Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Din 1990 și până astăzi, populația locală din Delta Dunării s-a înjumătățit. Normal, ar zice un sociolog – au dispărut fabrica de conserve de pește de la Sulina, exploatările piscicole, șantierul de la Caraorman, șantierul naval de la Sulina și tot așa. Ceea ce este mai puțin explicabil din punct de vedere științific este că, odată cu înjumătățirea populației, spațiul intravilan s-a triplat. Universalitatea se naște din suma detaliilor, iată de ce vă îndemn la un studiu de caz în […]

Grindul Chituc este o zonă strict protejată din Delta Dunării. Aici au ars în această toamnă peste 700 de hectare, timp de 20 de ore. A fost o bătălie epică în care au intervenit pompierii, a fost luptă grea cu flăcările, nu s-a reușit mare lucru, animăluțele cu blană, pene sau solzi au fost incinerate în acest ritual anual al piromaniei locale. Noroc că până la urmă au venit ploile. Este evident pentru toată lumea că Rezervația Biosferei Delta Dunării […]

Isteria pandemică a luat Delta Dunării pe sus, mai rău ca viitura. Tocmai când băieții cu HoReCa se dădeau de ceasul morții prin aprilie că o să fie prăpăd în Deltă, că vor da faliment cu toții, că în Rezervație nu vor mai supraviețui decât pelicanii, nuferii și știucile, a venit urgia turistică. Spectacolul mașinilor de lux parcate în Tulcea, lângă port, sau prin parcările cu ponton la Dunăre a fost semnalul că locuitorii nu vor părăsi acest ținut calamitat de tot […]

Ce poate să fie mai frumos decât să iei în piept urcușul potecii de munte și să te pierzi prin verdele umbros al pădurii? E aerul curat, este liniștea sufletească, găsirea adevărului absolut despre lume și viață, un adevăr care zace cu siguranță ascuns pe undeva printre licheni neștiuți la o margine de poiană. Îmi zicea nea Ichim, un pensionar hâtru, fost maistru la uzina ARO Câmpulung, că distrugerea unei fabrici este neșansa unei generații. La o adică, zicea el […]

Nu este nicio exagerare să spui că, prin anii ’90, românii stabiliți la New York plângeau mai tare după gustul roșiilor din România decât după cei dragi rămași acasă. Papilele gustative aveau convulsii în limbile românilor din America, iar dacă amintirile roșiilor se combinau cu halucinația gustului de telemea de oaie și cu aroma cojii crocante de pâine intermediară, înmuiată țărănește în zeama lăsată de roșii, atunci depresia năimitului era gata. Dar nu trebuie să judecăm pripit această melancolie transatlantică a […]

Nu credeam că voi găsi vreodată în inima Deltei lucrători nepalezi. Totuși i-am întâlnit la Mila 23, când am oprit barca la un restaurant, cu ocazia unui caras proaspăt prăjit, cu doi țânțari naivi căzuți în mujdei – scoși de acolo vii și nevătămați, semn că totuși usturoiul nu era chinezesc. A venit o fată la masă, cu capul plecat și ochii în pământ, așa cum învață fetele la 5.000 de metri altitudine, unde oxigenul este rarefiat și bărbații sunt […]

O plajă sălbatică, pustie, strânsă între mare și Deltă este un lucru rar în lume. Când analfabeți plini de bani se îngrămădeau în corturile de fițe ale lui Mazăre pe la Mamaia, pentru a plimba roabele cu șampanie scumpă printre parașutele botoxate și siliconate, gata să tragă moca pe nas marfă bună de la bombardieri, existau și romantici rupți în cur care se mulțumeau cu singurătatea nisipului de la Corbu, Vadu sau Sfântu Gheorghe. Vorbim despre cei care apreciază un […]

Behăie Facebook-ul de postări cu o nesimțită care a rupt bujori de munte în Iezer – Păpușa. O avalanșă de indignați o acuză pe gospodina horticultoare că a distrus un monument al naturii, dar când eram pe punctul să credem că ecologiștii buni sunt mulți aici, la noi, iar greșiții puțini, mediul virtual ne-a mai arătat o imagine a Apocalipsei. Așa am văzut cum s-a umplut platoul Bucegilor cu sute de mașini care au dus mititelarii la grătare în golul […]

