Articole ce conțin cuvântul cheie: securitate

–Mai sînt și alte gînduri care supără pe Măria Ta? Spune, te ascultăm! îl îndemnă subtil Amfilohie pe Ștefan vodă. –„Te ascultăm“, Amfi?  De cînd ai început tu să folosești pluralul maiestății? – Fără supărare, Măria Ta, da’ în țara asta de agramați pluralul maiestății a ajuns „IO, Ștefan voievod…“. –Bine, dar atunci ce e, Amfilohie? –Pluralul securității, îl lămuri arhimandritul. Ochii marelui Ștefan se micșorară brusc, pînă cînd suspiciunea abia dacă mai avea loc să iasă printre pleoapele foarte apropiate. –Și în ce sens spui tu „securitate“, Amfilohie? […]

Nu se știe nici pînă azi dacă natura colaborării marelui poet Ștefan Augustin Doinaș cu Securitatea a fost și financiară. Mai degrabă nu. Dar „arginții“ au existat, fie sub forma excursiilor în străinătate și a permisiunii de a publica, fie sub forma unei terori moderate și a șantajului înmuiat. Securitatea s-a arătat generoasă și l-a pedepsit cu reținere pe Doinaș, în semn de mulțumire pentru cooperarea lui ca denunțător-turnător din anii ’50, chiar dacă această cooperare a fost, prin comparație […]

Cel mai mare cascador român din toate timpurile a fost un secui născut la Miercurea Ciuc, în 1946. Szobi Cseh a pus bazele violenței credibile în cinematografia socialistă din estul Europei. A introdus în scenele de luptă bătaia reală, a revoluționat prăbușirile cu calul, a inaugurat săriturile fără protecție de la înălțimi de peste 30 de metri, a folosit trambulina și cablul în efectul de explozie și împușcătură. Preșul care, odată tras, culcă la pămînt un întreg escadron călare e […]

Radu Beligan a fost și va rămîne cel mai promovat, premiat, decorat, răsplătit, elogiat și comemorat actor din secolele XX și XXI. Puțini ar fi crezut asta doar văzîndu-l, căci natura i-a dat înfățișarea unui cocostîrc, o voce pițigăiată și l-a forțat să poarte ochelari de tocilar. Departe de ținuta, glasul și aerul eroic al marilor actori ai vremii, Beligan a fost mereu o arătare stranie pe scenă și pe ecran. În străfundurile ființei sale, însă, clocotea o ambiție de […]

Îndrăgitul actor Ion Besoiu a legănat copilăria milioanelor de pionieri care-și căutau modele de erou în anii comunismului. Filmele lui i-au făcut pe liceeni și pe tinerii muncitori să viseze pe urma corăbiei Speranța. Publicul matur i-a iubit filmele istorice, romantice și comediile, iar bătrînii abia își puteau stăpîni lacrimile la vederea mîndrului căpitan Lupan, căci erau cele mai frumoase amintiri din pierduta lor tinerețe. Ion Besoiu s-a născut în 1931, la Sibiu. A fost înzestrat de mic cu talentul […]

Numele conspirativ Manole a fost atribuit mai multor turnători la Securitate. Organele recrutaseră, pesemne, prea mulți și erau nevoite să se repete. Așa se face că nu doar Mugur Isărescu s-a trezit cu acest apelativ secret, ci și marele actor Mircea Albulescu. Albulescu, de altfel, a experimentat de mic multipla personalitate. În certificatul de naștere îl chema Constantin, în buletin era trecut Iorgu, iar în viața de scenă figura ca Mircea. S-a născut în 1934 la București. Aici a făcut […]

Trebuie să fi fost o minune de Crăciun: tovarășul Pârvu ieșea viu și nevătămat din beciurile Securității! Bine, ca securist, șansele sale erau un pic mai bune decît ale deținuților, dar orișicît. Important e că era afară, soarele stralucerea pe cer, iar el cînta un cîntecel zglobiu și mobilizator, foarte la modă printre anchetatori: „Dacă vesel se trăiește, bate-așa!“. În spatele său, tovarășul Drăgan continua plin de avînt inițierea. Inițierea strict în munca de Securitate, pentru că, în general, ce se […]

Semne ciudate se arată iar. Vechile șoapte din trecut reîncep să foșnească. Prin aer circulă murmure de rău augur. Într-o seară, chipul Lunii a fost brăzdat de un nor ca o cucuvea. Stoluri de ciori au închipuit pe cer un chipiu de ofițer. Valuri s-au ivit pe lacul Ciurel fără ca vîntul să bată, iar cutremurele au pornit să zguduie pămîntul zi de zi. Oamenii au fost întrebați la telefon dacă i-ar vota la Primărie pe Mircea Cărtărescu sau Tudor […]

Cu statura sa de pitic, tîrînd după ea o umbră legendară, poetul Dan Deșliu bîntuia ruinele comunismului la începutul anilor ’90. Înainte să moară înecat, în 1992, a reușit să înjure, în numai doi ani și ceva, aproape toată lumea politică și literară. Avea un aer ascetic și morocănos, înainta pleșuv și mut printre oameni, iar cînd deschidea gura slobozea un mormăit nevrotic, atoateștiutor. S-a născut în 1927 la București, a făcut Conservatorul la clasa Mariei Filotti, a fost tînăr […]

În 1916, cu doar cîteva săptămîni înainte ca armata română să atace posturile de grăniceri de la Predeal și Turnu Roșu și să intre astfel în primul război mondial, Ion Ionescu Quintus, tatăl viitorului Mircea, își concepea fiul la București, cu participarea frumoasei sale neveste, Maria Naumescu. Odată efortul încheiat, cînd primele semne ale sarcinii au devenit vizibile, familia Ionescu Quintus și-a încărcat averea în tren și s-a refugiat în Rusia țaristă. Începuse retragerea armatei române spre Moldova, iar Bucureștiul […]

