Articole ce conțin cuvântul cheie: securitate

Sabin Bălașa a făcut parte din protipendada artistică a comunismului, alături de scriitori, scenariști, actori și regizori pe care Comitetul Central îi selecta ca să coloreze întunericul, frigul și foamea. Începînd cu anii ’50. dictatura proletariatului a stîlcit arta în asemenea hal, încît doar partidul putea decide ce moare și ce trăiește în cultură. Filmele aveau în loc de scenariu propagandă, proza devenise rechizitoriu, poezia suna ca o lozincă, iar plastica nu putea ieși din salopeta muncitorului la forjă. Pe […]

Matusalemicul Bălăceanu-Stolnici, boierul făcut de Academia Română nemuritor, a împlinit veacul înainte să moară. Un veac lung și încăpător, în care neurologul, gerontologul, ciberneticianul și boierul care l-au alcătuit au reușit să toarne, neobosiți, fapte și, mai ales, oameni. Constantin Bălăceanu-Stolnici s-a tras dintr-un neam vechi, așa cum se trag toți ceilalți oameni de pe pămînt, care însă n-au făcut din asta un motiv de laudă. Primul strămoș pe care îl consemnează arborele familiei ar fi cneazul Balaci, la 1283, […]

Marele jucător pre-dobrinist Titus Ozon a driblat Securitatea pe durata întregii sale cariere, chiar dacă a fost faultat, eliminat și suspendat de multe ori. Jocul său cu sclipiri braziliene a stîrnit pasiunea liderilor comuniști pentru fotbal, pentru echipe și pentru meciuri aranjate. De aici i s-au tras necazurile. În epoca în care Miliția, Securitatea și Armata descopereau ambiția de a cîștiga trofee pe gazon și își fabricau cu forța echipe, Partidul arbitra acest concurs de popularitate și avea drept de […]

Cu o voce aflată la jumătatea distanței dintre cele două sexe și o căciulă de miel ce se dovedea pînă la urmă a fi chiar părul său, Ion Dolănescu a acaparat, vreme de patru decenii, un segment important al pieței de muzică populară pentru nunți, botezuri, luări de moț și chermeze ale ștabilor din partid și Securitate. La sfîrșitul anilor ’60, lumea îl asculta la difuzorul cu un singur buton, agățat la streașina casei, unde vocea sa, alături de alte […]

Tudor Vornicu a făcut de toate la viața lui: liceu, facultate, atletism, rugby, tir, televiziune, jurnalism și poliție politică. Talentul lui de anchetator s-a afirmat atît la televizor, cît și la Securitate, iar pregătirea dintr-un domeniu și-a arătat foloasele în celălalt. Ziaristul a avut mari realizări în camerele de tortură în timp ce căpitanul a strălucit în studiourile TV. Biografia lui oficială sună eroic: copil silitor, elev cu rezultate, student, sportiv, reporter, om de radio și televiziune, corespondent Agerpres în […]

Iosefini tatăl, adică Iosif Aurel, a fost un Gică Hagi al magiei, cel mai mare iluzionist, scamator și prestidigitator născut, trăit și mort în România. Faimos încă din anii tinereții, neobosit să apară în spectacole, a fost prezent aproape șaizeci de ani în arena circului, în filme, în studiouri de televiziune, pe scene de teatru. Iosefini a scris cărți, a luat premii internaționale, a fost decorat chiar de comuniști și a atins un nivel de celebritate care, la un moment […]

S-o spunem de la început: Augustin Buzura n-a dat informații scrise la Securitate. A purtat însă lungi discuții cu ofițerii. De la înălțimea lui de scriitor publicat în anii în care erau publicați doar cei care cîștigau încrederea cenzurii, li s-a adresat securiștilor cu prietenie, ca unor egali, i-a invitat la el acasă, le-a arătat manuscrisele, i-a rugat să-i facă rost de o casă mai arătoasă în Cluj și să-l ajute să se mute în București. Din dosarele în care […]

Chiar dacă tînăra generație și-l amintește pe Paul Goma ca pe antisemitul care a murit de coronavirus la Paris în 2020, pentru generațiile mai vechi el rămîne singurul disident anticomunist din România care a înspăimîntat Securitatea. Goma a fost un amestec de nebunie, curaj, tenacitate și venin, revărsat asupra semenilor săi într-un moment în care lumea românească se prăjea la focul revoluției socialiste. A fost un om neliniștit, fanatic al propriilor idei și adept al binelui cu forța, incomod pentru […]

Mihai Botez a fost un matematician precoce și ambițios, un om de știință aflat cu un pas înaintea timpului său, care a practicat disidența față de regimul Ceaușescu la nivel pe cît de periculos, pe atît de suspect. Faptele lui rămân remarcabile atît în știință, cît și în rezistența anticomunistă. Lupta lui cu dictatura a fost la vedere, curajoasă, neobosită. Pe de altă parte, Partidul și Securitatea, care obișnuiau să persecute disidenții, dacă nu chiar să-i lichideze, a manifestat față […]

Conu’ Alecu Paleologu a descins din bazileii Bizanțului, dar s-a căsătorit, din convingere, cu tartorii Securității. Căsătoria și convingerea au fost, e drept, obținute în penitenciar, prin tortură fizică și morală, dar mirele n-a semnat, la eliberare, actele de divorț, ci a întreținut relații cu ofițerii încă douăzeci de ani. Toți cei care și-l amintesc pe Alexandru Paleologu evocă un intelectual șarmant, fin și vesel, cu un ridicat simț al umorului și cu trecere la femei. Există la acest capitol […]