Am găsit-o pe Brazilia, o țigancă florăreasă, femeie respectată printre neamurile ei, în piața din Mioveni.  Uite așa, din vorbă în vorbă, ba despre zambile, ba despre panseluțe, am aflat că are un of adânc în suflet cu nepotul ei care a plecat în America, despre care nu mai știe nimic de mai multe luni. America este țara tuturor posibilităților, un tărâm multicural unde – chiar și fără prea multă școală – de ce nu și-ar găsi loc sub soare […]

Despre incendierea Deltei Dunării, ca parte dintr-un ritual care încearcă să demonstreze că fără piroman balta nu ar mai fi fost baltă, am mai scris. Dacă ai putea să explorezi mintea omului din Deltă prin rețelele neuronale, ai găsi impulsuri electrice care străbat sinapse asemănătoare omului din Bărăgan care dă foc miriștei până la orizont. Ideea este că dacă ia foc tot Bărăganul, ca parte a Universului mare, cu sate și orașe până la orizont, asta contează mai puțin, atâta […]

– Ce a mai rămas din Deltă, Delta aia după care plângem astăzi toți, așa cum era ea acum 30-40 de ani?  Peste 100.000 de oi, mai mult de 20.000 de vaci, în jur de 1.500 de porci crescuți liberi? Cai și capre pe unde vrei și pe unde nu vrei…Pe 30.000 de hectare, unde pe vremea lui Ceaușescu se făcea piscicultură intensivă, astăzi pasc vacile și se întoarce glia pentru porumb. Probabil că aproape o mie de bărci cu […]

Întotdeauna când ajung la limanul nisipos care desparte Marea Neagră de Deltă am senzația că fac o incursiune în vremuri biblice. Probabil am senzația asta pentru că acolo este un permanent tumult al zămislirii lumii, un joc al formelor schimbătoare în care stuful bălții și valul mării desenează nestatornic un fragment de continent cu margini vremelnice. Se simte în peisajele mângâiate de vântul sărat ceva din ecoul Potopului, este fără doar și poate un loc în care sfârșitul se disipează […]

Cred că îl chema Butelchin. A trecut mult timp de atunci – era Mila 23, cu 42 de ani în urmă –, băteam palma cu nea Butelchin, un pescar ieșit la pensie, care făcea în acele vremuri ceea ce noi numim astăzi turism tradițional. Ne-am înțeles la preț și ne-a oferit o lotcă și o cameră în casa lui tipic lipovenească. Pentru noi era maxim, pescuiam toată ziua din lotca de lemn dat cu catran, iar seara ne culcam în […]

Acum 30 de ani, Delta Dunării a devenit Rezervație a Biosferei, întrând în patrimoniul natural universal UNESCO. Dacă ar fi întârziat căderea regimului comunist cu trei ani, cu siguranță că din Deltă nu ar mai fi rămas decât Brațele Dunării, fermele piscicole cu crap chinezesc, orezul, știuleții de porumb și rapița. Desecările și agricultura au fost cei mai mari dușmani ai acestui colț de țară blagoslovit de natură, iar în 1991 încă erau speranțe pline de optimism că nu doar […]

Delta este plină de legende pescărești, iar una dintre ele apare mereu atunci când deschizi discuția despre braconaj. Aceasta introduce postulatul hoției la nivel înalt, care face din orice tentativă de a pune pe burtă hoții mărunți – adică braconierii – nu doar o măsură inutilă, dar și nedreaptă. Legenda cu pricina, spusă cu mici diferențe în funcție de imaginația și încrâncenarea dată de numărul de dosare penale legate de încălcarea legilor pisciculturii pe care le are fiecare povestitor în […]