În 1989, Dan Amedeo Lăzărescu a revenit în democrație cu aerul unui profesor trezit din somnul de frumusețe. Înalt, albit cu distincție, rostind cuvintele didactic și baritonal, acest strămoș cu siluetă de cocostîrc britanic părea dovada nobleței liberale aruncate pe țărm după scufundarea comunismului. În jurul lui foiau legende masonice, se trezeau misterioase loje adormite pe vremea lui Gheorghiu-Dej, pluteau lecții de istorie necunoscută, povești despre rezistența secretă a intelectualilor liberali contra furiei proletare. Cînd și cînd, Dan Amedeo Lăzărescu […]

În 1989, cînd Ceaușescu era încă viu și insensibil la odele sale, Corneliu Vadim Tudor trăia din expedientele unui poet lăudăros, băgăreț și sforar. Combina, adică, lirica voievodală cu traficul de influență, gazetăria naționalist-socialistă cu deplasările echipei naționale de fotbal în străinătate și bișnița cu proxenetismul. Îl servea pe Eugen Barbu cu prospături din provincie, căzute de la masa fotbaliștilor, și se înfrupta la rîndul lui din protecția literară și politică pe care i-o oferea Conu’ Jean. Chiar dacă într-o […]

Lunga și fioroasa istorie a Securității a cunoscut un singur caz de aspirant entuziast la colaborare pe care a trebuit să-l refuze în mod repetat. Corneliu Vadim Tudor a bătut zadarnic, aproape două decenii, la porțile angajamentului scris. A închinat ode partidului, a dedicat volume întregi familiei dictatoare, s-a oferit să demaște dușmanii poporului și ai socialismului, însă organele au zis nu. În viziunea lor, Vadim era „un element ușuratic, cu tendință de lăudăroșenie, iar în relațiile cu colegii săi […]

De ceva vreme, George Simion se chinuie să uimească națiunea cu forța sa de organizator de evenimente ample, la care participă un public numeros. Mai întâi a fost nunta de vis a lui George cu Ilinca, la care trebuiau să vină peste 10.000 de oameni. Cu greu, cu tot cu Theo Rose și Nicu Covaci, de-abia s-au strâns cam 3.000, făcând spațiul în care s-a organizat petrecerea să pară imens. Apoi a venit marele miting de pe 2 octombrie 2022, […]

Totul a plecat de la o emisiune nevinovată, una dintre acelea care trec prin TVR și se duc cînd se duc. Un episod din sutele de Adevăruri despre trecut, în care au defilat fostele noastre tovarășe de viață și de luptă, lucrătoarele fostei Securități. Cu ocazia asta, am aflat din gura lor ce grijă avea instituția de popor, pentru propriii lucrători. Realizatoarea emisiunii, Raluca Bibiri, le-a lăsat libere ca păsările cerului, să vadă și poporul cam ce grăiesc. O spornică […]

La sfârșitul lui aprilie 1990 eram, așadar, autor publicat în presa democratică din România. Eram ziarist? Sigur că nu, dar ideea în sine că-mi apăruse un text într-o publicație tipărită mă făcuse să cad în propria-mi admirație. Mai ales că deja câștigasem primii bani din viața mea ca autor de texte. 300 de lei. Nu, nu-s chiar primii bani câștigați din scris. Îmi mai plătise tata un text pe care-l scrisesem  cu câțiva ani înainte. Îi spusesem că mi-ar plăcea […]

În mitologia anilor ’90, Iosif Constantin Drăgan a fost legionar și securist, dar pe măsură ce realitatea și-a mai pierdut din fantezie, el a devenit afacerist, naționalist și protocronist. Nici povestea tezaurului legionar, pe care Drăgan l-ar fi cărat din țară și l-ar fi investit în Italia, nu se sprijină pe dovezi clare și stă, pînă una-alta, pe pasiunea pentru intrigă a ascultătorilor. I-a simpatizat pe arhangheli și pe Căpitan, așa cum îi stătea bine unui student fără repere, dar […]

Imediat după revoluție, Securitatea, care ieșise cam boțită de la petrecerea cu teroriști, a pus mîna pe trusa de machiaj. Și-a dat cu pudră, cu ruj, și-a spălat sîngele cu care o stropiseră martirii împușcați la grămadă și a renunțat la numele de curvă a partidului. S-au găsit mulți care să-i refacă biografia, îngropîndu-i crimele sub movilița de gunoi a mitologiei naționaliste: securiștii ar fi fost, de fapt, nu numai băieți deștepți, ci și adevărați patrioți, dar Ceaușescu i-a deturnat […]

Azi, la 32 de ani de la Mineriadă, triumful Securității e limpede. Mineriada face 32 de ani, președintele României face 63 de ani azi. O tragedie și un dezastru în formă continuată. Iohannis a tras cât a putut, cât l-a dus pe el dioda, să nu încurce cu nimic realizarea acestui haos perfect care e România de azi. Securitate și arme, la asta ne rezumăm, plus „Anghel Saligny“, programul prin care vom dărâma și restul de poduri. N-am nici o […]

Pe undeva, pe la marginea Olimpului, aproape de locul unde servitorii aruncă în scîrbă resturile ospețelor, Zeus se plimbă gînditor. E sictirit și lipsit de chef. Dar de ce tocmai aici, atît de aproape de gunoaie? Să fie ăsta destinul prevestit de Uranus? Să fie voința zeului? Să fie altceva? Secretul plutește asupra scenei așa cum plutește ceața de nepătruns peste palatele înstelate ale… dar ce vă interesează pe voi ale cui sînt palatele alea înstelate? N-ați auzit că e […]