șampanie pentru victorie, marele Hindenburg și genialul Ludendorf aveau să le vină de hac francezilor și englezilor și nenorociților de yankei care trecuseră oceanul ca să-i ajute. Discuțiile lor răsuflaseră prin tîrg chiar prin ziarul de limbă germană care apărea la București.
După ce a citit și ziarul nemțesc, Tiberiu i-a spus Vasilicăi că își pierduse speranțele. Continua să facă pe optimistul printre patrioții pe care ultimele știri îi opăriseră, dar era de părere că ea trebuia să ia legătura cu fratele ei din America, pentru ca să-și ia tălpășița de aici. Bucureștiul se transformase într-o capcană nemțească pentru iubitorii de neam. El ar fi plecat și mîine de aici, dacă i-ar fi permis situația financiară. Și s-a uitat la Vasilica să audă ce zice.
Moașa își pierduse încrederea în gîndirea lui. Căci atunci cînd ajunseseră la București și ea îi spusese că ar fi fost mai bine dacă s-ar fi dus și ei în America, așa cum făcuse fratele ei, Tiberiu îi zisese că marea lor speranță era aici, la București.
Așa era, dar ce-i mai lega pe ei de acest oraș? a întrebat-o Tiberiu. Stăteau cu chirie într-o mahala. El, care era cine era, nu-și găsea de lucru potrivit înzestrării sale intelectuale și chiar și ea, care cîștiga ceva bani, nu-și deschisese o maternitate a ei, ci umbla de colo pînă colo, cu geanta în mînă, ca orice pîrlită de moașă care se ocupa de avorturi printre femeile care nu-și doreau să nască.
Asta credea el despre ea?! l-a întrebat Vasilica. Dar nu se gîndise domnul Tiberiu că dacă și el ar fi adus ceva bani în casă, în loc să umble creanga prin București și să cheltuiască bani prin cîrciumi și cu femei cu condicuță, poate că ea ar fi avut cu ce să-și deschidă o maternitate? Și nu stabiliseră ei amîndoi că, pînă nu vor avea destui bani să-și ridice casa lor, era mai bine să locuiască aici, cu chirie?
Era adevărat, a recunoscut Tiberiu, dar cu ce femei cu condicuță se culcase el?! Cu alea care-i spuseseră ei că nu-l îmbolnăviseră și pe el de bolile meseriei lor. Calomnii! a protestat Tiberiu. Vasilica i-a spus cîteva nume, cu care i-a închis gura.
Totuși, el era capul familiei, i-a amintit Tiberiu. Și în această calitate sacră, luase decizia că trebuiau să plece în America! Vasilica l-a întrebat de cîți bani avea nevoie el pentru asta, fiindcă ea voia să rămînă la București. Și n-avea de gînd să-i dea bani și ca să ia copiii în America. Tiberiu i-a căzut în genunchi, ca atunci cînd o ceruse în căsătorie. Vasilica l-a mîngîiat pe cap. Și ea era dezamăgită de București, dar nu mai avea de gînd să înceapă o viață nouă în America.
Tiberiu a început să plîngă. Vasilica nu înțelegea că ultimul lucru care-l făcea pe el să rămînă în țară dispăruse? România independentă, așa cum fusese ea, era pe cale să dispară. Moașa l-a consolat. Ce-ar fi făcut el în America? Căci chiar dacă știa limbile moarte, greaca și latina, și germana și maghiara, nu știa engleza care se vorbea în America. Nu că Tiberiu n-ar fi putut s-o învețe, dar ar fi găsit el acolo pînă atunci o facultate sau măcar un liceu unde să se angajeze? Sau voia să facă acolo pe învățătorul, așa cum refuza să fie în Regat?
Fără tine, Vasilico, i-a răspuns înlăcrimat Tiberiu, nu concep să încep o viață nouă, în America.
(Toate personajele neatestate istoric ale acestui serial au fost persoane reale, a căror viață și moarte pot fi dovedite prin actele lor de botez și prin certificatele de deces care au rămas de pe urma lor. Schimbările de nume, din motive care țin de voința autorului, vor fi dezvăluite la sfîrșitul întîmplărilor prin care au trecut, între anii 1900 și 1920.)
Proiect susținut de Primăria Municipiului București prin AMPT
