Despre turnătorii la Securitate, CNSAS a ajuns să se pronunțe ca arhonții de la Constantinopole despre sexul îngerilor. Cum să aibă un înger sex!? – se întrebau puriștii, în idealismul lor. Păi, fiindcă n-avem nici o dovadă că n-are! – erau de părere mefienții. Cam așa și cu angelicul Marian Munteanu.
A turnat la Securitate? A turnat, zice CNSAS, dar n-a făcut poliție politică! Unii dintre cei care au semnat angajamente cu Securitatea au avut de tras pentru asta, chiar dacă n-au făcut și turnătorii. Marian Munteanu, în schimb, a primit și bani de la Securitate pentru notele sale informative, dar nu poate fi băgat în categoria colaboratorilor Securității, fiindcă turnătoriile lui n-au încălcat drepturile omului și nu i-au băgat în belele cu „organele” pe cei despre care dădea informații.
Că oricum Marian Munteanu a mințit cu un aer angelic, de fiecare dată cînd pretindea că el a fost urmărit de Securitate, nu informator, asta de unde-i vine? Că dacă le-ar fi făcut vreun bine celor pe care-i turna nu s-ar fi lăudat el cum a driblat Securitatea scriind de bine despre cei cărora securiștii umblau să le facă rău? Or Marian a susținut tot timpul că n-a pîrît pe nimeni și, la pachet, că n-a avut nici un angajament cu Securitatea. Ba îi mai și amenința cu tribunalul pe cei care susțineau contrariul. Așa că oricum ar întoarce-o el acum, CNSAS l-a dat de gol cu angajamentul și cu turnătoriile lui, de-au început să-l părăsească cei din partidul pe care l-a înființat, iar susținătorii lui de pe margine au dat-o cotită.
Cei care tac în continuare, de parcă n-ar ști ce se mai întîmplă cu Marian, sînt țărăniștii pîrîți Aurelian Pavelescu și Alex. Ștefănescu, care și-au băgat partidul pe listele lui și-acum nu mai știu pe unde să-l mai scoată. Mai ales că Alex. Ștefănescu zicea, cînd a bătut palma cu Marian, că pentru el ar fi fost o adevărată sfîșiere sufletească dacă ar fi trebuit să opteze pentru un partid sau altul. Poate pentru a evita o nouă sfîșiere sufletească ori fiindcă nu mai au unde să se ducă, cei doi stau lipiți de Marian Munteanu, ca puii de găină oploșiți lîngă o rață care-i bagă la apă.