Caţavencii

Bunătatea lui Mihnea cel Rău

Ideea fixă a lui Mihnea cel Rău a fost să ajungă bun. O obsesie mică pentru un om din secolul XVI, dar mare pentru fiul prezumtiv al lui Vlad Ţepeş. Din fragedă pruncie, Mihnea a purtat în subconştient păianjeni mişcîndu-şi picioruşele la capătul unor andrele, care deveneau treptat boieri zvîrcolindu-se la capătul unor ţăruşi. Mai tîrziu, în coşmarurile lui de pubertate, feţele schimonosite ale paşei de Vidin sau ale boierilor Craioveşti ajungeau să semene cu feţele colegilor de joacă, pe care încă nu avea vîrsta necesară să-i tragă în ţeapă. Traumele psihice au făcut din Mihnea un copil sensibil, care se ţinea de fustele celei care credea că i-ar putea fi mamă şi privea cum Vlad Ţepeş îi executa, unul cîte unul, pe cei care i-ar fi putut fi tată.

În aprilie 1508 însă, Mihnea urcă pe tron şi toată strădania lui de a-şi trata sechelele se duce de rîpă. Dacă e să-l ascultăm pe călugărul Gavril Protul, un fel de cronicar monden al vremii, pe care noul domn n-a ajuns să-l cunoască personal, deşi a trimis mai multe cete înarmate pe urmele lui, Mihnea cel Rău şi-a meritat renumele din plin. Odată pus la adăpost în Transilvania, Gavril se aşterne pe scris: „Apucînd domnia, îndată se dezbrăcă lupul de pielea oii şi îşi astupă urechile ca aspida şi ca vasiliscul, iar arcul şi-l încordă şi găti săgeţi de săgeta, şi sabia şi-o fulgera, şi mâna şi-o întărea spre răni, şi prinse pre toţi boierii cei mari şi aleşi, muncindu-i cu multe munci cumplite şi le lua toată avuţia, şi se culca cu jupânesele lor şi cu fetele lor înaintea ochilor lor. Unora le-a tăiat nasurile şi buzele, pre alţii i-a spânzurat şi pre alţii i-a înecat; iar el se îmbogăţea şi creştea ca chedrul până la cer şi-şi împlinea toată voia sa…“

Detaşarea popii poate părea suspectă pentru cineva care încă gîfîie, dar în acel ev întunecat, cu o lumînare de seu la suta de mii de locuitori, aceste barbarii aveau firescul lor. Acelaşi firesc cu care, un an mai tîrziu, pe treptele bisericii parohiale din Sibiu, o mînă de asasini, ieşiţi din bezna curentă, l-au tăiat pe Mihnea felii şi au intrat la loc.

 

Exit mobile version