Stîlpii din Bucureşti sînt plini de afişe ca Madonna de operaţii.
De la „Vînd păr la metru“ la „Fumează legal la super-preţuri“ (pentru necunoscători, asta e reclamă la etnobotanice!), de la masaj erotic la concerte cu Ştefan Bănică, toată viaţa ascunsă sau mai puţin ascunsă a Bucureştiului e expusă pe stîlpii ăştia. Unul dintre cele mai frecvente tipuri de afişe e însă cel cu „Execut puţuri“. Copy-ul e practic acelaşi, diferă doar numărul de telefon de sub el: „Execut puţuri de mică şi mare adîncime. Apă, Piloni, Denisipări“. Sînt căcălău de multe şi amplasate în cele mai nepotrivite locuri. De unde ai tu nevoie de puţuri la Unirii, în staţii de autobuz sau în mijlocul celei mai înghesuite intersecţii din Militari? Apoi, cine dracu’ foloseşte puţuri? E vreo manie de-asta eco, să nu mai bei apă de la robinet, ci s-o scoţi cu găleata din fîntîna proaspăt forată în balcon? Pe spinarea acestor nelămuriri s-a şi născut un mit urban. Cum că, de fapt, toate aceste mesaje ar fi un paravan pentru cămătărie. În jargon, „execut puţuri“ s-ar traduce prin „împrumut bani“, iar „mică şi mare adîncime“ prin „pe termen scurt şi pe termen lung“. „Apă, piloni, denisipări“ habar n-am încă ce înseamnă.
Am încercat să văd dacă e vreo sămînţă de adevăr în mitul ăsta, sunînd la cinci numere de telefon luate direct de pe afişe şi încercînd să obţin un împrumut de 1.000 de euro. Am început cu o abordare directă. Primul interlocutor: un om serios, în toată firea, fără chef de miştouri:
– Salut, am înţeles că poţi să m-ajuţi cu ceva?
– Cu ce anume?
– Cu nişte bani…
– Bă, eşti nebun?
– Păi, mi-a zis un prieten că poţi să m-ajuţi!
– Pleacă, bă, nebunule de-aicea. Cine eşti?
– Ionel Vrabie mă cheamă.
– Care Ionel Vrabie, bă? Bă, tu ştii cu cine vorbeşti?
– Cu cine?
– Cu dracu’! Ton.
Concluzie: clar nu-i cămătar, dar nici meşter de gaşcă nu e.
Am mai încercat o dată metoda directă, dar cu un pic mai multă fineţe. De data asta, vocea din partea cealaltă era una de bărbat tînăr, uşor golănaş.
– Salut, am şi eu nevoie de ajutor.
– Cu ce anume?
– Cu nişte bani.
– Aşa…
– Poţi să m-ajuţi?
– De unde ai numărul ăsta?
– Mi l-a dat un prieten. Mi-a zis ca poţi să mă ajuţi. Am nişte probleme.
– N-am cum.
– Sigur? Mi-a zis că pe el l-ai rezolvat.
– Ai greşit numărul.
Concluzie: 80% nu e cămătar, deşi din tonul vocii şi din discuţie nu rezulta neapărat că nu s-ar ocupa cu asta, ci, mai degrabă, că am eu voce de poliţist şi nu vrea să facă afaceri cu mine.
A treia oară, am ars-o un pic mai timid, fără să mă mai arunc la bani ca proasta la poşete Gucci. Am dat de o voce mai de bătrînel, ca aia a pensionarului gospodar de la scara blocului, care se oferă să-ţi repare chiuveta cînd se strică.
– Bună ziua, aş avea nevoie şi eu de ajutor cu ceva.
– Păi, dacă e vorba de un puţ, vă pot ajuta.
– Nu, mă gîndeam că poate cu nişte bani.
Rămîne mut la telefon cîteva secunde. Apoi îmi răspunde jenat:
– Ştiţi, şi eu sînt cam strîmtorat.
Concluzie: 100% non-cămătar, dar un nene de treabă, care m-ar fi ajutat dacă putea. Dacă se întîmplă vreodată chiar să am nevoie de un puţ, jur că-i dau un telefon.
În cele din urmă, am decis că trebuie altă abordare. Cămătarii ăştia nenorociţi mă miros şi nici eu nu-s foarte abil în a-i fenta pe cetăţenii care, poate, le ascultă telefoanele. Mă hotărăsc să fiu criptic:
– Am şi eu nevoie de un puţ pentru o lună
– Stai să ţi-l dau pe şefu’.
Mi-l dă pe şefu’. O iau de la-nceput:
– Am şi eu nevoie de un puţ pentru o lună.
– O lună. În ce zonă?
– Drumul Taberei. Aş vreau unul de 1.000, sau, dacă se poate, chiar de 2.000.
– Tuburi de 1.000?
Îmi dau seama că am fost atît de criptic încît nici eu nu mai ştiu dacă vorbesc despre bani sau puţuri.
– Sau de 2.000, cum puteţi.
– Nu lucrăm cu tuburi de 1.000? 200, maxim 300.
Închid telefonul a lămurire: nu-i cămătar, deşi, la cum l-a pus pe acolit să-i ţină telefonul, are stofă.
Din cel de-al cincilea dialog vă transcriu doar esenţa: dacă vrei să-ţi faci un puţ cu tuburi de 200, preţul e de 100 RON/ metru liniar, iar utilajul merge pînă la 25 de metri maximum. Deci e clar, n-avem cămătari printre cei care sapă puţuri, dar rămâne de văzut dacă nu cumva-i o schemă piramidală aia cu părul la metru.