Sergiu Nicolaescu a fost, de departe, cel mai costisitor și mai prolific regizor român. Ca dovadă, o bună parte din istoria pe care își bazează succesul partide ca AUR e ficțiune culeasă din filmele sale de epocă. Dacii suverani de azi se îmbracă, se înarmează și vorbesc ca dacii lui Sergiu Nicolaescu din 1967, iar voievozii Funar și Vadim și-au însușit vocea lui Mihai Viteazul din 1971, cînd Amza Pellea a trebuit să dea din buze peste glasul lui Emanoil […]

În lumea filmului s-a turnat la greu. Uneori s-a turnat mai puțin pe peliculă și mai mult pe hîrtie, la Securitate. Regizori, actori, scenariști și producători, cascadori, figuranți, operatori și machioze și-au dat în gît colegii, șefii și subalternii. Destui regizori și-au realizat filmele cu ajutorul turnătoriei, dîndu-i pe mîna Securității pe concurenți, pe cei care le barau calea fiind mai buni și mai contra regimului comunist. Iar Securitatea le-a încurajat ascensiunea prin note informative, le-a deschis drumul către filmele […]

E greu de crezut că Lucian Pintilie a colaborat cu Securitatea, dar el însuși admite că a scris note informative. Marele regizor, aplaudat la București și la Paris, izgonit în anii ’70 din România pentru respingerea canonului dramatic socialist, a avut numele conspirativ Emil și a încercat să satisfacă, în anii ’50, organele lui Gheorghiu-Dej. Iată cum arată scena micului păcat originar în lectura autorului: „Aveam 17 ani, dar păream de 13. Și echilibram această anormalitate printr-o obrăznicie absolut scandaloasă. […]

E bine că suntem un stat laic, în care Biserica este separată de stat (ha-ha-ha). Închipuiți-vă că ortodoxia ar fi fost religia oficială, că Biserica ar fi avut vreun cuvânt de spus în actul guvernării… Păi ce, oameni de valoare, disidenți adevărați precum Mache Snago-Tomitanul ar mai fi avut voie să-și exprime liberi opiniile? N-ar mai fi avut, săracii, căci ar fi fost opresați de către dictatorii din BOR. Așa, însă, în statul laic România, încă se mai respectă libertatea […]

Marile caractere ale Bisericii Ortodoxe Române nu s-au format doar prin turnarea aproapelui la Securitate, ci și prin luarea în derîdere a reținerii trupești. Arhiepiscopul Epifanie Norocel le-a cultivat pe amîndouă, iar caracterul lui s-a întărit de două ori, ca fierul, atît la Securitate, cît și între fustele credincioaselor din parohie. Numele lui bisericesc, Epifanie, care amintește de arătarea dumnezeiască, vorbește pe șleau despre alte arătări, și anume ale burții, ale bucilor și, mai cu seamă, ale podoabelor bărbătești, în […]

Dacă-l țineți minte pe Balrog, monstrul înfășurat în flăcări care controla minele din Moria, vă amintiți, desigur și cum, înainte de a se prăbuși în abis, a mai dat o dată din coadă și l-a înșfăcat pe Gandalf. E o schemă ce poate fi văzută și azi, la lumina zilei. Grupul demonilor plagiatori din Sănătate e departe de a se prăbuși, dar își folosește cu hărnicie coada împotriva chirurgului Irinel Popescu, organizîndu-i un nou festival de presiune mediatică. De ani […]

Mitropolitul Banatului, Nicolae Corneanu, a fost un bărbat înalt și arătos, cu privire blîndă și voce adîncă, de sfînt înscris la cor. Cu greu și-ar fi putut imagina diavolul o ascunzătoare mai bună. Căci, e știut, în anii comunismului, Satana și-a căutat cu hărnicie adăpost în fiecare ierarh din BOR. Dar unii erau șovăielnici, alții se tocmeau. Apoi, se mai găsea cîte unul care chiar credea în Dumnezeu. Cei mai mulți, însă, dădeau informații trunchiate și cereau prea mulți bani. […]

–Mai sînt și alte gînduri care supără pe Măria Ta? Spune, te ascultăm! îl îndemnă subtil Amfilohie pe Ștefan vodă. –„Te ascultăm“, Amfi?  De cînd ai început tu să folosești pluralul maiestății? – Fără supărare, Măria Ta, da’ în țara asta de agramați pluralul maiestății a ajuns „IO, Ștefan voievod…“. –Bine, dar atunci ce e, Amfilohie? –Pluralul securității, îl lămuri arhimandritul. Ochii marelui Ștefan se micșorară brusc, pînă cînd suspiciunea abia dacă mai avea loc să iasă printre pleoapele foarte apropiate. –Și în ce sens spui tu „securitate“, Amfilohie? […]

Nu se știe nici pînă azi dacă natura colaborării marelui poet Ștefan Augustin Doinaș cu Securitatea a fost și financiară. Mai degrabă nu. Dar „arginții“ au existat, fie sub forma excursiilor în străinătate și a permisiunii de a publica, fie sub forma unei terori moderate și a șantajului înmuiat. Securitatea s-a arătat generoasă și l-a pedepsit cu reținere pe Doinaș, în semn de mulțumire pentru cooperarea lui ca denunțător-turnător din anii ’50, chiar dacă această cooperare a fost, prin comparație […]

Cel mai mare cascador român din toate timpurile a fost un secui născut la Miercurea Ciuc, în 1946. Szobi Cseh a pus bazele violenței credibile în cinematografia socialistă din estul Europei. A introdus în scenele de luptă bătaia reală, a revoluționat prăbușirile cu calul, a inaugurat săriturile fără protecție de la înălțimi de peste 30 de metri, a folosit trambulina și cablul în efectul de explozie și împușcătură. Preșul care, odată tras, culcă la pămînt un întreg escadron călare e […]