Între Comisariatul Rezervației din Deltă și Poliția de Frontieră există de ceva vreme un conflict surd peste care am dat tot cerând să facem controale mixte. Mă loveam de fiecare dată de pasul înapoi făcut de șeful de atunci al comisariatului, care ar fi trebuit să fie „integrat“, adică să funcționeze permanent în conexiune cu autorități ale MAI – Jandarmerie, Poliție de Frontieră, Poliția Deltei, Poliția Transporturi și tot așa. Am aflat că una dintre bărcile de control ale Rezervației […]

Așteptam vești de la băieții de la Corpul Mobil de Control, era o acțiune destul de amplă, realizată împreună cu Jandarmeria, la Perișor, la doi pași de țărmul mării. Aveam informații că acolo pescarii sunt la scrumbie, însă scrumbia era pentru unii dintre ei doar un alibi pentru a prinde în plase păstrugi juvenile, cele mai căutate de restaurante pentru storceag. În zona aceea se adună anual, atunci când vin scrumbiile, păstrugi tinere, probabil că este o zonă sezonieră de […]

Îmi zicea cineva că la Crișan nu s-au mai schimbat filtrele la rețeaua de apă potabilă de multă vreme. Este un fenomen endemic în România, faci o investiție cu bani europeni, după care nu mai bagi un leu în întreținerea acelei investiții. Poate că nu sunt mulți cei care cunosc că, pe la începutul anilor 2000, tot cu bani primiți de la europeni, a fost construită în Mila 23 o instalație de filtrare a apei. Statul român urma să se […]

– Spune-mi și mie, ce înțelegi tu prin braconaj? îl întreb pe amicul care comanda o bere. S-a făcut cald și pe terasa din port niciadierea Dunării nu mai aduce boarea după care tânjesc toți mesenii. – Tot ce nu este pescuit legal este braconaj, îmi zice el ștergându-se de transpirație cu un șervețel. – Și ce este pescuit legal? întreb eu cu subînțeles. –Bine… Întrebarea ta, doctor Watson, încurcă și mai mult problema, îmi spune el cu ochii la ospătărița care vine cu halba de bere rece. Sunt zeci de mii de hectare de […]

– I-am pus pe cei de la Comisariat să facă o monitorizare a porcilor crescuți liberi în Rezervație, îi zic eu amicului care-și sorbea gânditor cafeaua. Suntem pe o terasă cochetă pe esplanada portului tulcean. E forfotă de turiști care se grăbesc spre navele care îi vor duce într-un aparent templu natural. Dincolo de traseele turistice și de pensiuni, dincolo de canale și de ghioluri este o imensă fermă agricolăși zootehnică. Este un fundal care trepidează abia perceptibil pentru cei […]

Editoriale
  • Un vaccin la îndemîna oricui

    24 noiembrie 2020

    Patriarhii ortodocși care și-au dat singuri cu cădelnița-n coaie după ce au afirmat că virusul liliacului chinezesc, nefiind creștin, nu are ce căuta în biserică au acum un bun prilej […]

  • Pfizer președinte

    24 noiembrie 2020

    Nu mai sînt paturi la ATI. O spun medicii, o spune presa, o spun pacienții care se agață de viață pe holuri. Ba sînt, spun Orban și Tătaru, care nu […]

  • Cățeii pandemiei

    24 noiembrie 2020

    S-au umplut orașele, în principal, de căței, de obicei de talie mică, abandonați. Mulți sunt câini din acele rase incerte, pe care, pe întuneric, i-au putea confunda cu o pisică, […]

  • Împărat și proletar (Scrisoarea a IV-a, către prieteni)

    17 noiembrie 2020

    Străbunica mea Iulica Bonțideanu, greco-catolică din comuna Soareș, de lîngă Bobîlna, care a dormit toată viața cu capul pe Biblie pînă la vîrsta de 101 ani, avea obiceiul de a […]

  • Poporul fără ardere internă

    17 noiembrie 2020

    Iohannis a risipit un mandat de cinci ani învățînd să citească din prompter și numărînd plopii de două ori pe săptămînă pe drumul spre Sibiu, dar putea să recupereze în […]